266 matches
-
asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei păpuși prostuțe stricate, la cum, când distrugi ceva, când maltratezi un lucru, Întodeauna acel lucru pare strâmb, desfigurat, puțin ireal și inuman, iar asta te face să-ți fie mai ușor să continui să-l maltratezi, să continui să-l fuți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu Înspre el, ridicându-mi sprâncenele Într-o expresie amenințătoare. Gus pare uluit. — Ce morții măsii... E un vechi tertip Gus, după cum spuneam, o procedură standard de resurse umane. Se aplică aceleași reguli. Probabil a fost sfătuit de gagicuța aia prostuță Drummond. Așa și-a obținut ea gradul, verificând procedurile de la resurse umane. Haide mă Gus, ai văzut ce apropiați erau ea și cu Lennox la cursul ăla tâmpit pe teme rasiale. Șoapte de Îndrăgostiți. Ca să vezi cum ie mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sigur că e securist, deoarece fusese transferat de la Iași pe probleme de serviciu în orașul lor. Împreună cu el o adusese și pe sora lui, o viitoare securista , care era acum colega ei de clasă, Luana, o fată frumoasă, dar cam prostuța, puțin cam tăcută și ceva cam retrasă. Luana trebuia să devină sublocotenet într-un timp record, la numai 6 luni după absolvire, pentru că se înființaseră acele postliceale militare care pregăteau cadre-femei, întrucat urma să se introducă armata la fete pe timpul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
plasă, strălucind de la stratul gros de ulei de corp și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere. —Trebuie să fie pe undeva pe aici. În fine... Pe Duggie aceștia deja îl știi, desigur. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fapt îi place. Cine a mai fost cu voi? întreabă ea. Doamne, mai bine îi spun. Dacă nu îi spun, o să se întrebe de ce. O știi pe fata aia, Amy? Da, da, sigur c-o știu. Stă pe-aici. Cam prostuță, sincer, și ea, și prietena ei, Sandy. —O știi pe Sandy? Fac ochii mari. Poate Debbie știe ceva de ea. — Am zburat cu ea de câteva ori. E înnebunită după piloți. Credeam că îl place și pe Donald. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă descurc. Debbie încă mai chicotește. Refuz să mă alătur. Ar fi foarte nepotrivit. În loc de asta, pur și simplu stau așteptând răbdătoare să se oprească. În cele din urmă o face, dar cu toate astea pare în continuare amuzată. —Katie, prostuțo. Se apleacă și îmi dă prietenește un pumn în umăr. Am rămas fără cuvinte. Serios. Are impresia că e o glumă? Vă vine să credeți? De parcă simțul meu al umorului ar putea fi atât de groaznic! Încerc de asemenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vreme și apoi pune niște muzică clasică. Mă uit atent, neînțelegându-mi pe deplin emoțiile, care întâmplător mă copleșesc acum. Care-i treaba cu muzica romantică? Apoi înțeleg. Acum știu ce se întâmplă. Da, înțeleg. Crede că sunt doar o prostuță, care o să-i sară în pat doar din cauza muzicii și a unui păhărel de alcool. Ei bine, nu sunt așa de ușuratică. Și oricum, am terminat-o cu bărbații. Am hotărât asta azi în timpul călătoriei. Ar fi trebuit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
voci răgușite și uniforme verde-brotac. Îți poți Închipui? Ce poate fi mai rău decât o preluare a puterii de către armată? O preluare a puterii care trece neobservată! Chiar În clipa aia s-a auzit un ciocănit În ușă. — Vorbești singură, prostuțo? a Întrebat Mustafa băgând capul pe ușă. Dă muzica aia Îngrozitoare mai Încet! Cu ochii lui căprui sclipind de avântul tinereții, cu părul lui negru dat cu prea multă briantină și pieptănat peste cap, putea fi considerat frumos dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
K. F. era o viperă. O viperă și o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe chip și respira profund ridicîndu-și pieptul. "Să spunem că accept. Accept o alianță cu dumneavoastră, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fran răspunse la telefon. — Bună, draga mea. Sunt Laurence. N-ai uitat, nu-i așa? Să uit? îi veni să urle. Ce să uit? Să-mi iau anticoncepționalele când pe tine te îngrozește ideea de-a avea copii? Ba da. Prostuță mai sunt. — Suntem invitați la mama. Ne pregătește o masă ca să sărbătorim vestea, mai știi? Fran cochetă cu ideea de-a anula întâlnirea, dar ce rost avea? N-ar fi rezolvat nimic. — Scuze. Am avut o zi agitată. Ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ziarul la tipar. Spune-mi doar un singur lucru. Cum naiba prinzi scorurile de la crichet pe drăcia asta? — Oh, tată! Fran străbătu în fugă încăperea și îngenunche la picioarele lui. Am crezut că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi cum să faci blestemățiile astea să meargă. — Îmi pare rău, tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de grăsuț, încât seamănă cu un hamburger, obrăjorii lui rumeni parcă-s două pete de ketchup. Oamenii din jurul meu îl strigă Lucian. Și balonașul cu pantaloni de trening are cartonașe, doar că pe ale mele sunt oameni. Marionete frumoase și prostuțe. Dar nu știu dacă seara trebuie să mă așez în genunchi pe podea și cu mâinile împreunate sau pot să stau să mă uit la cartonașe ore-n șir. Balonașul e ca mine, disperat după ele. Poate lumea mea seamănă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a privit detașat cum În scenă intră o fată. Câteva replici, intrându-i În urechi, i-au ciupit o cordă discretă a memoriei. Unde...? Când...? Pe urmă parcă a auzit alături o voce șoptind, o voce dulce, vibrândă: „Of, ce prostuță mai sunt! Te rog, atrage-mi atenția când greșesc“. Răspunsul a venit instantaneu sub