310 matches
-
În ultimii ani de nervoasă globalizare, de grăbită extindere a unei perspective "din satelit", particularitățile locului geografic se văd nu o dată neglijate, date la o parte ca niște iritante obstacole în calea "progresului". Specificul național riscă a fi taxat drept provincialism desuet, iar cel provincial pur și simplu radiat. Însuși marele Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
întreagă într un sat. Altcineva exprima o idee apropiată: lumea este azi o colecție de periferii. Într-adevăr, mulți oameni de cultură ar trebui să poată pleca la Paris, Berlin, Roma și alte mari orașe pentru a vedea manifestări de provincialism. Căci provincia este înainte de toate un sentiment. Să fi venit, de exemplu, în 1968 la un concert Domaine Musical; să fi văzut publicul căutând temător în jur pentru a "se orienta" care piesă ar trebui să fie aplaudată; după ezitări
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
și adoptă cu entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
Gheorghe Grigurcu "Genare" (Emil Brumaru, într-o poezie) Ovidiu Genaru aparține, alături de Emil Brumaru și Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
șansele puterilor emergente, șansele care se dau Chinei de aici în 10-15 ani, de pildă, care sînt incontestabile, sau acelea proprii Braziliei. Dincolo de vechime, de vîrsta civilizațiilor, trebuie să știm să ieșim din spaima convenitului, să ne apărăm de un provincialism care bîntuie cîteodată la scară continentală. Mircea Eliade vorbea despre provincialismul Occidentalului în ansamblu, față de sursele profunde de spiritualitate care au aparținut Orientului și, într-o măsură, meleagurilor noastre, cu extraordinare rădăcini în neolitic. Iată, e destul să vă uitați
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
10-15 ani, de pildă, care sînt incontestabile, sau acelea proprii Braziliei. Dincolo de vechime, de vîrsta civilizațiilor, trebuie să știm să ieșim din spaima convenitului, să ne apărăm de un provincialism care bîntuie cîteodată la scară continentală. Mircea Eliade vorbea despre provincialismul Occidentalului în ansamblu, față de sursele profunde de spiritualitate care au aparținut Orientului și, într-o măsură, meleagurilor noastre, cu extraordinare rădăcini în neolitic. Iată, e destul să vă uitați în ziarele americane, pentru a detecta, în paginile lor, o ierarhie
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
singur volum, poate și din cauza acestei formule „bazice”, minimale și pesimiste, presărate pe alocuri cu un umor negru, dar pigmentate cel mai adesea de o blazare în siajul bacovian (autor prezent deseori în intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde în supa vâscoasă a provincialismului cultural”. Nu e vorba de mine în articol, dar nu pot să nu mă cam recunosc. Întrucât ideea de capodoperă s-a perimat, era normal ca, prin dispariția istoriei artei ca disciplină, să dispară din orizontul cercetării și specificul artei
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
îndepărtat, lucrează benefic. Criticii basarabene îi e mai ușor să se integreze în cultura română decât îi e literaturii basarabene, care a făcut și ea progrese semnificative. Prin ce au mai bun, critica și literatura din Basarabia au ieșit din provincialism. Aceste metamorfoze nu vor putea fi oprite, chiar dacă nu știm deocamdată ce se va întâmpla cu Republica Moldova. Ca întotdeauna, politica se află în urma literaturii.
