198 matches
-
metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în sensul că violentează, cu bună știință, obișnuințele unei lecturi leneșe, convenționale și incolore). Am amintit, mai sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza de fond: aceea de a condensa o poetică (a prozaismului, a gestualității denudate de sensuri prea grave de menționat, din această perspectivă, textele Așa grăit-a Pițipoanca, viitorul amoebelor, pițipoanca și țiparul, reflectări dintre cele mai pitorești ale umanității emblematice pentru o Românie de perpetuă tranziție). Convingătoare este în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirica germană și austriacă, dar și din aceea nordică -, amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori oferă o alternativă la structura metaforică a neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
al XIX-lea. Românul secolului al XIX-lea exprimă, așa cum menționează Pierre Chartier [p.135], conflictul dintre societate și personaj 71, fie că acesta e purtătorul celor mai înalte valori la care aspiră umanitatea, fie denunțătorul perversiunii acestor valori în prozaismul ambiant. Școală romanesca a secolului al XIX-lea, care are drept scop reprezentarea artistică a societății, se găsește în fața unei probleme de metodă și de alegere: conform căror criterii trebuie fabricate personajele și alese detaliile care ar fi cele mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii îndrăgite daruri, de un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra el singur, un coș cu mazăre, o legătură de ceapă verde sau arpagic. Când întâmpină un refuz, este gata să sporească avansurile cu alte plocoane: ciuboțele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins totuși o singură dată echilibrul. Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor umbre peste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare) sugerează mai multă reculegere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara mea (1974) include și partiturile compuse de autoarea însăși pentru o bună parte din poeziile proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
poezie ai epocii, el scrie cu har mai ales despre prozatori, iar când se apleacă asupra poeților reține, ca la Bacovia (în Calea de acces) ori la Mircea Ivănescu (în Practica scrisului și experiența lecturii sau în Fragmente de timp), prozaismul poeziei lor. Dacă situează pe primul loc poezia este pentru că versul înfrânge rutina sufletească și te învață să trăiești. A trăi cum se cuvine înseamnă, în vederile criticului, a fi sensibil la suferință, iar literatura cultivă această sensibilitate. Ea nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
săptămâni de-a rândul publicațiile literare să fie copleșite de nenumărații Lazăr de la Rusca, din care, din păcate, niciunul nu atinge, darmite să depășească vigoarea și cuprinsul originalului. Sărăcia de idei duce implicit la o sărăcie a formei - de aici prozaism, platitudine și toate limitările care reduc poezia la afiș sau lozincă. Lipsiți de personalitate, numeroși poeți se copiază cu ușurință unii pe alții, pentru că n-au ce pierde. Ni s-a Întâmplat să fim siliți să răspundem la rubrica corespondenței
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
subliniind că observațiile aceluia și cele ale lui Eugen Jebeleanu (nota 94 și contextul, același capitol) au fost singurele note discordante În corul encomiastic la adresa poeziei. Să ne amintim: G. Dan vorbea de „sărăcia de idei și sărăcia formei”, de „prozaism, platitudine și toate limitările care reduc poezia la afiș sau lozincă”, de „lipsa de personalitate - numeroși poeți se copiază cu ușurință unii pe alții pentru că n-au ce pierde”, ceea ce este „cea mai mare primejdie care amenință tânăra noastră poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În această revistă, discuție care a dezbătut unele probleme interesante, a căror rezolvare a fost cu totul insuficientă și uneori de-a dreptul derutantă. Astfel, un poet demonstra volubil și absolut convins că prozaismul este virusul care amenință vitalitatea poeziei noastre tinere, În timp ce alții defineau succesele poeziei noastre ca fiind succesele evoluției de la lirismul pur la o poezie epică, cu amestecuri lirice. S-a ajuns În concluziile discuției la definiții scolastice, primitive, de o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însă să mai vie". Mă uit mai jos: "Corbeille de fruits..."212 Aceeași undă de înțelegere, de umor ironic manifestat ca o subtilă complicitate cu ridicolul, răzbate și din aparenta luare în râs a poetului din schița Admiratorii. Contrastul dintre prozaismul gândurilor și a însemnărilor recunoscutului poet și entuziasmul trecătorilor convinși că îl surprind în actul distrat al creației, scoate în evidență greutățile și frământările inerente ale artistului ca om și nu se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai devreme. Referindu-se la ciclul de poezii Pe scurt publicat de E. Frunză în revista Uniunii Scriitorilor, poetul clujean descoperă în noua modă a „versificației scurte” o serie de lipsuri, prozaism, locuri comune, sărăcie de idei, șabloane și clișee, producând „în ciuda dimensiunilor lor modeste o plictiseală cu totul remarcabilă”. Pentru ca cititorul să se convingă dacă aceste afirmații și altele își au acoperire, vom reproduce în note53 o parte din ciclul liric
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
originalitate poate determina adevărata formă de expresie nouă, originală - ci, propunându-și forma înainte de a fi trăit procesul de apariție și dezvoltare în conștiința lui a ideii poetice, a fost nevoit să umple această schemă formală cu formulele arhicunoscute, cu prozaisme și locuri comune. Acesta este de fapt, un aspect al formalismului, o nouă manifestare, e adevărat, care scapă adesea analizelor pripite (...). Se pot cita destule exemple care toate arată unde duce sărăcia de idei politice, cultivarea formei în afara conținutului. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]