383 matches
-
pe orice istoric al ideilor lingvistice și (β) acela de a lăsa sentimentul patriotic să întunece ori să denatureze judecățile referitoare la un savant aparținând aceluiași neam. Într-un sens, cele două pericole se găsesc întrupate și într-unul singur: protocronismul, care a bântuit o perioadă prin cultura noastră. Asupra acestuia din urmă chiar în legătură cu una dintre ideile lingvistice ale lui Hașdeu m-a prevenit și profesorul Eugen Munteanu (de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), căruia țin să-i mulțumesc
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
deceniu-un deceniu și jumătate. Interesul pentru tinerii creatori scade în favoarea cultivării numelor consacrate. Se înmulțesc conformiștii, sau, mai precis spus, cei atașați liniei ceaușiste a momentului, adică orientării desemnate, după 1989, prin termenul „național-comunism”, cu versiunea ei culturală numită protocronism. Sunt intervievați acum Eugen Barbu, Mihai Bandac, Sabin Bălașa, Ion Lăncrănjan, Doru Popovici, Dinu Săraru, Tudor Octavian, Valeriu Râpeanu, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu, Ion Coja. Cresc sensibil preocupările de ideologie culturală, este cultivată eseistica de tentă istoriografico-politică, sunt publicate ample
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
figuri sacralizate întruchipau în perioada de tranziție de la stalinismul integral al celor "două glaciațiuni" la aceea de liberalizare diversionistă (anii '50 - '60) omul cetății, rolul tatălui regăsit, sau mitul eroului civilizator. Cultul capodoperelor, adesea exacerbat politic și diversionist, a alimentat protocronismul de tristă faimă (conceptualizat din păcate, de rafinatul comparatist Edgar Papu, probabil forțat de împrejurări politice), precursor al megalomaniei naționale priincioase megalomanului comandant suprem. Calul de bătaie al lovinescianului critic Eugen Negrici este G. Călinescu, neîndoielnic, cel ma iscusit dintre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se îndoiesc de autenticitatea ficțiunii, și în general de puterea de invenție a autorului nuvelei "Pe strada Mântuleasa". Pagini de o incisivă expresivitate descriu ravagiile național-comunismului ceaușist, ce își dorea cu orice preț o legitimare inclusiv prin accentuarea recursului la protocronism. Echivalând preexistența cu preeminența, s-a bătut monedă pe originalitatea istoriei și literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel un prozator universal superior lui Tolstoi, a fost anestezicul performant al spiritului critic, pericolul numărul unu pentru totalitarism. În fruntea adversarilor sincronismului lovinescian, Dan Zamfirescu (ofițer de securitate sub acoperire) și Mihai Ungheanu, sub stindardul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
face obiectul volumului ori volumelor următoare). Iar Literatura și politica în România după 1945 (Editura Fundației Culturale Române, 2001), de Anneli Ute Gabanyi se oprește la mijlocul anilor '70 (cînd a apărut versiunea germană a cărții) și lasă inevitabil pe dinafară protocronismul, literatura disidenților (plecați ori nu din țară) din deceniile 8 și 9 și optzecismul. Studii parțiale asupra protocronismului ori optzecismului există. Nu și unele care să le integreze în ansamblul literaturii din comunism. În parte, de întîrzierea istoriilor literare se
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
2001), de Anneli Ute Gabanyi se oprește la mijlocul anilor '70 (cînd a apărut versiunea germană a cărții) și lasă inevitabil pe dinafară protocronismul, literatura disidenților (plecați ori nu din țară) din deceniile 8 și 9 și optzecismul. Studii parțiale asupra protocronismului ori optzecismului există. Nu și unele care să le integreze în ansamblul literaturii din comunism. În parte, de întîrzierea istoriilor literare se face vinovată relativa sărăcie documentară. Revizuirile critice, despre care am mai vorbit, n-au adesea la bază cercetări
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze credința unora și să descurajeze disidența altora. Mesajul naționalist s-a substituit celui comunist în însuși nucleul ideologic al sistemului (ce a fost protocronismul, dacă nu rodul acestei substituiri perverse?) și a ascuns, pînă la un punct, efectele nefaste ale metodelor foarte ortodox-comuniste de gestionare economică și de guvernare ale lui Ceaușescu. După 1989 și în pofida revoltei populare care l-a gonit pe dictator
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
contra comunismului, scriitorii români postbelici n-ar fi acceptat compromisul de a tipări cărți în condițiile cenzurii și opresiunii, nu s-ar fi întîmplat nici o nenorocire: Dacă ne eliberăm de prejudecățile consolidate de discursul naționalist și de varianta sa culturală, protocronismul, atunci ar trebui să recunoaștem că [...] nu avem scriitori comparabili cu Dostoievski, Thomas Mann, Kafka, Camus, Marquez, Sienkiewicz. [...] De aceea la întrebarea care mi/ni se aruncă destul de des, « Ar fi fost mai bine să fie demni și să nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
sau științificii trebuie să fie pedagogi, ci și politicienii. În plin triumf al iraționalismului, la sfârșitul anilor 1930, Lovinescu exclama „Înapoi la Maiorescu!” Am reluat ideea la sfârșitul anilor 1960, în teza mea de doctorat, când mijeau naționalismul comunist și protocronismul. Cine ar fi crezut că pedagogia națională a creatorului spiritului critic de la noi va trebui reinvocată la începutul anilor 2000, contra moravurilor politice și literare? Poate doar cei mai sceptici dintre sceptici.
