266 matches
-
așteaptă să se trezească de-a binelea. nu se gîndește la nimic. așteaptă doar ascultînd tăcerea. să fie trecut de șapte ? La ora șapte fără cinci camionul frigorific ar fi trebuit să se oprească în fața măcelăriei. La ora șapte fix proprietăreasa ar fi trebuit să iasă la plimbare cu cîinele. La ora șapte și trei minute ar fi trebuit să treacă gunoierii. „spuneai că nu te gîndești la nimic.” nu înțeleg. „nici nu e nimic de înțeles.” Cum adică nici nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în consecință decide să fumeze și să scuture scrumul direct pe mochete. Vizitează, rînd pe rînd, și apartamentele vecinilor săi. De doisprezece ani, de cînd locuiește în acest imobil, nu a fost invitat decît de două ori la doamna Bordaz, proprietăreasa. Și aceasta numai la început, doamna Bordaz l-a chemat de două sau de trei ori la cafea dorind de fapt să-l cunoască mai bine. în rest ar putea spune că nu cunoaște, practic, pe nimeni. Bineînțeles că a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Era ușor de presupus că la Mott nimeni nu i-ar fi putut spune în ce loc și în ce serviciu trecuse Bîlbîie, dar nădăjduise să afle măcar vechea adresă. Știa că din adresă în adresă poți găsi pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să mă invite la acel birt și să-mi dea acolo din mica lui porție, spunîndu-i patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în altele cumpărau cartofi, îi dădeau proprietăresei să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul, un pitic, vindea ciurele în oraș. Camera lor era lângă a noastră, acolo trăiau și găteau, era cald, aveau o sobă mare, țărănească, spoită cu var.
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
avea dreptate, scrisul nu prea mergea, scriam o altă nuvelă într-adevăr fără nici un gând, nici nu știam ce scriu, am rupt-o și am aruncat-o. De revelion unul din băieți plecă, găsise undeva de lucru într-o suburbană, proprietăreasa puse afară pe gard un bilet "de închiriat", și veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne cânta din el seara înainte să adormim, câștiga ceva mai bine și plăti el lemnele să ni se facă foc, bineînțeles numai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tipografiei, director fiind profesorul Bagdasar. Poet, semna Sergiu Filerot... Cu acei bani am putut astfel să părăsesc odaia fără foc din Pantelimon și să mă mut într-una de pe strada Traian, tot cu încă trei inși în cameră, dar încălzită. Proprietăreasa, o femeie tomnatică și cam prea împlinită, trăia cu un pește, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca și ceilalți chiriași, îi găseam în pat (fiindcă și ea ocupa prima cameră, de la intrare, ca și ciurelarul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oprit. Venise primăvara, lepădasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cumpărasem două costume de la Galeriile Lafayette și spre surpriza mea, deși aveam două salarii, banii nu-mi ajungeau să mă mut din Tutunari, fiindcă deși camera îmi plăcea, proprietăreasa mă anunțase că vrea să mai aducă un chiriaș peste mine. I-am răspuns că voi plăti chiria spre dublu, numai să rămân singur. Era totuși cu mult mai puțin decât dacă aș fi închiriat o garsonieră centrală sau chiar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică, răspunde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vitrină. Citi: ROBERTA E. LEE prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius era intrigat. De frică să nu atragă mânia nazistei de proprietărese, se așeză pe marginea trotuarului și, deși stătea incomod, se hotărî să aștepte. Lana Lee privea la Darlene și la papagalul ei. Erau aproape gata de premieră. Numai de-ar reuși Darlene să spună corect fraza. Se îndepărtă de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vorbește! Cerule mare! Vreun comentariu pe care nici unul dintre spectatorii ei nu-l va înțelege. Va trebui s-o vadă pe Harlett. S-o cunoască. — Există un lucru pe care aș dori să-l știu, domnule, spuse Ignatius. Nazista de proprietăreasă a acestei spelunci dă pe aici în fiecare noapte? — Cine? Don’șoara Lee? Nu! Jones zâmbi în sinea lui. Sabotajul îi reușea chiar prea bine. Grăsanul intenționa serios să vină la Bucuria Nopții. Zice că Harla O’Horror i-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat chelneru’ șef acolo masa. — Serios? întrebă Ignatius nerăbdător să intre. Sper că proprietăreasa aia nazistă e plecată. — A zburat în California az’ după-masă. Zice că Harla O’ Horror i-așa de bună că ea poa’ să plece să-și scalde fundu-n ocean și să lase un timp baltă clubu’. — Minunat! Minunat! — Hai, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în peretele din camera de zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz l-a trimis pe Fud la subsol, l-a închis acolo, iar Fud a spart fereastra care dădea spre veranda din spate, călcând în picioare petuniile proprietăresei, cu care femeia se mândrea atât de mult. Când polițiștii au reușit să spargă ușa, Buzz le-a spus că era polițist la LAPD și că atacatorul fusese un drogat pe care îl băgase în pușcăria din San Quentin, Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
