381 matches
-
A trăit până la moarte „fără salariu, fără siguranță, de pe azi pe mâine, în contact doar cu câteva persoane, cu câțiva prieteni, cu o familie în care își regăsea atmosfera din țară” (Octavian Bârlea). Precaritatea acestei existențe indică și starea de provizorat pe care R. înțelege să și-o asume, viețuind numai între parametrii spirituali ai românității și preocupat doar de realitățile politice ale patriei pierdute, față de care se simte obligat să adopte o atitudine militantă, un statut de soldat incapabil să
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești, sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Bacovia, Pitești, 1999; Catalogul mișcărilor mele zilnice. Jurnal. 1946-1951. 1954-1956, București, 1999; Corespondență. Sinuciderea din Grădina Botanică, îngr. Marta Petreu și Ana Cornea, pref. Marta Petreu, Cluj-Napoca, 2000; Locul revelației, îngr. Adela Petrescu, pref. Gheorghe Crăciun, Pitești, 2000; Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970, îngr. Ruxandra Mihăilă, Pitești, 2002. Traduceri: Vitalino Brancati, Anii pierduți, București, 1967. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Matei Iliescu”, RL, 1970, 10; Dimisianu, Prozatori, 183-187; Stănescu, Cronici, 170-175; Ardeleanu, „A urî”, 156-161; Georgescu, Printre cărți, 149-156; Tudor, Pretexte, 174-183
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
este lovinesciană, în sensul aplicării ideilor de imitație, sincronism și adaptare din mers la un fond național originar. Mai precis, literatura română începe odată cu descoperirea Occidentului, așadar după 1800. Tot ce a fost înainte cade sub semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat însă că ideea sincronismului funcționează ca un principiu de evaluare pozitivă, istoricul literar descoperind tocmai vitalitatea mai puțin obișnuită a unei literaturi care a avut, aproape nesperat, „instinctul” sincronizării cu marile literaturi europene
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
dăm o formă diferită, dorim de fapt să accelerăm transformarea unui viitor dezirabil într-un prezent înnoit. De aceea, în raport cu timpul, „modernul” fuge de trecut și dorește să aducă viitorul în prezent. Totuși, prezentul său este mai mereu amenințat de provizorat, întrucât un alt „nou” stă la pândă pentru a-l înlocui. Nici nu și-a făcut „noul” prea bine loc, că deja alte „noutăți” îl subminează prin căutări de afirmare și consacrare. Modernul nu doar afirmă actualul, ci, odată cu acesta
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individuale cu riscuri multiple este continua interogare despre orice și oricine. Înscrierea pe căile de viață deja consacrate sau prescrise este înlocuită de o interogare devenită rutinieră (De ce? Cum? În ce direcție? Până când? Cu cine?...), adică de un gen de provizorat perpetuu și, astfel, de o mobilitate continuă pe traiectorii noi și adesea, neprevăzute. Individualismul modern a adus cu sine eliberarea treptată și continuă a fiecăruia de structurile integratoare și de tradiție. Grupurile de status, corporațiile sau familiile și-au pierdut
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și chiar teologia sunt niște discipline care n-au ambiții mai mari decât rezolvarea unor litigii terminologice. Trunchiul culturii primite de-a gata se îndepărtase de rădăcinile cultului, atât de familiar străbunicilor noștri. Etica ne preocupa doar cu titlu de provizorat. Cum puteam deveni mai buni sau cum s-ar înmulți virtutea - aceste întrebări ni s-au părut foarte curând niște dileme inactuale și neîncăpătoare pentru amfiteatrele universității. Impudoarea curiozității, teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu cumva din ea vine pieirea noastră”; „La noi, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf. Există parcă în aer un ferment al dezordinii”; Dând imediat crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără iluzii de a privi lumea, lăsând să se
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Dâmbovița, va trece apoi la Prefectura Poliției Capitalei, urcând treptele ierarhice până la gradul de comisar și șef al serviciului Controlul străinilor (1932-1942). Va funcționa apoi la Ministerul Propagandei Naționale. După epurarea din 1946, urmează pentru el o perioadă tulbure, de provizorat, când lucrează la Consiliul de Miniștri (1946-1947) și la Adunarea Deputaților (1946-1947). Din 1950, reprofilat în contabil, se va pierde în rețeaua unor întreprinderi și instituții mărunte. Când revine în viața literară, după 1967, optimismul său e intact; frecventează cenaclul
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Eram tineri și ne era atât de bine, că numi mai venea să dau examen de admitere la facultate, dar, ascultând sfatul unui suplinitor ce trecuse de 35 de ani și era „umblat” prin mai multe școli, am înțeles că provizoratul nu e o soluție de viitor. Și acum, deși eram în al treilea an de studenție, mă simțeam încă atras ca de un magnet de locul în care petrecusem doi ani minunați ca „profesor de țară”, cum ne spuneau unii
