255 matches
-
sunt cvasi-necunoscute, fiindcă, repet întrebarea de la început, cine-l mai citește azi pe Hasdeu? Iar surprizele apar încă de la primele pagini, unde începe schița iconografică "Filosofia portretului lui Țepeș". Dacă Hasdeu ar scrie în zilele noastre, ar fi încadrat între protocroniștii puși pe demonstrații idealizante, întrucât izbutește să ducă până la capăt o argumentație-model pentru exaltate "reconstituiri" aduse din condei și trase de păr. Adevărat, pornite din cele mai bune intenții, dar... Cuvier își propunea să reconstituie ditamai viețuitoarea pornind de la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cei ce gândesc într-o logică a terțiului exclus". Semnalul punerii unei bizare egalități între protocronism și... ideologia oficială a partidului comunist l-a dat, din USA, Katherine Verdery: Ideea centrală este negarea influențelor exterioare, în special a influențelor occidentale (...) Protocroniștii înțeleg să acapareze terenul în beneficiul și prin intermediul unei restructurări ideologice: șovinism, autarhie, mobilizare antioccidentală, discursul lor fiind în conformitate cu conducerea politică." În fața unor astfel de acuze prăpăstioase (lipsește numai aceea de... fascism!) Moromete ar fi întrebat " Pă ce te bazezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Albina românească" și "Curierul românesc". Cu riscul de a ne repeta, ținem să precizăm că anul 1829, când apar "Curierul românesc" și "Albina românească", reprezintă o dată de referință pentru publicistica românească, în ciuda unor afirmații recente care încearcă, într-o interpretare protocronistă, să fixeze începuturile presei cu mai multe decenii înainte. Astfel, autorii Dicționarului presei românești (1731-1918), Georgeta Răduică și Nicolin Răduică, aduc în discuție un punct de vedere diferit de al majorității celor care au avut în vedere acest aspect. Autorii
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Într-o astfel de atmosferă a decurs și întoarcerea în țară" (Sfetcu: 2008, 300). După prezentarea, în cadrul unei ședințe plenare a Comitetului Central al PMR, a unei forme sintetice a discursului "secret" al lui Hrușciov, și unde se afirma caracterul "protocronist" al destalinizării românești, pasămite pusă în practică încă din 1952 prin combaterea "devierii de dreapta" (Pop: 2002, 56), Biroul Politic s-a întrunit în aprilie într-o ședință care avea ca temă "cultul personalității" și combaterea influențelor acestuia. Apar acum
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care actul de legitimare a fost dublat de unul de inovare ideologică. Național-comunismul, noua orientare cristalizată în manieră obsesivă în perioada stalinismului ceaușist, a reprezentat expresia unui astfel de proces susținut de intelectuali. Recuperarea și reabilitarea elementelor naționalismului de factură protocronistă, precum și integrarea lor în discursul ideologic oficial s-au realizat în toate câmpurile culturii, de la cel literar și până la cel istoric ori la cel filosofic, reprezentând, de această dată, nu doar un exercițiu de legitimare a regimului comunist în sine
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în tot ce scrie. Și scrie mult, lung, păcat în care se întîlnește și cu alți „frați basarabeni”. Cum nu duce lipsă de îndrăzneală, intră adesea pe teritoriul comparatismului, unde se „desfășoară” cu larghețe și cu un soi de zel protocronist. Probabil, „Bacovia și Nietzsche” e un eseu din această categorie. Singura mea asemănare cu Bacovia e că, la fel ca el, și eu, scriind (sau citind) „mă gîndesc la mine”. Uneori prea mult. Mă uit în propriul text ca într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pravda. Unde sunt saloanele, șampania și Jockey Clubul? Rafinatul boier Paleologu ne-a părăsit, lasându-ne încă ușor alinați de vitalitatea, umorul și clasa diplomatului Neagu Djuvara; Andrei Pleșu, moștenitorul legal al sprâncenelor, unite mefistofelic, purtate de Nae Ionescu, cel care, protocronist și vizionar, a introdus pentru prima oară moda asortării tenișilor la costum și lavalieră încă în urmă cu trei decenii înaintea lui Versace, stă retras, în halat de mătase, în rezervele de la Fundeni, lăsându-i domnului Patapievici istovitoarea misiune de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iar efectele protocronismului se văd încă peste tot în cultura română: senzație de nedreptățire, amestecată cu sentimentul românesc al buricului pământului... Eminescu este transformat într-o casă literară a poporului În anii ’80, polarizarea era deplină: pe de o parte, protocroniștii masați în redacțiile de la „Săptămâna“, „Luceafărul“ și altele asemenea, de cealaltă parte criticii acestui autohtonism radical (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, prin Europa Liberă; și, în țară, Nicolae Manolescu, Norman Manea, Gheorghe Grigurcu și alții). Exista și o zonă gri a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
