303 matches
-
prototipului. Conform acesteia, membrii își revendică statutul de apartenență la diferite categorii prin caracterul mai reprezentativ sau mai puțin reprezentativ pe care îl au față de conceptul definit. În consecință, o categorie sau o clasă se poate reprezenta prin membri centrali (prototipici) și membri subordonați (neprototipici). Am identificat, pentru fiecare dintre cele cinci modalități de percepție, membrii reprezentativi și membrii non-centrali. Am delimitat ulterior, pe baza semului recurent [±Intențional], implicit sau explicit în definiția lexicografică a lexemelor analizate, clasa verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
contextele sintactice în care se actualizează acestea. În fine, sunt modele (Grezka 2009) care explică structura semantică a unităților pe baza principiului "claselor de obiecte" - ansambluri de cuvinte omogene semantic selectate de verbe în funcție de specificul lor semantic (verbele "vizuale" selectează prototipic "obiecte" care pot fi percepute prin simțul vizual - culori, forme, entități concrete, cele "auditive", "obiecte" care pot fi percepute auditiv - stimuli sonori). Încheiem capitolul prin prezentarea succintă a unor tipuri de transferuri semantice care se produc asupra verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
forte) și bad exampleness (ro. caracter reprezentativ periferic), în legătură cu locul unui concept/termen în cadrul unei categorii. Criteriile reprezentativității unui termen pentru o anumită categorie apar formulate și la Dima (2002). 16 Verbul a pipăi nu este ales ca membru central, prototipic, al clasei verbelor de percepție tactilă, fiindcă, pe de o parte, sfera de utilizare a acestuia este destul de restrânsă și, pe de altă parte, se limitează la examinarea tactilă mai restrânsă ("cu degetele sau cu palma"). Verbul a atinge presupune
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
transfer semantic, cu capacitatea de a surprinde vizual anumite fenomene, ca în contextul Scannerul vede textul. În aceste contexte, subiectul se realizează prin nominale care desemnează instrumente/aparate cărora, pe baza proprietăților de captare a imaginilor, le sunt atribuite capacități prototipic umane. 88 Vezi și Gheorghe (2009: 81-84). 89 În poziția obiectului direct poate apărea orice entitate din categoriile semnalate [+Imagine]/[+Concret], respectiv [+Sonor]. 90 Prin enunțuri minimale ne referim aici la enunțuri alcătuite propoziții simple, în care verbul nu primește
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
conformare lor. Astfel, a asculta nu mai este acțiunea care precedă auzirea, ci, adesea, cea care o urmează" (s. n., IN). 138 O nuanță semantică valabilă, în egală măsură, și în cazul celorlalte percepții de contact este următoarea: deși se presupune prototipic că în urma proceselor perceptuale olfactive/tactile/gustative se produce o "asimilare" de către perceptor a stimulilor specifici (mirosuri/forme/gusturi), această relație semantică nu este implicită: Ion gustă din mâncare și spune că nu are gust; Am mirosit floarea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
structuri interioare speciale ce respectă stratificarea ingardiană. 3. Anumite adăugări pentru înțelegerea romanului și a dramei Pentru a putea facilita investigația ontologică în domeniul vast al literaturii, o subsumare a elementelor epicului este binevenită. Acest lucru duce la o apropiere prototipică în relație cu studiul empiric al literaturii. Totodată, atitudinea estetică ne învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fără brațe", "cu un singur loc", "cu patru picioare", "din material rigid", se pot totuși imagina scaune cu un singur picior, cu brațe sau taburete cu spătar. Din acest motiv, este preferabilă o definiție a scaunului pe baza prototipului: scaunul prototipic are patru picioare, un spătar, nu are brațe și este din material rigid, dar dacă un obiect pe care se stă seamănă cu un scaun și nu are decît un singur picior sau are brațe, el este clasificat drept scaun