forma unei imagini vii, radioase, a Isabellei. A găsit un spațiu alb pe programul de sală și a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de prieteni și de Ierusalim ai fi reînceput În cele din urmă să scrii. Nu articole politice meschine, pline de Înțepături și mușcături. Încearcă să Înțelegi, Effy. Știu cum m-ai privit tu Întotdeauna. Yael Levin, fătuca din Yavniel. Cam prostuță, dar destul de plăcută. O femeie simpatică și limitată. Totuși atât inginerii noștri, cât și americanii cred că proiectul meu se poate transforma Într-un lucru deosebit. Pentru ei Însemn ceva. De aceea am hotărât să plec. Pentru tine nu Însemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când era mic, îi răspund, și cuvintele mele o fac să se răzgândească. Nu vrea să își imagineze că am fost mai mic decât sunt acum. Are nevoie de toată substanța și tăria pe care le poate găsi. Nu este prostuță fiica mea. Lăsasem ferestrele deschise, dar aerul din mașină tot era sufocant. Scaunele din piele se încinseseră și îmi ardeau acum pielea prin cămașă. Volanul mi se lipea de palme. Doar cheile de la mașină, care stătuseră în buzunarul meu în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
capul pe spate și își întinse mâinile spre mine. Poate că asta, la fel de mult ca și asemănarea cu Jean Harlow, a fost ce ne-a atras pe mine și pe tata la ea. Că nu ar trebui să fiu așa prostuță încât să cred că acești oameni influenți nu știu din punct de vedere legal ce au voie să scrie. Of! Otto, asta nu era demn de tine. Și când te gândești că m-ai acuzat pe mine că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rotund când le-o prezenta amicilor din show-business. Dar asta numai până când a aflat că Irene n-avea decât șaisprezece ani. Căsătoria a fost anulată, dar ea începuse deja să primească diverse rolișoare: jucase pe post de fata drăguță, dar prostuță din episodul pilot al unui serial care, ulterior, nu s-a mai făcut și fusese și majoretă într-o reclamă la pastă de dinți. Irene s-a apucat să lucreze ca model nud ca să-și plătească facturile și-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
telenovelă era scos, ușor-ușor, pe tușă, iar alte oferte nu primise. Era vital pentru ea, ca actriță și ca femeie, să nu se ascundă într-un colț. Lui Irene i se părea o prostie crasă să iubești un singur lucru. Prostuțo, îi spunea Jacques de fiecare dată când dădea s-o sărute, iar ea izbucnea în plâns. Întoarce-te la soțul tău. Numa’ lui îi ești bună. După asta, Irene a început să aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai mare decât ea. Iar săteanul a zis: Nu, nu iubirea o Împinge să facă ce face. E sminteala. Pasărea chiar crede că e mai puternică decât șarpele și că nu i se poate Întâmpla nimic. E o pasăre tare prostuță. Margaret Înțelegea acum că nu dragostea o Împinsese să-l ajute pe Adam, ci o zadarnică și nechibzuită pornire eroică. Fusese măgu lită la gândul că ar fi fost În stare să-i schimbe cursul vieții, ba și pe al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o declarație de dragoste, când afișată, când ascunsă după oglindă, am purces la o comparație între suferința și bucuria celor două stiluri de dans și la urmă m-am înfierbântat pentru marioneta lui Kleist, pentru păpușa în mărime naturală și prostuță a lui Kokoschka și pentru figurinele triadice ale lui Schlemmer. Iar apoi, după o iarnă umedă și rece, Anna a început să fie bolnăvicioasă. Idilica văgăună în care, în doi, vara părea întotdeauna prea scurtă a început să-i atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că grădinița este o grădină cu flori, pe care să le pot culege, cu pomi în care să mă pot urca, cu iarbă în care să mă tăvălesc și bineînțeles cu copii cu care să mă joc. — Hî, hî, hî, prostuțo. Abia am așteptat să merg la grădiniță spre bucuria mamei și a tatei care mă vedeau nerăbdătoare să încep activitatea. Pe drum săream într-un picior de drag, cântam pierzând flori din buchetul pe care mi-l pregătise mama să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai mari, nici pomeneală... încât învățătorii le etichetează drept prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu' le scot din cloaca asta și le duc la gazdă în târgul Siretelui unde vor avea niște condiții pentru învățătură cu adevărat mazilești. Că doar cu un codru de mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța! — Rosemarie a avut iarăși o migrenă, așa că m-am întors acasă devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală? Nu mi-am putut da seama. Doar știi că la sauna e-ntuneric. Dar la duș? — N-am făcut dus împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să spui așa ceva, dragă Natalițo. Dacă toți bolnavii ar gândi ca tine, ce-ar fi? — Ei pot să meargă, eu nu. — Vei trece peste asta și va fi ca la început. Poate nici tu nu mă mai iubești ca înainte. —Prostuțo, cum poți crede așa ceva? o sărută din nou Aurel, strângând-o tare în brațe până când apare un zâmbet pe buzele ei. Cum ieși din spital ne pregătim de nuntă. Nu așa am hotărât? Vara aceasta ne căsătorim. Dacă ies pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o înainte mamei, țopăind de bucurie. — Tot năbădăioasă ai rămas, o sărută Cecilia și o strânge tare în brațe, cum obișnuia. Stai tu, că mă doare, nu te-ai lăsat de năravul tău. Mi-a fost tare dor de tine, prostuță, înțelegi? —Sărut mâna, mamă, nu mai ai loc de ei. Ce mai faci? se îndreaptă Cecilia spre Silvia care rămăsese pironită cu lacrimi pe obraz, se îmbrățișează și se sărută. În iarnă de ce n-ai trecut pe la noi? N-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]