272 matches
-
pentru a avea o discuție cu un specialist. Unora li s-a spus că tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruismului pur), altora că ea se referă la ce șanse profesionale au ei după absolvire (neutră prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat că discuția începe doar peste câteva minute bune, iar altora, că trebuie să se grăbească, deoarece specialistul îi așteaptă deja. Pe traseul dintre cele două clădiri au întâlnit un individ căzut jos, sărăcăcios îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mergeau să discute despre altruism (Bunul Samaritean) nu s-au angajat în mai mare măsură în a oferi asistență. Constrângerea de timp a pus în umbră preocuparea față de cel aflat în nevoie. Mai mult decât factorii fizici de mediu, intervenția prosocială depinde de prezența altor oameni în context. Prezența celorlalți poate stimula respectiva intervenție, dar o poate și inhiba. O stimulează în măsura în care a face bine este dezirabil social și, în consecință, comportamentul tău va fi aprobat și prețuit de cei din
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
hoților în gospodărie și altele de acest gen), ci de ajutor în probleme majore de durată mai lungă (dificultăți financiare, angajarea într-o slujbă etc.). Două remarce generale ar merita reținute cu referire la tratarea psihosocială a altruismului și conduitelor prosociale. În primul rând, în manualele și tratatele de specialitate (mai ales cele americane), varietatea acțiunilor prosociale este destul de mult redusă la situațiile de intervenție foarte specifică, de acordare a ajutorului unei persoane necunoscute (bani cerșetorilor, asistență fizică unor persoane în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai lungă (dificultăți financiare, angajarea într-o slujbă etc.). Două remarce generale ar merita reținute cu referire la tratarea psihosocială a altruismului și conduitelor prosociale. În primul rând, în manualele și tratatele de specialitate (mai ales cele americane), varietatea acțiunilor prosociale este destul de mult redusă la situațiile de intervenție foarte specifică, de acordare a ajutorului unei persoane necunoscute (bani cerșetorilor, asistență fizică unor persoane în vârstă, lovite etc.). Aceasta, pe de o parte, pentru că în astfel de împrejurări beneficiile directe lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
totalitate - și suntem astfel mai aproape de altruismul autentic -, iar, pe de altă parte, pentru că aceste situații pot fi mai ușor proiectate experimental. Cuplarea rezultatelor experimentale, ce modelează contexte și evenimente mai particulare și mai simple, cu date privitoare la comportamente prosociale mai complexe și la scară de masă - furnizate de sociologie și de antropologia culturală - este un deziderat ce începe să fie tot mai mult onorat de specialiștii în domeniu. 4. Ajutorul pe termen lung: implicarea în voluntariat și acte eroicetc
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de laborator- se referă la ajutorarea în situații de urgență. Pe asemenea materiale empirice s-au construit și modelul procesului decizional, și teoria responsabilității difuze. Există însă cercetări care au pornit de la interogații și ipoteze privind motivele și efectele actelor prosociale cu bătaie mai lungă. Posibilele efecte asupra beneficiarului de ajutor și studiile aferente au fost invocate în secțiunea anterioară. Cu privire la motivele angajării în voluntariat, mai importante par a fi următoarele constatări bazate pe cercetări empirice ce au vizat în special
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
motivație este saturată de valori umanitar-morale abstracte „neegoiste” părăsesc mai repede asociațiile. Remarca de mai sus are valabilitate pentru asociații și munci foarte specifice (în particular, cazul celor bolnavi, și cu precădere de SIDA), fiindcă, dacă avem în vedere comportamente prosociale cu rază de acțiune mai largă, empatia este constatabilă ca un predictor important (Penner și Finkelstein, 1998), alături de locul de control intern (Guagnano, 1995) și, în general, portretul personalității altruistice. Alături de și în consonanță sau chiar în concurență cu personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1998), alături de locul de control intern (Guagnano, 1995) și, în general, portretul personalității altruistice. Alături de și în consonanță sau chiar în concurență cu personalitatea altruistică, D. McAdams și colaboratorii săi (1997) propun ca pe un concept central în explicarea comportamentelor prosociale mai largi și de lungă durată conceptul de generativitate. Acesta desemnează, în esență, interesul și atașamentul indivizilor adulți de a întreprinde cât mai multe lucruri bune pentru generațiile viitoare. Indivizii cu un coeficient înalt de generativitate sunt preocupați în a
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
egoismul este mascat, se dă aparența de altruism, dar se uită adesea că acesta, fiind selectiv, este tot o amenințare la adresa bunului public. În finalul acestui capitol se impune să facem câteva observații fundamentale. În primul rând, în abordarea comportamentului prosocial s-a produs în ultima vreme o deplasare de la teoriile ce puneau accent pe motivații sau mecanisme specifice și centrate în general pe ideea autorecompensei în combinație cu procesarea informațiilor, înspre cele care aduc în discuție, inclusiv în designul investigațional