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute prin anchete a pus în evidență existența, în categorizările lingvistice, a unor reprezentări stabile reperate în forma unor trăsături recurente articulate între ele, care realizează o figurare prototipică ce corespunde unui tip primar și apare spontan în spirit atunci cînd se apelează la memoria lexicală. O analiză mai detaliată relevă însă existența unor variații individuale ale referinței directe, care face ca ea să fie greu aplicabilă la cuvintele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cînd se apelează la memoria lexicală. O analiză mai detaliată relevă însă existența unor variații individuale ale referinței directe, care face ca ea să fie greu aplicabilă la cuvintele abstracte și la cuvintele instrumente gramaticale, deși au și acestea întrebuințări prototipice. G. Kleiber a elaborat o semantică a prototipului, prin care urmărea configurarea unei imagini mentale, determinate statistic, care să indice condițiile necesare și suficiente ale uzului și să explice întrebuințarea unităților lexicale de către locutor. O altă interpretare însă face din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explice întrebuințarea unităților lexicale de către locutor. O altă interpretare însă face din prototip nu numai cel mai reprezentativ exemplar al realului, ci și un model abstract, caracteristic categoriei, și, în acest caz, obiectele individuale categorizate au unele trăsături ale modelului prototipic, fără a le avea totuși pe toate. Cert este că această concepție a prototipurilor introduce în înțelegerea lexicului o perspectivă ce depășește principiul binar al incluziunii și al excluderii din clasificarea în condiții necesare și suficiente, care a dominat semantica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoria praxemului prin opțiunea realistă și prin principiul care face din practică fundamentul programelor de sens și al reprezentărilor cu care se asociază. Prin noțiunea "punct de vedere" de la nivelul nominației, se ține cont de variațiile observate în construirea modelului prototipic, în funcție de circumstanțe și de percepțiile individuale. De asemenea, actualizarea permite explicarea relațiilor speciale întreținute, pe planul limbii, prin trăsăturile care constituie prototipul ce se manifestă, pe planul discursului, sub forma recurențelor care produc stereotipiile discursive. Deși semantica prototipului nu a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determine ipoteze și problematizări suplimentare, atunci cînd, de exemplu, textul povestire este considerat mod, iar romanul gen, chiar dacă transgresarea genurilor și modurilor este habituală. În orientările de tip cognitivist, care propun modele de analiză modulară, se consideră îndreptățită identificarea secvențelor prototipice narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogice (instructive, procedurale etc.), constituite pe baza unor reguli compoziționale de tip secvențial, demers destul de dificil datorită constatării faptului că, într-o tipologie textuală globală, este aproape imposibil de aplicat o grilă unică secvențelor textuale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
persoana, implicată în acord? În teoria generativistă de dinaintea apariției programului minimalist, cazul era atribuit în anumite configurații sintactice de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau activată de caracteristica tranzitivă a verbului, mai precis, de trăsătura Caz conținută de informația lexicală a verbului tranzitiv. Această activare poate fi analizată ca rezultatul unei operații de verificare implicând ridicarea verbului-centru la AcordO (Acord Obiect). Structura unei propoziții prototipice se considera a fi următoarea 13: (26) GAcordS 14 subiect GAcord' GAcordo GTimp Timp' Timpo GAcordO AcordO' AcordOo GV GAcordS și GAcordO nu sunt singurele proiecții ale acordului propuse în studiile minimaliste. Pentru acordul participiilor trecute din franceză și italiană
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Acest acord nu este direct, prin raportare la obiectul descris, ci mediat de substantivul vază, care este de genul feminin. Acordul nu este niciodată pur semantic, ci mediat de sintaxă. Dată fiind natura relațională a adjectivului și a verbului, care, prototipic, "exprimă ceva despre o entitate desemnată de un nume", valorile trăsăturilor lor sunt întotdeauna dependente de valorile trăsăturilor unui nume. Acordul se face în primul rând pe baza trăsăturilor morfosintactice ale numelui. În absența acestora sau în anumite condiții, el
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Se observă că, în plus față de ceea ce recomandă normele pentru acordul predicativ al adjectivului propriu-zis, sunt posibile și alte realizări ale acordului, toate vizând înlocuirea masculinului cu femininul. Acest lucru susține ideea că neutrul (omonim cu femininul) este genul inanimatelor, prototipic, în limba română. Este interesant că și acordul demonstrativului postpus se face tot pe baze semantice, nu pe baze formale. Aceasta este o diferență față de acordul demonstrativului determinant, care este de tip formal. Vom reveni mai jos asupra acestei diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două tipuri, în funcție de strategiile pe care le folosesc pentru a marca "cine ce face": (a) limbi în care marcarea are bază sintactică; (b) limbi în care marcarea are bază semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile ergative poate fi atribuit caracterului specific/definit al pronumelor în dialog. Fenomenul partiției personale a fost studiat și de Nash (1997). Autoarea adoptă explicația cognitivă menționată de Dixon pentru acest fenomen − locutorul se concepe ca fiind un agent prototipic și nu este nevoie de marcarea morfologică a acestui fapt − pentru a explica de ce sunt sensibile, în general, la marcarea cu cazul ergativ pronumele de persoanele 1 și 2 și numele proprii. Nash (1997: 129) analizează situația din limbile bască
