900 matches
-
Traian Bădulescu-Șuțeanu. Autorul evocă momente din viața lui de elev, adresându-se lui Nichita Stănescu. Ideea este că el și poetul (tratat ca și cum ar fi încă în viață) au în comun aceste amintiri. Din nefericire, situațiile și întâmplările evocate sunt prozaice. Autorul le poetizează, dar o face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la care poate duce lipsa de bun-gust. Remarcăm imediat poetizarea facilă și gongorică, ornamentată cu agramatisme (se curse în loc de se scurse, verbul a tăia folosit ca verb intranzitiv). Dar și mai neinspirată decât poetizarea este asocierea ei cu o observație prozaică: „Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Ne aflăm, așadar, într-o stațiune balneoclimaterică. Un bărbat și o femeie fac amor până la extenuare, o noapte întreagă, dar autorul nu ne spune că fac amor, ci că se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
parcă și unii profesori ne-au privit la început cu oarecare răceală. Nu fusesem elevii lor și, vezi Doamne, premiile noastre se datorau nivelului mediu mai scăzut al clasei B și unui plus de cunoștințe.“ În acest stil naiv și prozaic, cu numeroase observații de ordin administrativ, este scrisă întreaga carte. Ea prezintă, poate, interes, pentru autorul însuși și pentru foștii lui colegi de școală, dar nu-l atrage prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga carte. Există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa. Dezinvoltura de om greoi Eugen Cioclea este un om serios. A studiat matematica la Universitatea „M. Lomonosov“ din Moscova și citește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
miraculoase cu Eminescu (experiențe paranormale) și Revelații din lumea de dincolo, pline de fantezii puerile cu pretenții de știință. Scrierea de acum este un roman autobiografic, Următoarea viață - prin reîncarnare - a lui Ion Creangă, în care autorul amestecă planul existenței prozaice (probleme de serviciu, aventuri extraconjugale, excursii în străinătate etc.) cu unul ezoterico-fantasmagoric. Încă de la prima pagină ne întâmpină fotografia lui Aurel Constantinescu-Severin așezată alături de aceea a lui Ion Creangă. Suntem îndemnați să sesizăm asemănarea frapantă care ar exista între cei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ci de sentimentele pe care, prin intermediul textului, le provoacă. Proza fArA poezie Adevărata proză are și puțină poezie. Nu e vorba de o poetizare romanțioasă a întâmplărilor povestite, ci de sugerarea unui sens mai înalt al lor. O proză exclusiv prozaică nu este proză. ‹‹ Ea intră în categoria istoriilor pe care și le spun gospodinele când stau la coadă. Din această categorie fac parte și povestirile publicate de George Costin în volumul Anotimpuri cu centură de castitate (Zedax, Focșani, 2000). Autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amabilitate, pe un vecin bețiv, M., ceea ce provoacă un moment de stânjeneală. Enervată de ostilitatea pe care soțul ei și-o manifestă, prin tăcere, față de nou-venit, Stella face o criză de nervi, spunându-i cuvinte jignitoare și devenind violentă. Această prozaică ceartă conjugală este relatată de Paul Dogaru, autorul romanului Singurătatea lupului (Alutus, Slatina, 2007), la persoana întâi, într-un stil prețios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmți: ‹ „N-ai elementara educație ! bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
limba de lemn a apelurilor adresate de autorități populației, sunt transcrise nu de pe un panou așezat într-o intersecție, ci dintr-un poem al lui Vasile Fetescu. Volumul său Trompeta cu surdină (PIM, Iași, 2008) este plin de asemenea texte prozaice, lipsite cu desăvârșire de lirism, prezentate drept poeme. Autorul își închipuie în mod naiv că simpla rupere a frazelor și așezarea lor sub formă de versuri transformă proza (administrativo gazetărească) în poezie: ‹ „Copii și tineri, / respectați și prețuiți părul alb