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
clopoței, cu discursuri goale, atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi politice neinspirate, de un provincialism teribil, capabil să șteargă complet urmele unui loc cosmopolit cu istorie. Cu tradiție și tradiții. Cu povești palpitante transformate în legende purtate de apele Dunării. Cu o elită care înseamnă ceva și astăzi. Ieșirea dintr-un context sumbru și întunecat
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
politic -a stat opt ani în pușcăriile comuniste -, teoreticianul și criticul literar incomod, enciclopedistul ideilor culturale, Adrian Marino este astăzi unul dintre cei mai fervenți militanți pentru aducerea Europei în România. Un singuratic, un insurgent, un adversar al obtuzității, al provincialismului, al mimetismelor și snobismelor. Să-l ascultăm. - Ați refuzat, domnule Adrian Marino, un refuz făcut public, să vă integrați, să vă înscrieți în curentul confesiv-memorialistic atât de puternic, atât de larg după 1989. Deși materie biografică aveați. Ați fost deținut
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
s-ar fi stabilit la Călărași, m-aș fi dus la Călărași. Dar s-au dus la Cluj. Acolo erau ierarhii locale. Am venit în contact cu ierarhiile locale și cu un fenomen care încă mai dăinuie. Este un anumit provincialism și un anumit regionalism. Vine ăsta de unde vine, ne dă nouă lecții și așa mai departe. Nici acuma nu sunt bine integrat Clujului. Din fericire, am o serie de relații în toată țara, și chiar internaționale. Dar pe plan local
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
publicat în ultimii ani cîteva titluri: Drumuri în poveste, Editura Semne, 2007 - o istorie a receptării, și albumul Povestea unei vieți - Fănuș Neagu. Bref, o activitate meritorie, dar, la o adică, suspectabilă de „patriotism local” excesiv (dacă nu chiar de provincialism necritic), mai ales în cazul unui autor de 63 de ani, practic necunoscut la „Centru”. Titlul metaforizant al tezei de doctorat Fănuș Neagu - un cal troian la țărmul povestirii nu suna deloc promițător în acest sens; din fericire, autorul a
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
de tradiție și cu istorie apar și sunt în general bogate în ofertă culturală, iar cele mai noi sau foarte noi, inclusiv cele de pe Internet, caută să-și câștige prestigiu mizând pe noutate. E și multă maculatură, mult amatorism, veleitarism, provincialism, dar e un fenomen firesc, nu i te poți opune și nu are rost să i te opui. Mai rău stăm cu cititorii de reviste culturale. Acum parcă nimeni nu mai vrea sau nu mai are timp să citească, ci
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
contrazis, din fericire, logica elementară. Festivalul "Anonimul" (International Independent Film Festival) a reușit, de la prima sa ediție, să respire ca un festival european; el a avut o tentă de pitoresc (pe care a și mizat), dar niciodată o tentă de provincialism. Iată cîteva extrase dintr-un posibil jurnal al unui membru al juriului, din care să reiasă, dacă nu altceva, cel puțin care a fost succesiunea evenimentelor, între zilele de marți, 17 august, și duminică, 22 august. Marți Dimineața, în jurul orei
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
Cârlova inaugurează la noi romantismul de sugestie lamartiniană. Legătura cu literatura franceză,traducerile din Voltaire, îl plasează și în trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
și sintetizează, în interpretarea unui autor-cheie în istoria literaturii moderne, tot ceea ce știe și gândește autorul despre literatură, ființa umană și viață. Și, de asemenea, că scriitorul care, după un splendid volum de Priveliști (1930), părăsea cultura română, reproșându-i provincialismul și lipsa de originalitate, a convertit aici în analiză și explicație pozitivă toată revolta sa față de neajunsurile spirituale ale Europei anilor ’30- ’40, tragic ilustrate de marea conflagrație mondială în cursul căreia a fost scrisă cartea și de Holocaustul care
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