Pedagogii neamului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2570_a_3895]
-
mai multe ori experiența originală, românească, de comunism, punînd-o pe același plan, în noile împrejurări, cu aceea sovietică anterioară. Nu se referă direct la istorie - o va face cu prisosință mai apoi! - și la eroii noștri, dar pregătește terenul pentru protocronism (articolul lui E. Papu, care lansează termenul, nu întîrzie mult să apară, în Secolul XX, nr. 5-6, 1974) și pentru național-comunism. Contrareforma din '71 (definitivată treptat, în pofida opoziției scriitorilor și artiștilor, pînă în '83 și care sufocă pe de-a-ntregul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
din exigențele ei își mai găsesc justificarea în condițiile de dupa 1971, mai ales. A doua etapă este a cenzurii cu suport ideologic confuz și contradictoriu, în care "ortodoxia" comunistă e bîntuita de fantome ale naționalismului șovin, ale antisemitismului și ale protocronismului. Greu de pus de acord una cu celelalte: stînga nu mai știa ce face dreapta și invers. Mai cu seamă în aceste din urmă împrejurări (în 1977, cenzură ca instituție dispare, înlocuită de nenumărate foruri presărate prin minister și pe la
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
critică „metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism și retorică, de o mare vioiciune argumentativă” (Paul Cornea). O carte care, împreună cu Critica în tranșee a lui Alex Goldiș, pe care am comentat-o la această rubrică nu demult, cu Dosarul protocronismului de Alexandra Tomiță, cu Avangarda românească și complexul periferiei de Paul Cernat și cu altele de aceeași factură, ne îndreptățește să vorbim despre un moment distinct în orientarea noilor critici. Au fost acuzați fără temei, până de curând, de fragmentarism
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
prin intermediul revistei ŤRomânia literarăťdin al cărui amvon (sic!) se tămâiază reciproc, asigurându-se unul pe altul de nesfârșita lor generozitate". Până la urmă, participanții la întâlnirea cu Ceaușescu devin repetitivi și previzibili. M. Ungheanu face conexiunile de rigoare între inadeziunea la protocronism și politica ŤEuropei libereť, Iulian Neacșu este total confuz, D. Bălăeț îi raportează secretarului general că în toate cărțile sale (ale lui Bălăeț!) a servit politica partidului și că îl întristează atitudinea unor tineri care, ca Dorin Tudoran, îndeamnă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
literare și sunt încă implicat în prezentul ei. Dar cei care azi ne plasează, aberant, la polul naționalist (și chiar extrem naționalist) al vieții publice românești își amintesc, dacă au știut vreodată, cine a dus, în timpul ceaușismului, greul luptei cu protocronismul, doctrina oficială a naționaliștilor roșii extrem de agresivi, cu șovinismul abia mascat, cu falsele valori care își făceau din ideea națională arma cea mai redutabilă a parvenirii și dominării vieții culturale, cine a încurajat, pe cât a fost posibil, în condițiile nefastei
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
de atmosfera actuală din țara noastră (poate și de aiurea), care explică, după mine - sper că nu greșesc prea mult -, un fel de megalomanie națională, dacă nu chiar naționalistă, foarte vizibilă în lucrările lui C. Noica («ființa românească»), Edgar Papu («protocronismul românesc»), Dan Horia Mazilu («barocul românesc din secolul [al] XVII-lea»), ca să nu mai amintesc de ridicarea în slavă, ca «filosof», a lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc.” (scrisoarea nr. 14, din 7.XI.1980). Firește, însă, că savantul, aflat
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
vedere al continuității, al întregului și chiar al modernității, întoarcerea la rădăcini, mișcarea în vreme este imperativă. Altfel spus, între generații nu există o ruptură, ci o permanentă corelație. "Asincronism", îi spune poetul, ceea ce nici pe departe nu se numește protocronism. Altminteri, schimbarea este absolut firească, iar înaintașii și urmașii nu fac altceva decât să se manifeste "absurd", însă un absurd pur: "Orice lovire de cuvinte de cuvinte nepotrivită vechilor feluri de loviri de cuvinte este absurdă. La rândul lor vechile
