1,439 matches
-
denumiți după fizicianul indian Satyendra Nath Bose. ii sunt responsabili de interacțiunea nucleară slabă, numită și interacțiunea slabă, care la rândul ei este responsabilă pentru radioactivitate și care acționează asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2 (de exemplu: protonii sau neutronii), dar nu acționează asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2 (cum sunt fotonii sau gravitonii ). Interacțiunea slabă nu a fost înțeleasă bine până în 1967, când Abdus Salam de la Imperial College, Londra, și Steven Weinberg de la Harvard au
Boson () [Corola-website/Science/302670_a_303999]
-
o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CHCOCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
de intoleranță la galactoză , deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză- galactoză . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Medicamentele care modifică PH- ul la nivelul tractul GI superior , cum sunt inhibitorii pompei de protoni , antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de protoni trebuie evitată . Nu se cunoaște efectul administrării concomitente a erlotinib- ului cu antagoniștii H2 și antiacide ; cu toate acestea , reducerea biodisponibilității este de așteptat . Ca urmare , administrarea concomitentă a acestor asocieri trebuie evitată ( vezi pct . 4. 5 ) . Dacă utilizarea antiacidelor
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
toxicitatea de la nivelul SNC , nu au fost stabilite . În astfel de situații , trebuie luate măsuri de precauție . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Administrarea concomitentă de erlotinib și omeprazol , un inhibitor al pompei de protoni ( IPP ) , a scăzut expunerea la erlotinib [ ASC ] și concentrația maximă ( Cmax ) cu 46 % , respectiv 61 % . Tmax sau timpul de înjumătățire plasmatică nu s- au modificat . Administrarea concomitentă de Tarceva cu 300 mg ranitidină , un blocant al receptorilor H2 , a scăzut
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
plasmatică maximă [ Cmax ] au scăzut doar cu 15 % și respectiv 17 % . Efectul antiacidelor asupra absorbției erlotinib nu a fost studiat dar absorbția poate fi afectată , determinând concentrații plasmatice mai scăzute . În concluzie , asocierea erlotinib- ului cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie evitată . Dacă utilizarea antiacidelor este considerată necesară în timpul tratamentului cu Tarceva , acestea trebuie administrate cu cel puțin 4 ore înainte sau 2 ore după administrarea dozei zilnice de Tarceva . Într- un studiu de fază Ib , nu s- au observat
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
de intoleranță la galactoză , deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză- galactoză . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Medicamentele care modifică PH- ul la nivelul tractul GI superior , cum sunt inhibitorii pompei de protoni , antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de protoni trebuie evitată . Nu se cunoaște efectul administrării concomitente a erlotinib- ului cu antagoniștii H2 și antiacide ; cu toate acestea , reducerea biodisponibilității este de așteptat . Ca urmare , administrarea concomitentă a acestor asocieri trebuie evitată ( vezi pct . 4. 5 ) . Dacă utilizarea antiacidelor
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
toxicitatea de la nivelul SNC , nu au fost stabilite . În astfel de situații , trebuie luate măsuri de precauție . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Administrarea concomitentă de erlotinib și omeprazol , un inhibitor al pompei de protoni ( IPP ) , a scăzut expunerea la erlotinib [ ASC ] și concentrația maximă ( Cmax ) cu 46 % , respectiv 61 % . Tmax sau timpul de înjumătățire plasmatică nu s- au modificat . Administrarea concomitentă de Tarceva cu 300 mg ranitidină , un blocant al receptorilor H2 , a scăzut
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
plasmatică maximă [ Cmax ] au scăzut doar cu 15 % și respectiv 17 % . Efectul antiacidelor asupra absorbției erlotinib nu a fost studiat dar absorbția poate fi afectată , determinând concentrații plasmatice mai scăzute . În concluzie , asocierea erlotinib- ului cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie evitată . Dacă utilizarea antiacidelor este considerată necesară în timpul tratamentului cu Tarceva , acestea trebuie administrate cu cel puțin 4 ore înainte sau 2 ore după administrarea dozei zilnice de Tarceva . Într- un studiu de fază Ib , nu s- au observat