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
da crezare, în acest sens - ilustrând totodată gradul avansat de eroare al judecăților ce acuză în bloc psihologia socială americană de focalizarea pe individualism și egoism -, unuia dintre cei mai renumiți psihosociologi americani, D.C. Batson, când spune: „Cercetările asupra comportamentului prosocial sugerează că noi, ființele umane, în ciuda slăbiciunilor și nereușitelor de care dăm dovadă, suntem capabili și de profundă grijă neegoistă pentru semenii noștri (...). Suntem mai sociali chiar decât ne lasă să întrevedem teoriile elaborate de psihologia socială a sociologilor” (1998
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
acorda valorilor morale și principialismului - lucru pe care, de altfel, l-au practicat de mult analiști ai naturii umane și vieții sociale din alte discipline, filosofi, istorici, antropologi, sociologi și alții -, nu putem ignora faptul că și altruismul, și conduitele prosociale concrete se petrec la intersecția cauzală a mai multor factori. Datele empirice, cu explicațiile și interpretările atașate lor, arată cât de variabile și complexe sunt motivația și decizia de a acționa prosocial. Se subliniază că actele de acest fel sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
putem ignora faptul că și altruismul, și conduitele prosociale concrete se petrec la intersecția cauzală a mai multor factori. Datele empirice, cu explicațiile și interpretările atașate lor, arată cât de variabile și complexe sunt motivația și decizia de a acționa prosocial. Se subliniază că actele de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blochează acțiunea și cei ce trimit înspre ea și că, prin urmare, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste constatări nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blochează acțiunea și cei ce trimit înspre ea și că, prin urmare, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste constatări nu trebuie să umbrească însă valoarea comportamentelor prosociale. Dincolo de motivele care le stau la bază, ele sunt, în contrast cu cele antisociale, benefice și umaniste. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Agresivitatea și comportamentul antisocialtc "Agresivitatea și comportamentul antisocial" 1. Natura agresivitățiitc "1. Natura agresivității" 1.1. Agresivitatea ca trăsătură înnăscutătc "1
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sociologii, respingând ideea că violența este explicabilă în primul rând prin schema ei instinctual înnăscută, nu neagă orice rol al factorilor biologici. Cromozomul y, supranumerar, diferențele în structurile neurologice și alți parametri de natură biologică au importanță în spectrul comportamentului prosocial sau al celui antisocial. S-a constatat, de exemplu, că indivizii arestați pentru crime violente au avut în proporție semnificativ mai mare accidente neurologice în timpul perioadei prenatale decât cei care nu au săvârșit astfel de crime (Baker și Mednick, 1984
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în lipsa unor informații ferme, atribuie intenționalitate sau nu unor comportamente de tip agresiv doar pe baza unor date vagi și, prin urmare, determină sau nu replici agresive. Cea mai mare parte a agresivității instrumentale nu este considerată totuși antisocială, ci prosocială. Sancțiunile aplicate de părinți copiilor, prinderea și pedepsirea răufăcătorilor, răspunsul armat la provocări din exterior, numeroasele competiții sportive ce presupun și agresivitate fizică sunt încurajate de societate. De fapt, pentru a stabili dacă agresivitatea este antisocială sau prosocială trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
antisocială, ci prosocială. Sancțiunile aplicate de părinți copiilor, prinderea și pedepsirea răufăcătorilor, răspunsul armat la provocări din exterior, numeroasele competiții sportive ce presupun și agresivitate fizică sunt încurajate de societate. De fapt, pentru a stabili dacă agresivitatea este antisocială sau prosocială trebuie să se vadă în ce măsură ea contravine sau susține normele sociale. Este adevărat că nu întotdeauna aceste norme au claritatea prezumată în teoriile din disciplinele socioumane și, mai ales, nu întotdeauna comportamente specifice ce cuprind și secvențe de agresivitate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
normele sociale. Este adevărat că nu întotdeauna aceste norme au claritatea prezumată în teoriile din disciplinele socioumane și, mai ales, nu întotdeauna comportamente specifice ce cuprind și secvențe de agresivitate sunt transparente în a fi de un gen sau altul (prosociale sau antisociale). Având în vedere diapazonul larg de conduite agresive și raportul lor complex cu standardele sociale ce le definesc ca fiind antisociale sau nu, apare destul de limpede determinarea lor multiplă. Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că în aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în ce situație, cum sunt interpretate intențiile sale. Oricum, în general, oamenii nu răspund la atacurile altora după preceptul biblic „întoarce și celălalt obraz”, ci mai mult după principiul mai mundan- funcționând în multe culturi ca o normă de conduită prosocială - al „ochiului pentru ochi”. După mecanismul revanșei, la scară socială mai largă sau în fragmente microsociale, o escaladare a violenței se instaurează în multe ocazii. Familia este un astfel de context, în care violența domestică nu înseamnă, de regulă, un