masați în redacțiile de la „Săptămâna“, „Luceafărul“ și altele asemenea, de cealaltă parte criticii acestui autohtonism radical (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, prin Europa Liberă; și, în țară, Nicolae Manolescu, Norman Manea, Gheorghe Grigurcu și alții). Exista și o zonă gri a protocroniștilor „moderați“ (intelectuali autentici, altfel) - sau, mai precis spus, nuanțați în unele situații - precum Solomon Marcus sau Ovid Crohmălniceanu. Și, nu în ultimul rând, nume mari anexate mișcării - cel mai notoriu caz, cel al lui Noica și al unei părți a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
află îndată calificarea ideologică mai mult sau mai puțin exprimată public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase sincronismul și dinamica formelor creatoare de „fond“ irita profund noii naționaliști, așa cum îi iritase și pe legionarii contemporani. Protocroniști de seamă precum Dinu Flămând sau Dan Zamfirescu se dezic de Lovinescu, considerându-l datat. Zamfirescu demarează chiar un șir dur de atacuri, după ce cu ani înainte ridicase în slăvi spiritul lovinescian. Se adâncește și prăpastia dintre G. Călinescu, considerat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
îi creștem ca pe niște genii de viitor, gata să îi ia locul la Păltiniș». Arde țara, arde Europa, Noica se desparte de Goethe“. Mircea Eliade a avut, în ultima parte a regimului Ceaușescu, o serie de contacte cu zonele protocroniste. Savantul nota încă din 1972 că „îmi propun să redactez, de îndată ce mă întorc la Chicago, o dare de seamă minuțioasă a ideilor și sugestiilor lui Noica, privitoare la o «colaborare culturală» pe care el o preconizează între cei din exil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
zonei România Mare) și după ’90. Unul dintre exemple: felul în care Lazăr Vlăsceanu și Cătălin Zamfir l-au luat colaborator la alcătuirea Dicționarului de sociologie pe unul dintre mistificatorii cu ștate vechi de plată, Ilie Bădescu. Nici ceilalți actori protocroniști nu au dus-o mai rău, toți fiind amplasați în locuri căldicele sau chiar în centre de putere politice sau culturale. Cartea Alexandrei Tomiță mi-a reamintit de forța aproape didactică a exemplului bine ales. Este valoroasă prin munca de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându-i pe "iconoclaști", doar pentru a-i trata de anticriști, alături, de altfel, de sindicatele din învățământ (cu cincizeci de mii de membri), un actor renumit ca Dan Puric, un sociolog protocronist, ca Ilie Bădescu, un cunoscut luptător împotriva Europei Libere, ca Artur Silvestri, și Florin Constantiniu, istoric -, utilizează, e drept, un limbaj cam insultător și amenințător, când nu fundamentalist. Acestuia din urmă, un ziar, cred că tot Ziua, îi rezumă opinia
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a paradoxului avangardist românesc. După ’90, au existat (și există încă) tendințe de a „ultrarecupera“ nume avangardiste, distorsionând oarecum contextul epocii și importanța de atunci a unor autori (similar, de partea cealaltă, se întâmplă cu „trăiriștii“), ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am „inventat“ și avangarda), ba din dorința mult mai firească de a „înmuia“ un canon literar interbelic păstrat cu grijă în formol de generații întregi de critici postbelici. Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, cartea semnată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște, Ștefan Milcu), stimulate de demersul savantului scoțian Jan Murray în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