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
de intoleranță la galactoză , deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză- galactoză . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Medicamentele care modifică PH- ul la nivelul tractul GI superior , cum sunt inhibitorii pompei de protoni , antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
antagoniștii H2 și antiacidele , pot afecta solubilitatea erlotinib- ului și consecutiv , biodisponibilitatea acestuia . Când Tarceva este administrată concomitent cu astfel de medicamente , este puțin probabil să se compenseze reducerea expunerii prin creșterea dozei . Asocierea erlotinib- ului cu inhibitorii pompei de protoni trebuie evitată . Nu se cunoaște efectul administrării concomitente a erlotinib- ului cu antagoniștii H2 și antiacide ; cu toate acestea , reducerea biodisponibilității este de așteptat . Ca urmare , administrarea concomitentă a acestor asocieri trebuie evitată ( vezi pct . 4. 5 ) . Dacă utilizarea antiacidelor
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
toxicitatea de la nivelul SNC , nu au fost stabilite . În astfel de situații , trebuie luate măsuri de precauție . Erlotinibul se caracterizează printr- o scădere a solubilității la pH peste 5 . Administrarea concomitentă de erlotinib și omeprazol , un inhibitor al pompei de protoni ( IPP ) , a scăzut expunerea la erlotinib [ ASC ] și concentrația maximă ( Cmax ) cu 46 % , respectiv 61 % . Tmax sau timpul de înjumătățire plasmatică nu s- au modificat . Administrarea concomitentă de Tarceva cu 300 mg ranitidină , un blocant al receptorilor H2 , a scăzut
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
plasmatică maximă [ Cmax ] au scăzut doar cu 15 % și respectiv 17 % . Efectul antiacidelor asupra absorbției erlotinib nu a fost studiat dar absorbția poate fi afectată , determinând concentrații plasmatice mai scăzute . În concluzie , asocierea erlotinib- ului cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie evitată . Dacă utilizarea antiacidelor este considerată necesară în timpul tratamentului cu Tarceva , acestea trebuie administrate cu cel puțin 4 ore înainte sau 2 ore după administrarea dozei zilnice de Tarceva . Într- un studiu de fază Ib , nu s- au observat
Ro_1016 () [Corola-website/Science/291775_a_293104]
-
intrinseci" și sisteme de compensare, precum și componente special concepute pentru acestea, după cum urmează: Notă: 6A006 nu supune controlului instrumentele special concepute pentru executarea măsurărilor biomagnetice în scopul diagnosticării medicale. a. "Magnetometre" folosind "tehnologia" "superconductoare", de pompaj optic sau precesie nucleară (proton/Overhauser) sau "tehnologia" poartă de flux triaxiala având un "nivel de zgomot" (sensibilitate) mai mic (mai bună) de 0,05 nT rms/rădăcina pătrată din Hz; b. "Magnetometre" cu bobine de inducție având un "nivel de zgomot" (sensibilitate) mai mic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
regula prin care două fragmente rezultate vor avea totdeauna dimensiuni egale. Suma masei fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane: Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane: Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni. Fe → Cr + 2 p In acest caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni. Fe → Cr + 2 p In acest caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
neutroni, are loc o emisiune de nuclei mari atomici: Acest fenomen are loc în cazul unei emisiuni intense de protoni, ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni. Fe → Cr + 2 p In acest caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. formula 6 In acest caz un proton
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
ca de exemplu în cazul fierului când doi protoni colidează simultan cu nucleul, fiind posibilă chiar emisiunea simultană a 2 protoni. Fe → Cr + 2 p In acest caz în nucleul atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. formula 6 In acest caz un proton din nucleu se transformă într-un neutron și un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic micșorându-se cu o unitate
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]