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a marginalizării și excluziunii sociale și a sărăciei; politici sociale de ajutorare a categoriilor sociale dezavantajate; reducerea recompenselor sociale pentru activitățile agresive, inclusiv în cazul celor despre care s-a crezut că au efect cathartic, și încurajarea activităților și instituțiilor prosociale; reducerea expunerii la violența mass-media și la alte surse ce promovează modele violente; înlocuirea pedepselor corporale cu tehnici mai pozitive în creșterea și educarea copiilor; îmbunătățirea asistenței prenatale și postnatale astfel încât să se micșoreze proporția populației cu riscuri în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înlocuirea pedepselor corporale cu tehnici mai pozitive în creșterea și educarea copiilor; îmbunătățirea asistenței prenatale și postnatale astfel încât să se micșoreze proporția populației cu riscuri în dezvoltarea psihică normală, și deci cu deficiențe în capacitățile de învățare socială a comportamentelor prosociale; multe dintre cerințele de mai sus se pot pune în practică prin sporirea calității de părinte, ceea ce înseamnă ridicarea nivelului de instrucție și educație, dar și suport economico-social acordat familiei. După cum ușor se poate sesiza, unele dintre aceste recomandări făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
2000), Social Psychology (ed. a IX-a), Allyn & Bacon, Boston. Baron, R.A.; Byrne, D.; Johnson, B. (1998), Exploring social psychology, Allyn & Bacon, Boston. Basso, J. (1983), Les groupes de pression, Presses Universitaires de France, Paris. Batson, C.D. (1998), „Altruism and prosocial behavior”, în D.T. Gilbert, S.T. Fiske și G. Lindsey (eds.), Handbook of social psychology (ed. a IV-a), McGraw Company, Boston. Batson, C.; Coke, J. (1981), „Empathy: A source of altruistic motivation for helping?”, în J. Rushton și R. Sorrentino
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
on Selection in Body Build”, American Anthropologist, 61. Bryjak, G.J.; Soroka, M.P. (2001), Sociology: Changing societies in a diverse world, Allyn & Bacon, Boston. Buck, R.; Ginsburg, B. (1991), „Spontaneous Communication and altruism: The communicative gene hypothesis”, în M.S. Clark (ed.), Prosocial behavior, Sage, Newbury Park, California. Bushman, B.; Baumeister, R. (1998), „Threatened egotism, narcissism, self-esteem, and direct and displaced aggression: Does self-love or self-hate lead to violence?”, Journal of Personality and Social Psychology, 75. Byrne, D. (1964), „Repression-sensitization as a dimension
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Babel, București. Chelcea, S. (1997), Vademecum în psihosociologie, Editura INI, București. Chelcea, S. (2001), Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București. Chelcea, S. (2002), Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele?, Editura Economică, București. Chelcea, S. (2003), „Comportament prosocial”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iași. Chelcea, S.; Iluț, P. (coord.) (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Chelcea, S.; Radu, L.; Ciupercă, C. (2000), „Opinia studenților despre dreptate: justiția socială”, Psihologie socială, 5. Cheuk
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
consequences of forced compliance”, Journal of Abnormal and Social Psychology, 58. Fiedler, F. (1981), „Leadership effectiveness”, American Behavioral Scientist, 24. Fiske, A.P. (1991), „The cultural relativity of selfish individualism: Anthropological evidence that humans are inherently sociable”, în M.S. Clark (ed.), Prosocial behavior, Sage Newbury Park, California. Flament, C. (1997), „Structura, dinamica și transformarea reprezentărilor sociale”, în A. Neculau (coord.), Reprezentările sociale, Editura Polirom, Iași. Fredrickson, B. (1995), „Socio-emotional behavior at the end of college life”, Journal of Bulletin, 117. Freedman, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dezvoltarea abilităților de a analiza și înțelege relațiile interpersonale; capacitatea de negocia neînțelegerile și de a rezolva conflictele; soluționarea problemelor din planul interpersonal; deschidere (spirit pozitiv) și ușurință în comunicare; să te implici cu tact (delicat, atent, politicos) ; să fii prosocial și armonios în grup; să fii cooperant, participativ, serviabil, de nădejde, îndatoritor; să fii democratic în raporturile oficiale, în modul de a-i trata pe ceilalți . Dintre toate aceste 5 laturi sau trăsături ale inteligenței emoționale, Goleman consideră că aspectul
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]