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de gusturi. / Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii, / Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Fețele târfelor mele, cuvintele și publicată în 2006 la selecta editură Brumar din Timișoara, este scrisă cu aplomb și cu o evidentă dorință de a provoca. Autorul improvizează cu ușurință, dar mizează prea mult pe sinceritate. Pe o sinceritate brută, prozaică, fără legătură cu literatura: „Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și / să mă urc pe ele, / să dau din cur, apoi să zic / - Ah, ce bine-a fost! // Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar putea găsi, ne face să simțim un fior de groază. Este vorba însă de o emoție pe care autorul ne-o provoacă involuntar. În general frazele sale ne lasă indiferenți și, după un timp, ne plictisesc, printr-o minuție prozaică, prin incapacitatea de a selecta faptele și de a da narațiunii o semnificație literară. De ce trebuie să știm că Stancu își păstrase doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă sau că Răducu are un cap destul de bun
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiecare / fir de nisip ce curge timpul din clepsidre.“ Ideea de a face „plăcinte de cer“ poate fi preluată de o patiserie, care și-ar reduce astfel cheltuielile de producție, dar nu dă rezultate în poezie, întrucât plăcintele sunt flagrant prozaice și nu pot fi poetizate prin simpla alăturare de cuvântul „cer“. Nici „mângâierea sărutului cu o palmă“ nu generează poezie, chiar dacă palma îi produce poetului un șoc care îl face să vadă clepsidre în loc de tradiționalele stele verzi. Alt poet care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu ziariștii. Poemele sale sunt de fapt articole de ziar versificate. În principiu, nu e nimic rău în asta. Fiecare are dreptul să scrie ce vrea și cum vrea. Însă nu se poate să nu observăm că, prezentându-și textele prozaice drept poezie, autorul ne induce în eroare, asemenea unui comerciant care ar scrie pe cutiile cu cremă de ghete neagră „icre negre“. El creează cititorului anumite așteptări și apoi îl dezamăgește. Crema de ghete este necesară, dar nu și atunci când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
false pe care le scot reprezintă „rătăciri ideologice“. Noroiul greu al prozei Pe lista - lungă - a poeților „minimaliști“ mai poate fi adăugat un nume: Grigore Șoitu. Recentul său volum, Spam, apărut la selecta editură Brumar din Timișoara, cuprinde poeme intenționat prozaice, decupaje din realitatea ternă a vieții de fiecare zi. Autorul, un om inteligent și cultivat, crede în mod greșit că acest realism blazat poate genera poezie, că simpla relatare a ceea ce face, spune sau gândește urmează să se transforme, cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
municipal / cerul era plin de cearcăne / lacrimile mele au spălat / gardul metalic al spitalului / ochiurile plasei pline de vopsea / m-am rugat doamne ajută-mă / nu doamne iartă-mă / ci doamne ajută-mă“ etc. Mult mai frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub formă de scrisori, monologuri interioare, e-mailuri ș.a.m.d. Chiar dacă autorul sugerează că ele ar trebui citite și ca o expresie a spiritului ludic, tot nu reușește să le facă interesante. Din „noroiul greu al prozei“ (Eminescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ce Luna i-a zugrăvit, / Luceafărul având surâsul / Se mira de ce-a privit. // Cum el sta în cerul lui / Cu ochiul lui hazliul, / Privea la Lună cu mister/ Văzând din ea pustiul.“ Versurile sunt atât de prețios-banale și de prozaice, încât atunci când ajungi la pasajul despre scânteile din genele dese ale Luceafărului te gândești cu maliție dacă n-ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un autor are o poziție socială înaltă nu schimbă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un volum de versuri și însemnări, De ce iubim bărbații (Amurg sentimental, București, 2007). Inadecvată replică! Unui tril de privighetoare i se răspunde cu un zgomot de pickhammer. Autoarea este de fapt profund nemulțumită de bărbați și nemulțumită într-un mod prozaic. Ea le reproșează, printre altele, că nu știu să le fie recunoscători femeilor care îi sărută nu numai pe gură, ci și în alte... locuri ale corpului: „Femeia care-ți face cadou săruturi delicate în zone catifelate ale trupului tău