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care credeam. Învățam, împreună, curajul de a ne urma adevărul, de a duce, în numele lui, viețile noastre mizere, de păcăliți ai iluziilor, siliți să trăim ceea ce trăiam, cu servicii pe care nu noi ni le aleseserăm, cu mereu gândul că provizoratul se va sfârși și vom putea face într-adevăr ceea ce știam că aveam puterea să facem: să scriem. Nimănui nu-i păsa că ne pierdeam cei mai frumoși ani pe margini de texte, de viață, de promisiuni. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumnezeu. La picioarele tronului Dumnezeiesc fiecare națiune se va prezenta cu rodul ce l-a adunat în viața ei pământească. Istoria universală e dominată de un singur impuls: întoarcerea ei la Creatorul omului și al popoarelor. Lumea actuală constituie un provizorat. Ea a fost creată de Dumnezeu cu un scop limitat și precis: să verifice condiția de luptător a omului, să-i supună la probă elanurile lui creatoare” (Horia Sima). Ei au fost generația care și-au înțeles și asumat destinul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Press, 2011), Turcia (Yapi Kredi Kültür, 2011), Italia (Atmosphere Libri, 2012), Polonia (WAB, 2012), Portugalia (Dom Quixote, 2012) * întâlnirea (Polirom, 2003, 2007, 2008, 2013). Premiul Ziarului de Iași, Premiul revistei Ateneu Tradus în Bulgaria (Panorama), Ungaria (Palamart), Italia (Nottetempo, 2010) * Provizorat (Polirom, 2010, 2011, 2013). Premiul revistei Observator Cultural. Nominalizat pentru Cartea Anului și Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România. Bestseller la Salon du Livre, Paris, 2013 Tradus în Ungaria (Európa, 2013), Bulgaria (Maga Welding, 2013) și Franța (Gallimard
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu are să mă orbească într atât încât să fac precum acei înalți funcționari care, la vizita oricărui străin, nu le scot nimic altceva înainte decât veșnicii călușari, de parcă numai aceasta ar însemna România... Când în atâtea cazuri însemnează sărăcie, primitivism, provizorat anarhic... Toată bine cunoscuta mea iubire pentru țăranii români nu mă poate face să nu recunosc că sunt mai înapoiați decât alții din Europa. Nu-i vezi, dragul meu, deprinși de mizerie să mănânce mămăligă cu oțet, să meargă cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bucătăria fusese frecată și pusă la punct, dar cine îi va prepara mesele? Ruby și Alex munciseră din greu. Aduseseră câteva piese de mobilier de la Belmont, dar casa continua să-și păstreze înfățișarea aeriană, golașă, oarecum palidă, o atmosferă de provizorat, care, într-un fel, i se potrivea. Nu fusese niciodată locuită cu adevărat. Funcționase ca pavilion pentru petrecerile de vară și serbările unor Stillowen de mult dispăruți sau risipiți. Oare după moartea mamei ei, să fi dormit tatăl ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strâmt, adică două odăițe, iar uneori una singură. Ele nici măcar nu au socotit promiscuitate acel stil de trai, pentru simplul motiv că nu poate fi numit promiscuitate ceva ce durează foarte puțin. Adică este, cum s-ar zice, provizoriu. Dar provizoratul s-a tot prelungit: un an, și încă un an, și încă un an... Apoi etnicii nemți au început să se întoarcă acasă, așa că bunul-simț le-a dictat basarabencelor (și soților lor, desigur) să-și caute alte locuințe. Nu toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită, plină de bălării, iar printre bălării se plimbau și ciuguleau păsări de curte găini și curci. Toți considerau situația un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia cuiva. Comanda subcentrului premilitar a fost trecută învățătorului Ion Dănăilă, trecere de care nici eu n-am fost străin. De asemeni, pentru a-l scoate din provizoratul direcției școlii pe Dobru, care avea numai defi nitivatul, am făcut cunoscut Ministerului Învățământului că fiind demobilizat, ca învățător de gradul II și director încă pe funcție, nefiind înlocuit oficial, doresc să continui activitatea. În câteva zile am primit Ordinul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aveam mari principii de apărat, nu știam ce hram purta "Tineretul progresist", dar felul cum fusesem repezit m-a făcut să-i întorc spatele. Am decis că voi rămâne să locuiesc, provizoriu, până la găsirea unei soluții, la coana Veta. Iar "provizoratul" s-a prelungit pe toată durata studenției. 2. O poveste sumeriană veche de mii de ani, scrijelită pe o argilă arsă ― prima mărturie despre sentimentele unui om ― ne lămurește cum a ajuns un păstor nomad să se fixeze într-un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l credeam terminat și, ca dovadă, mi-am cumpărat de la niște prieteni o mașină de scris Consul, ca să bat textele la ea. Doar că, în balamucul mutărilor, n-aveam cum, unde și când să fac asta. În criza depeizării și provizoratului, m-am întors să nasc la București, cu ginecologul meu celebru, străbătută pentru prima dată de un dor de mamă/casă care n-avea să se mai întoarcă vreodată. Și-atunci, în iarna aceea plină de zăpadă blândă, brusc, s-
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
hol mi se improvizase biroul. Am continuat, chinuit, să scriu la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine alb, cu pete negre și labe mari care, descoperind marea, s-a oprit speriat și uimit. Apoi s-a îndreptat spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
șira spinării. „Cine dracu e ăsta și ce vrea?” l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. „Habar n-am” a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine alb, cu pete negre și labe mari care, descoperind marea, s-a oprit speriat și uimit. Apoi s-a îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]