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
a culturilor mici. Toată problema este ideologică și s-a ivit tîrziu în cîmpul speculației culturale, ca un complex de superioritate izvorît dintr-unul de inferioritate și pe care se străduiește să-l mascheze. Forma grotescă a acestui complex este protocronismul din anii '70, reînviat după 1989. Dar toată istoria din ultima sută și jumătate de ani e plină de sulfuroasa lui respirație, în special după ce junimiștii au cîștigat bătălia canonică, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, cu pașoptismul
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
asemenea cazuri, iar pe noi ne publică regulat. Cumpănă greu de ținut. Mai ales că, pe la mijlocul anilor 70, lumea literară se polarizase. De o parte, oamenii regimului, coalizați o dată mai mult de pierderea controlului asupra Uniunii Scriitorilor și profitând de protocronismul la modă ca să se facă iubiți de un Ceaușescu tot mai naționalist; de partea cealaltă, scriitorii necompromiși politic, pro-europeni și liberali. Ivașcu fusese comunist în tinerețe, dar acum se număra printre dezamăgiții de virajul regimului spre dreapta. N-avea cum
Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5109_a_6434]
-
Gheorghe Grigurcu Nimic altceva decît fața culturală a național-comunismului promovat în chip deconcertant de către Ceaușescu spre a-și amplifica baza unei popularități de care pesemne nu putea fi altminteri convins, protocronismul a fost lansat de către un vîrstnic cărturar derutat, Edgar Papu, și cultivat cu osîrdie de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a lor drept o simplă prefață a ,epocii de aur". însă protocronismul nu se oprește la atari texte am zice ,clasice" prin relativ elementara lor factură. El se prelungește în texturi amestecate, în speculații pretențioase, într-o atmosferă tulbure în care e mai greu să-i întrezărim punctele originare și să-i
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
și să-i dibuim resorturile. Un insidios proteism ajunge a-i masca obîrșiile și funcționalitatea. Nu mai e vorba, să recunoaștem, de gestul cu inserție istorică al susținerii unui despot și al eșafodajului său propagandistic, ci de un fel de protocronism gratuit, de un protocronism în sine, devenit reflex. Mai curînd decît un mesaj tendențios, e mărturia unei conștiințe într-un anume fel configurate, al unei mentalități cu un set de reacții intrinseci. După cum ne demonstrează S. Damian, destul de convingător măcar
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
resorturile. Un insidios proteism ajunge a-i masca obîrșiile și funcționalitatea. Nu mai e vorba, să recunoaștem, de gestul cu inserție istorică al susținerii unui despot și al eșafodajului său propagandistic, ci de un fel de protocronism gratuit, de un protocronism în sine, devenit reflex. Mai curînd decît un mesaj tendențios, e mărturia unei conștiințe într-un anume fel configurate, al unei mentalități cu un set de reacții intrinseci. După cum ne demonstrează S. Damian, destul de convingător măcar pentru a antama o
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
pe nisip, 1988), accentuîndu-i meritul de a fi reprezentat ,o pledoarie pentru independența spirituală într-un climat de dictat ideologic", dar și adăugînd ,unele rezerve". Ultimele avînd rolul de-a diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua la întrecere nu cu concurenții contemporani, vîrîți toți într-o oală ca mediocri și nesemnificativi, ci cu zeii tutelari ai gîndirii universale". Să reamintim că un asemenea ,protocronism de salon" se găsea nu doar la Noica (întîmplător oare acesta se străduia să-l propună pe Ceaușescu, chiar în anii ^80, la Premiul Nobel pentru Pace!) și la discipolii săi, ci și sub pana unor cărturari precum Adrian Marino
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]