foarte mulți artiști tineri - pictori, cineaști. Pe de o parte, pe unii îi auzeam zicînd: - Domnule, mă feresc, nu mă uit să văd filmele altora, nu mă duc la expoziții, ca să nu fiu influențat! E o mare prostie! Ca și provincialismul complementar, care se reduce la atitudinea cetățenilor de pe stradă, în momentul cînd se apropie de ei un aparat fotografic: - Stați să mă aranjez puțin! Dacă eu mă duc la maică-mea și-i spun, hai să-ți fac o fotografie
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum se confesează amar-ironic I.D.Sîrbu, se retrage în perspectiva inversă a unui trecut fabulos. Ocupația străină aduce cu ea izolarea, suspiciunea, mizeria, marasmul unui provincialism impus. Orice încercare de opoziție, oricît de palidă, e sancționată drept o răbufnire a cosmopolitismului, o gravisimă abatere de la "linia" axiomatică a partidului unic. Mentalitatea europeană, patronată de figura lui Goethe (într-un interviu din iulie 1997, Doinaș subscrie la
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
o formă a invenției". l Cartea despre Eugen Ionescu a scris-o în românește, șocul primei reîntoarceri, din 1994 s-a atenuat și acum se simte bine aici. Totuși, nu ascunde că, în viața culturală românească, "mă deranjează un anumit provincialism, această veche obsesie identitară a intelectualului român. Cred că trebuie să încetăm să ne căutăm specificul. Noi trebuie să fim pur și simplu, să existăm, fără această apăsare a definirii unei identități. Prea mult vorbim despre Ťdimensiunea românească a existențeiť
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
tema distrugerii, nu ne rămâne altceva de făcut decât să intrăm pe un alt registru, de unde să schimbăm procedeul componistic. Ni se oferă formele tripartite, bitematice ale Europei Centrale și de Vest, care înglobează experiența contrapunctului riguros. Dar noi, în provincialismul nostru, nu putem trece de tema cu variațiuni. Micul, dar vigurosul Institut de Tracologie s-a încumetat să-și propună forma tripartită, dar a uitat de motivul locului, cel al obedienței. Și pe când mai marii Ministerului Educației, care patrona acest
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Simona Vasilache Duă lucruri rețin atenția la volumul, în format de buzunar, pe care Voronca îl publică, în '32, în Colecția „Cartea cu semne", Act de prezență. Mai întâi, o undă de provincialism liniștit, în care tradiția sugrumată revine în galop: „Alergam cu dimineața pe stradă și băteam la toate ferestrele și trilurile râsului meu deșteptau alte triluri, înăuntru într'o tristețe joasă, sau în afară în cămășile prinse cu agățătoare pe frânghiile
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
revista noastră, în ancheta dedicată dramaturgului (apărută ca supliment, cu câteva numere în urmă), am citit cu oroare câteva (nu puține) puncte de vedere denotând, de nu de-a dreptul impostură, măcar primitivism cultural. Frazeologie golită de conținut, clișee școlărești, provincialism zgomotos. Acestea toate, repet, din partea unor oameni care, în mod public (adică în rubricile pe care le dețin într-o gazetă sau în alta), salută, periodic, noutatea câte unui punct de vedere. A doua cauză, pe care n-am menționat
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
apariția lui Mircea Aldea, umanizată dacă vreți. Marius Stănescu nu-l joacă, ca de regulă, pe fantele de București, ci, dimpotrivă, mi se pare, pe victima, într-un fel, a toanelor Margaretei și ale familiei ei, mîncată de provincie și provincialisme, dar și a Wandei (Ana Maria Moldovan) care găsește un bărbat interesant într-o urbe neinteresantă, în patul insipidei sale amice din copilărie. Ianache Duduleanu (Pavel Bartoș) este ce este soțul de sub papucul soției pînă cînd bărbăția revoltată o cheamă
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
era un intelectual din rândul "oltenilor autentici și al europenilor sinceri" (p. 147), cum îi plăcea să se recomande, situându-se la intersecția dintre universalism și localism. Avea cobilița în stema personală, deopotrivă cu admirația pentru Brâncuși, ieșit din limitele provincialismului, considerat "steaua polară a Olteniei". Alteori se temea că e doar "un provincial și un localist iremediabil" (p. 213). Tranzacțiile de conștiință și mercantilismul îl exasperau: "Pot fi și eu lichea în vorbă, că-s politicos și ipocrit, dar nu
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]