garajul de la 2307, cu câte un „bețiv împleticit” de o parte și de alta a lui. Nu, nu-i mai văzuse pe cei trei înainte. Nu, nu auzise după aceea nici un zgomot straniu dinspre garaj. Nu, n-o cunoștea pe proprietăreasa casei din față. Nu, bărbații nu vorbeau între ei, iar ea se îndoia că ar fi fost în stare să-l identifice pe cel cu păr argintiu dacă l-ar mai fi văzut o dată. Danny o lăsă pe bătrânică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prinse de braț și îl conduse în intimitatea biroului său. Dietrich acceptă, întorcându-se spre el când Danny închise ușa. — Tocmai m-a sunat locotenentul Poulson. Și pe el l-a sunat Gene Niles, pentru că a primit un telefon de la proprietăreasa apartamentului în care stătuse Martin Goines. Sânge și haine pline de sânge în tot apartamentul, la un kilometru și jumătate de Griffith Park. Unul de-al nostru și doi al celor de la LAPD. E clar că au fost omorâți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dietrich luă o scrumieră și își stinse țigara. Și nu m-ai sunat? Cu o pistă atât de serioasă? M-am grăbit, domnule. Îmi cer iertare. Dietrich spuse: — Nu sunt sigur că înghit povestea ta. De ce n-ai vorbit cu proprietăreasa înainte să cercetezi zona? Poulson zicea că Niles i-a spus că femeia era vânătă la față. Ea a fost cea care a descoperit oroarea. Danny înălță din umeri, încercând să diminueze importanța întrebării. — Am bătut la ușă mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Acuzații retrase” sau „Verificare viitoare arestări”. Danny citi primele dosare și nu dădu decât peste acte homosexuale între bărbați care fuseseră ulterior arestați, dar nu ajunseseră în fața tribunalului: coitus interruptus în mașini parcate, partide de sex la domiciliu, reclamate de proprietărese revoltate, o acuplare într-o toaletă de cinema, unde proprietarul locului chemase poliția. Acte sexuale clare, raportate în stil pur polițienesc: abrevieri, termeni tehnici pentru actele propriu-zise, unele comentarii hazlii ale unor polițiști cu umor de la Moravuri. Danny simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nici nu face vreo remarcă. "Ei, zic, ți-a plăcut?" "Hm! răspunde. E un caz clinic, care n-are valoare pentru toată lumea, un dement..." "Bine, zic, dar scena aceea când eroul se întoarce acasă și ca să-i facă în necaz proprietăresei începe să scuipe pe pereți și să-și șteargă picioarele de ei? Și discuția lui despre Pușkin?" Da, zice, da..." Dar se vede că lectura nu i-a spus nimic și genul acesta de literatură care scoate la iveală sau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
biserica...“, „Atunci nu mă întreba nici acum“) și... nu, nu era cheesecake, ci o felie de Lanark Blue, cu două pa hare de Crabbie’s, uite-i că mai au puțin și au ajuns înapoi, în față la Lairg. Agnes, proprietăreasa, îi vede pe geam, uzi de ploaie și fericiți, alții care sunt fericiți, bombăne ea, dar ei nu o aud. O auzi tu și stingi, țâfnos, becul de 100 de wați. Acum e întuneric. Léa respiră cald, în întuneric. 41
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi respectiva întrebare: ― Sunt fără protecție, șopti ca, mi-am pierdut serviciul săptămâna trecută pentru că nu voiam să ies cu patronul și n-am nici un ban pus de o parte. Proprietăreasa m-a dat afară azi dimineață, când i-am spus că nu pot să plătesc. Gosseyn nu răspunse nimic. Era o explicație atât de fragilă, încât ar fi trebuit să facă eforturi ca s-o comenteze. Apoi, o clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini bani. Pe de altă parte, o fată care ar fi avut cinci dolari, în mod sigur i-ar fi dat proprietăresei, ca s-o mai adăpostească o noapte. Pe deasupra probabil că avusese și un serviciu bun, judecând după concepția sa despre un mic dejun. Analizând toate acestea, îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ZISE EL IMPERIOS. NEELAN SE ÎNDREPTĂ SPRE INTRAREA PRINCIPALĂ VORBIND PE DRUM: \ AM DESCOPERIT CĂ FRATELE MEU ÎȘI PĂSTRASE O REȘEDINȚĂ FALSĂ NUMAI PENTRU ÎNREGISTRARE. ÎN TIMP CE IEȘEAU PE UȘĂ HEDROCK ÎNTREBĂ: ― Adică vreți să spuneți că nu locuia la adresa oficială? ― Proprietăreasa lui mi-a spus nu numai că nu locuia acolo, dar și că i-a îngăduit să închirieze camera altcuiva. Își făcea apariția o dată pe lună, așa cum cereau regulamentele și deci ea avea conștiința împăcată. Ieșiră din autoavion... Hedrock știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să ți se aducă aminte, asta este ancheta unei crime. Acum dă-te jos de pe biroul meu și spune-mi ce dracu’ se întâmplă. El sări de pe birou și luă poziție de drepți: — Gottfried Bautz e mort. Omorât se pare. Proprietăreasa lui i-a găsit cadavrul în apartament azi-dimineață devreme. Korsch s-a dus acolo să vadă dacă e ceva pentru noi. Am dat tăcut din cap. — Înțeleg. Am înjurat și apoi mi-am ridicat privirea spre el. Stând acolo, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]