adevărat genocid cultural. Drepturile omului și drepturile culturii au fost călcate prea mult timp și brutal în picioare. Distrugerea sistematică a unei întregi tradiții și, poate și mai grav, pervertirea, reinterpretarea și redefinirea sa abuzivă în spirit ceaușist: totalitar, șovinist, protocronist, cu tăieturi și răstălmăciri grosolane de tot ce vreți: texte clasice și moderne, documente istorice, fapte etc., este de notat în primul rând. Trebuie să ne vindecăm de concepția nefastă conform căreia o cultură română sau oricare alta poate fi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în cel jurnalistic ori în acela specific intelectualilor publici. De curând, se adaugă acesteia un reviriment al naționalismului etnic, o bună vreme aflat "în carantină" la nivelul unor partide anti-sistem, al instituților media dependente de acestea și la cel al protocroniștilor care n-au divorțat de național-comunismul ce le-a conferit identitate. Întrucât acest tip de discurs a reușit să producă un efect de imitație asupra actorilor politici ce păreau să parieze, până în prezent, pe cartea europeană, efect întreținut de instituțiile
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în cel jurnalistic ori în acela specific intelectualilor publici. De curând, se adaugă acesteia un reviriment al naționalismului etnic, o bună vreme aflat "în carantină" la nivelul unor partide anti-sistem, al instituților media dependente de acestea și la cel al protocroniștilor care n-au divorțat de național-comunismul ce le-a conferit identitate. Întrucât acest tip de discurs a reușit să producă un efect de imitație asupra actorilor politici ce păreau să parieze, până în prezent, pe cartea europeană, efect întreținut de instituțiile
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
indigene (și avem destule astfel de creații, nu mai prejos de cele ale Vestului), un numitor comun al universalității. Să păstrăm simțul proporțiilor. Nu am fi realiști dacă am socoti că am putea impune (decât poate în vederile hipertrofiante ale protocroniștilor) un ditamai "specific național" comparabil cu cel al popoarelor "mari", al grupurilor de popoare. Nu ne ironiza Cioran, presupunând un specific paraguayan al existenței? Și totuși nu avem un ce neaoș? Ceva care ne caracterizează numai și numai pe noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de antecesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oroare!). Din cauza unui exces de nostalgie, ascult pe Internet un post de radio românesc. Și nu orice ce post, ci Radio România Cultural, un amestec ciudat de voci comuniste și cultură înaltă, muzică clasică cu înregistrări de calitate și derive protocroniste încă tenace. La un moment dat, o voce de scapete rupe spațiul dintre două piese simfonice, pentru a anunța că într-un oraș din Transilvania va avea loc un festival de muzică medievală live, unde vor performa pentru public grupuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție a naționalismului protocronist care i-a cuprins pe destui istorici și cercetători : „[Românii] erau fatal toleranți pentru că nu aveau cu cine să lupte. De aceea au moștenit acea propensiune mioritică, foarte bine studiată de Lucian Blaga, de a fi toleranți. Aici este, cred
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
termenul românesc „jidov” ar proveni de la un presupus termen străvechi „jigan” sau „gigan”, derivat din latinescul gigans, gigantis („uriaș, gigant”) <endnote id="(572, p. 17)"/>. În fine, vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numeroase atunci, „cîtă vreme nu stăpînește singur datele istoriografice, deopotrivă cu autorul” (Opere, 9, p. 84). Aceasta e și situația mea. Deși am citit cîteva studii despre Aetiu Hristicus, Dionisie Exiguu sau Ioan Cassian, și sînt în curent cu argumentele protocroniștilor, nu cred că e de ajuns. În timp ce fac corectură, spicuiesc din numărul viitor (151) cîteva din „elogiile” unor șefi de instituții: „O cuvîntare care consfințește” (Raluca Mocanu, rectorul Institutului), „Magistrala expunere este un tezaur de idei-forță” (Mihai Holman). „Magistrală” e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot și că, în asemenea cazuri, expertul, tehnicianul, specialistul nu au ce argumenta. Le rămâne numai opțiunea aplauzelor. Dar cum să-i explici domnului Peter că în respectivele săli de ședințe aplauzele au trebuit să răsune în fapt furtunoase? Nu știu care protocronist de meserie i-a suflat tovarășului ideea că primul om care a schimbat două pulpe de mistreț contra unei praștii ar fi trăit pe undeva prin munții Vrancei sau pe Valea Lotrului și că această tradiție străveche, legată de obârșie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]