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene, dar, spre deosebire de multe dintre aceste limbi, ergativul intră în opoziție cu un instrumental autentic, ceea ce determină pierderea valorii de depărtare și de reciprocitate din sfera ergativului și posibilitatea sa de a exprima valori mai abstracte. 4.3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
agentivului și promovarea pacientivului; antipasivul nu implică niciun mecanism de promovare; (b) pasivul se poate aplica și construcției intranzitive (pasivul impersonal este foarte răspândit în limbile lumii); nu există o construcție asemănătoare în cazul antipasivului; (c) pasivul modifică radical alinierea prototipică a rolurilor semantice și a rolurilor discursive, dar antipasivul menține și augmentează relația privilegiată dintre agent și topic; (d) tipologic, pasivul e mai răspândit decât antipasivul. 6.1. Definiția și funcțiile antipasivului Definiția pe care o dă Dixon (1994: 146
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezultă structuri care au drept subiect numele unei persoane în beneficiul sau în detrimentul căreia se desfășoară procesul. Din punct de vedere semantico-discursiv, aplicativul semnalează prezența unui complement important, o persoană care constituie destinatarul sau beneficiarul acțiunii sau direcția deplasării (valori prototipice). În limbile bantu, forma aplicativă a verbului marchează și adăugarea complementelor cu valoare instrumentală. În ceea ce privește raportul dintre aplicativ și cauzativ, Creissels (2004a) subliniază că acestea au în comun validarea prezenței unui termen sintactic nuclear care nu poate figura ca termen
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
propune ca subiectul să fie definit conform unor criterii semantice, iar pivotul, după criterii gramaticale. Subiectul și pivotul coincid numai în unele limbi acuzative (cum sunt engleza și româna), iar, pentru limbile ergative − în care pivotul este reprezentat, în mod prototipic, prin subiectul verbelor intranzitive și prin obiectul direct al verbelor tranzitive −, cele două noțiuni nu se suprapun deloc (vezi Capitolul 1, 3.2. și supra, 4.1.). Comrie (1989: 106−120) susține că noțiunile de topic și de agent trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două subiecte, unul scenic (localizare) și unul actanțial (terminologia este preluată de la Lazard). Levin și Rappaport-Hovav (2005: 24, 50) observă că Agentul și Pacientul nu sunt singurele noțiuni asociate cu subiectul și cu obiectul. Fiecare limbă are o realizare morfosintactică prototipică pentru subiect și obiect, determinată de topică, de cazul morfologic, de acordul verbului sau de o combinație a acestor elemente, dar există în limbi subiecte și obiecte care nu se suprapun realizării prototipice. În încercarea de a demonstra, folosind date
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiectul. Fiecare limbă are o realizare morfosintactică prototipică pentru subiect și obiect, determinată de topică, de cazul morfologic, de acordul verbului sau de o combinație a acestor elemente, dar există în limbi subiecte și obiecte care nu se suprapun realizării prototipice. În încercarea de a demonstra, folosind date din nez perce, că acordul obiectului este esențial pentru tranzitivitate și deci și pentru cazul ergativ, Deal (2007) ajunge și la problema subiectului: în sensul relevant pentru cazul ergativ, categoria subiectului nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
însă nu în toate). Creissels (2004b) definește construcția tranzitivă ca fiind cea în care apare cuplul agentiv−pacientiv, iar cea intranzitivă, construcția în care nu apare acest cuplu. Cooreman, Fox și Givón (1984: 3)54 definesc noțiunea de tranzitivitate semantică prototipică în funcție de Agent și Pacient și de relația acestora cu verbul: Agentul = cauză vizibilă, tăcută, intenționată, controlată, Pacientul = rezultat vizibil, tăcut, neintenționat, fără control, iar verbul trebuie să fie compact, perfectiv, real. Tsunoda (198155, 198556) este de părere că noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]