902 matches
-
să reacționeze cu mijloacele - puține și fragile - pe care le aveau la îndemână: de pildă imaginând, cum proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste (lipsită de orice aderență la „ceea-ce-este”) sau, pur și simplu, consemnând în textele lor aspectele prozaice, umile și meschine ale unei lumi arhaice, surprinsă în tot ceea ce avea ea mai diferit de arhetipul poetic oficial al epocii. Din acest punct de vedere, nu greșim dacă afirmăm că poezia faptelor de viață din La Lilieci încerca, în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu zgrunțure de topaz”), pentru ca, la sfârșitul secvenței, prin recursul la tehnica bine stăpânită a contrapunctului, să coboare din nou în cotidianul prozaic și bufon: „și aș fi avut chef/să te ajut să desfaci radiocasetofoanele VEF/din ambalaj, toată viața/și să-ți cumpăr discurile cu Lătăreața”. Partea a șasea reia, în contrast cu precedenta, firul întrerupt al narațiunii, elementul de noutate fiind constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prea întâlnește nici la clujeni, nici la bucureșteni, desigur, din motive diferite). Cel mai recent număr al revistei (2/ 2005) aduce din nou în atenția opiniei publice sacrilegiul săvârșit de persoane influente (și insensibile cultural) din partea locului prin construirea unei prozaice hale de metal în imediata vecinătate a mormântului lui Lucian Blaga. Textul, aparținând de data aceasta lui Andi Laslău, este patetic și mai mult decât convingător: "Peste vechiul cimitir din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
să se reproducă, pur și simplu, să se repete pe ei Înșiși. Această activitate de repetiție lipsită de imaginație le absoarbe toată atenția și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca banii să rămînă prozaici. Dacă nu-i poți folosi cu imaginație, mai bine să lași banii să-și facă singuri treaba. Banii devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi vrut ca ea să vorbească o engleză mai bună - Îl umplu de mîndrie, căci vorbesc despre un timp cînd lumea era Încă tînără și oricine putea să Îi recunoască magia. Marea problema a lumii de azi este că e prozaică, Îi lipsește legătura cu magicul, e lipsită de imaginație, de respectul pe care i-l datorează. Chiar și războiul și-a pierdut grandoarea, armele sînt impersonale, oamenii Îi folosesc numele mai ales ca Înjurătură, rareori mai recunosc natura lui divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu unele probleme privind ceremonia funebră ce va avea loc în Cimitirul Eternitatea din Bârlad referitor la Gil Crăescu. Astăzi a fost o zi caldă, luminoasă, tonifiantă, deși rece seara și dimineața. După ora 19 întrerup scrisul, trecând la partea prozaică a existenței mele, de care sunt mulțumit, mai ales că nu am probleme deosebite în privința stării de sănătate cu minimum de medicamente, spre deosebire de alții. Comparativ cu alții am toate motivele să fiu mulțumit de starea fizică și psihică în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de piatră, echivalentul chinezesc al harpei eoliene. Auzind acest sunet, Îți puteai Închipui că de aici vine numele muntelui, dar, de fapt, numele venea de la o formațiune stâncoasă aflată pe vârful muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul prozaic. În orice caz, sunetul era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și corăbiile pățind mult rău și cu cuvintele preotului se alină marea, mulțumind corăbierii lui Dumnezeu. Iată o proză scrisă de mai bine de o sută de ani pe care desigur oricine o va înțelege. Cam acesta e tonul limbei prozaice și poetice înainte de Eliad. Oricât de lumeț ar fi fost cuprinsul prozei sau versului, stilul avea ceva oncțios, ceva oriental, deși limba e {EminescuOpXII 414} îndealmintrelea foarte frumoasă. Scrierile lui Petru Maior și ale lui Șincai au tonul academic sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor ce risipesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
trecerea timpului, iar proza e numai poematică, pe linia prozei lirice românești din primele decenii ale veacului XX. Să privim, pe rând, cele două situații. "Deliteraturizarea" poeziei (către abolirea "literaturii" însăși) se face, în primul rând, prin recursul la realul prozaic, prin transcrierea realității în versuri tot mai directe. Știm că la un moment dat Bacovia a declarat că preferă să scrie proză: "În proză port membrele mai liber". Și chiar scrie proză, dar... poetică. Narativul devine nota dominantă și tehnica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rari, la noi. Din nefericire, prea rari. Chiar și la cei mai proeminenți, aflăm stângăcii în formularea considerentelor filosofice, care lasă loc obiecțiilor, atunci când lucrurile se iau în serios. Se știe, firește, că hermeneuticile și formulările tehnice ale filosofilor par prozaice multor literați. Adesea, ei preferă frazări intuitive, mai calde, chiar dacă acestea riscă să trădeze ideile. Orice credem, însă, filosofia trebuie luată ca atare. Iată un exemplu. Nu insist asupra faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum se scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un ton îngînat și plângător care trebuie înlăturat prin studiu și deprindere. D-sa trebuie să-și asprească pronunția și să vorbească din piept, rostind fiecare cuvânt bine despărțit de celelalte și cu oarecare energie. Aceasta este pronunția cea mai