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poate fi excitată de o mulțime de lucruri: riscând o glumă de un gust îndoielnic, aș zice că spectrul variază de la imaginea sublimă a Marelui Buddha (Daibutsu) de la Kamakura (despre care voi mai vorbi într-un rând) la cea a prozaicelor bude, descrise cu atâta vervă de Andrei Pleșu. Pentru că trebuie, totuși, să încep de undeva, vă voi spune că, personal, am fost ațâțat de inerția practică a insularilor. Niponii sunt învățați, încă de la naștere, să-și lase rezolvarea problemelor în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a-și mărturisi de la un cap la altul păcatele tinerețelor, în observația formată, fără excese, din Scrisori... "Mână băiete, adecă șuieră mașină!". Progresul nu se-mpiedică de vechile școli. Amestec de român
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
el). Nu am nici o plăcere să pun pe cineva la zid. Și nici n-o fac. Îi stimez pe toți aceia care scriu, fie și tâmpenii, pentru faptul în sine că scriu. Că aspiră la ceva mai înalt decât viața prozaică de fiecare zi. Campania pe care o duc nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva cărților lor. Mi-aș dori chiar ca ei să mi se asocieze, detașându-se de ceea ce au scris și trecând de aceeași parte a baricadei
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
meci pe care îl vezi doar o dată la cîțiva ani, unul din acele meciuri pe care ni le vom aminti și cînd vom fi în perfuzii, prin anul 2030. În schimb, următoarele două meciuri au fost cît se poate de prozaice și de predictibile, cam cum ne-a învățat Campionatul Mondial în ultimul timp. După o lebădă neagră ne-a trecut prin fața ochilor un cîrd de două rațe cîrcălite și șchioape: Chile - Australia și Columbia - Grecia. Au fost două meciuri mediocre
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație, poezia nu mai este visare, suspin, ca la romantici, ci o destul de prozaică vânătoare după personaje și situații apte să intre în componența Poemei. Pentru articularea căreia sunt necesare și competențe de școală Waldorf. Firește, în subsidiar se poate ghici și deruta Eu-lui liric de a se adapta climatului poeziei actuale. Sarcasmul autorului
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
științei scrisului, secretivitatea există, iar pasiunea trebuie apărată, spre a nu fi ucisă de descriere: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul,/ silueta nemișcată/ cum ai văzut-o prima oară,/ semi-lumina pe podea// ce ușor te-ai pierde/ în descrierea prozaică a acestei lumini/ pe apă, frază cu frază/ către o definiție a luminii/ preamărite fiindcă e subtilă și obiectivă// sau ai mai putea/ să vorbești în somn,/ simțurile uluite/ la vederea întregului/ sufletul pitindu-se în umbră// fiecare lucru vrea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
Un verdict simplificator, la prima vedere, dacă nu cumva pasibil de suspiciunea unei fine ironii, de așteptat întotdeauna cînd se aduc în discuție marile cauze. Însă Camil Petrescu însuși, încă (doar) poet, îi răspunde, în 1929, lui Ralea, legîndu-se de prozaicii eroi mîncători de măsline ai atît de rîvnitului roman, cu cuvintele: "Literatura presupune, firește, probleme de conștiință." Literatura, deci, și nu un gen anume. Așa se explică, poate, la poet-romancier-dramaturg, omogenitatea trans-categorială a unor obsesii. Obsesia unei înălțimi, în toate
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
nu odată și pe bună dreptate Magda Mihăilescu îl decretează pe regizorul prin excelență antipictural care afirma "Pentru mine, cinematograful este o artă a prozei" drept un "povestitor". Cu toate acestea, cum subliniază criticul, niciunde ca în filmele lui Truffaut prozaicul nu e mai înșelător, realul mai atacat de indecidabile ipsatorii, forma nu e mai profundă, mai sensibilă, -- metafora pielii din Pielea catifelată este elocventă în acest sens. Apropierea subliniată în repetate rânduri între Roland Barthes cu La chambre claire și
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]