prozaică, ce-i dreptul, dar e cu mult de preferat acelui ton îngînat, care face declamația nespus de monotonă. Să nu se teamă că prin vorbirea apăsată și energică s-ar pierde ceva din simțirea ce voiește a esprima. Oricât de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mă convinge că adevăratul poet nu-și alege materialul. Materialul îl alege pe el și nu invers. Un bujor înfoiat nu i se poate arăta decât lui Issa - nu lui Buson, nu lui Shiki, nici măcar lui Bash½. Cu câteva modificări prozaice, aceeași regulă i se aplică și falnicului, pomposului membru al cabinetului ministerial. Acesta nu ar îndrăzni să calce, cu un divin regret uman, peste o schiță, dacă nu ar apărea în scenă, ca să-l observe, marele om de rând, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să recapitulez evenimentele petrecute În prima parte a după-amiezei, spuse inspectorul. Omul se prezentase mai devreme, dar eu n-am reușit niciodată să țin minte numele, iar descoperirea unui cadavru are darul de a-ți lua mintea de la detaliile mai prozaice. Ședeam În biroul Lindei, care fusese rechiziționat În scopul de a servi drept sală de interogatoriu. Toți cei prezenți fuseseră mânați cu acea politețe grăbită a poliției În interiorul creșei, unde erau acum păziți de un ofițer, ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arătă. Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la rangul de zeu viu. ă... ț Nu trebuie să ne mire faptul că dobândise o adevărată putere regală. ă... ț Cei care-l înconjurau înțelegeau foarte bine că întrupa revolta legitimă a nebuniei împotriva apăsării, a imaginației împotriva realității prozaice, confiscate de o mână de netrebnici“. Lumea romanului este o lume sumbră, stranie, în care nici iubirea și nici umorul nu-și găsesc locul. Boala ocupă întreg spațiul romanului: boala personajelor și a unei întregi epoci, o boală care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
despre un templu hindus într-o zonă îndepărtată a Indiei de sud pe care ea îl vizitase când era studentă. I se păruse fantastic - imposibil - ca asemenea scene exotice de venerație să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a bazinului de la templu și aprindeau bețișoare pentru Ganeșa, era pe jumătate convinsă că nu fusese decât imaginația ei. Exact asta simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr. Furet, op. cit., p. 14. • Ibidem, p. 15-20. Dreptul la revoltă, fundamentat filosofic încă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe acest pământ și își îndeamnă, fără rezervă, pe cei care îl urmează să ofere și Cezarului ,,ce este al Cezarului". Înțelegem prin asta că omul are o dublă morală, cea divină dată de Dumnezeu, dar și cea umană, mai prozaică, dată de semenii săi. Pe fondul său, luteranismul trebuie înțeles și ca un protest împotriva modului de a fi al omului occidental și împotriva poziției sale în economie și în viața de zi cu zi. Bataille arată că: ,,Inactivitatea contemplativă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cum într-o regiune dată, protestanții se orientează spre afaceri, iar catolicii mai degrabă spre profesiunile liberale. Se pare că există o afinitate între starea de spirit a industriașului muncind cu îndârjire și calculând cu mare atenție profitul și severitatea prozaică a religiei reformate. În cadrul acestei orientări rolul cel mai important l-au jucat doctrinele lui Luther. Regiunile care au cunoscut o dezvoltare industrială precoce, corespund în ansamblu zonelor de influență ale calvinismului (Olanda, Marea Britanie, SUA). Luther nu a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
banii și epistola găsite de anchetatori erau destinate să abată atenția opiniei publice de la adevăratul mobil al gestului fatal (ne referim la falimentul financiar și deopotrivă moral al poetului care constată disperat că iubise o prostituată). Ne punem câteva întrebări prozaice: ce caută Ladima, la Movilă, în preajma d-nei T., într-un restaurant de lux, când posibilitățile sale financiare îi interziceau accesul aici? Aparent, el se află în concediu la Tekirghiol, cu scopul de a-și trata crizele de reumatism. Însă prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Gelu Ruscanu. A-l accepta pe Saru Sinești ca garant al dreptății și adevărului este echivalent, crede eroul, cu ideea existenței unui cerc pătrat. În contextul câmpului arhetipal hamletian, cel mai dificil este de demonstrat complexul Ofeliei și o explicație prozaică rezidă în aceea că femeile din opera scriitorului român nu au tentația suicidului. Excepție face Maria Sinu din piesa Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, care, nemaisuportând ironiile misoginului șef de clinică, se aruncă în apele lacului Snagov, fiind totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care vizează emoția intelectuală, preferând să păstreze elevul ancorat în emoția estetică, cea care răspunde plăcerii de a citi, în detrimentul celei intelectuale care produce frustrări celor care nu reușesc să decodeze și să verbalizeze filozofic mesajele operelor literare, o tratare prozaică, frustă fiind aspru sancționată de profesor și însușită de clasă și elev ca o axiologie a talentului și inteligenței personale. Frustrările acestea, ne sugerează Papadopol, produc în cele din urmă abandonul acțiunii de a citi. Din punct de vedere didactic
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]