461 matches
-
apuseana: stradă Susenilor în prelungire cu strada Mălăieștilor. O altă stradă duce de la podul Râului Mare până la Liscov în direcția Avrig. Celelalte străzi: Ungheț, Pariște sunt mai scurte; în partea răsăriteana străzi principale: Ulița Mare, Ulița Boierașului, Pe sub Coasta și Prund. În prezent în Porumbacu de Sus există tot 2 parohii, dar pe lângă acestea mai exista și Biserica Catolică, care aparține de Biserică apuseana (fiind de rezervă) fiecare cu preotul sau; parohia apuseana îl are preot pe părintele NICOLAE POPA, iar
Porumbacu de Sus, Sibiu () [Corola-website/Science/301727_a_303056]
-
acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor) unifacial, confecționat din silex, folosit atât pentru lovit și tăiat cât și pentru cioplit și răzuit, aparținând așa-zisei „culturi de prund”. Având o vechime de cca 600.000 î.d.H., descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României. Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, ul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior și Epipaleolitic. Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatră ("chopping tools"; at first, the "Abbevillian
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
-i să consume noi alimente și să exploreze noi teritorii. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii). Primele unelte din piatră au fost create prin cioplire cu alte pietre sau bețe, astfel încât luau diverse forme. Un prim exemplu îl constituie „toporașul de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrat
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
cu fostul administrator al fermei, Răghină și cu oamenii acestuia, care lăsaseră în paragină ogoarele fermei, precum și cu chiaburii, dar pe măsură ce timpul trece apar și alte piedici realizării dezideratului comuniștilor: Pe lângă aceste personaje, mai întâlnim și figura activistului de partid Prund, precum și salariați cinstiți și muncitori ca mecanicul Prodan și vizitiul Mitu Cîrstei. Dacă primul volum pune accentul pe problemele oamenilor de la ferme de stat, cel de-al doilea volum are în centru viața oamenilor din satul Lespezi. Sunt urmărite evenimentele
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor) unifacial, confecționat din silex, folosit atât pentru lovit și tăiat cât și pentru cioplit și răzuit, aparținând așa-zisei „culturi de prund” . Având o vechime de cca 600.000 î.d.H., descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României. Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
România. Se află în partea central-nordică a județului, în Depresiunea Vrancei, pe terasele râului Putna. La recensământul din 2002 avea o populație de 1026 locuitori. Satul Bârsești este așezat și se află dispus în trepte. Partea de jos, numită "În prund", se află chiar în lunca râului Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40 - 50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar - gospodărești. În partea de vest a satului se
Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/301861_a_303190]
-
națională DN2D care leagă Focșaniul de Târgu Secuiesc. Se află la o distanță de 52 km față de municipiul Focșani, reședința județului. Satul Bârsești este așezat pe terasele râului Putna și se află dispus in trepte. Partea de jos numită "În Prund" se află chiar în lunca Râului Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare putere de eroziune și transport de aluviuni. Pietrișul de prund, se află și sub satul Vlăduleni și are grosimi de circa 20 m. Albia Oltului era lată din Vlăduleni și până în malul de la Ipotești. În urmă cu circa 300 de milioane de ani, pe aici trecea un lanț muntos, ce
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
la școala de artă. Îi amintim aici pe Iosif Fekete (Negrulea), Iosif Bene și Alexandru Ciucurencu. În anul 1933 a decis să editeze revista „Arta și Omul”, al cărei singur redactor era, ocazie cu care a adoptat pseudonimul artistic "Borgo Prund", în fapt numele vechi al satului său natal. Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: "Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda", iar ca subtitlu: "Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
al satului său natal. Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: "Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda", iar ca subtitlu: "Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski". Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940). Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Arnold Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski". Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940). Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Arnold Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele germane care se retrăgeau din România. Inițial a ajuns la Gols, în Austria, de unde a plecat în America, pentru a ajunge în cele din urmă în Argentina. Cinci lucrări cioplite în marmură au fost
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidență din 1783 ne arata Volovățul ca făcând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, sătul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, aparținând, la fel ca si Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așează locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astăzi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
omului în această arie datează din paleolitic, fiind "cel mai puternic centru al activității umane din paleoliticul inferior în Europa, principala verigă de legătură dintre Africa și Asia de sud-est, care erau, până nu demult, zone în care se cunoștea cultura de prund". Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia tribul condus de Dromihaetes (sec. IV-III î.Hr.) și-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populație de pe malurile Argeșului) . În perioada daco-romană, orașul a făcut parte
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
scurgerea apei. Străzile din intravilan au trasee neregulate, determinate de vechile drumuri de exploatare peste care s-au suprapus. În general majoritatea ulițelor au elemente geometrice corespunzătoare, cu excepția unor ulițele cu lățimi mai mici și cu pante accentuate din zona „Prundului” sau centrală a satului. Unele din ulițele laterale ale satului au un traseu care s-a suprapus pe cursul pâraielor ce se scurg de pe versanți și prezintă pante dificile care în timpul precipitaților se transformă în mici torente și care transportă
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit și câteva toporașe de mână lucrate din bolovani de silex și cuarțit, prin tehnica de cioplire bifacială, caracteristică culturii abbevilliene. La mijlocul mileniului al VII-lea î.Hr. în SE Europei
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
locale au început demersurile pentru obținerea statutului de stațiune. Pe măsura ce parcurgi drumul dinspre Bistrița spre Vatra Dornei, intri într-un șir, parcă nesfârșit de comune, cunoscute sub denumirea de Bârgaie: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului și Mureșenii Bârgăului. Din Prundul Bârgăului, vis-a-vis de biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibița, bineînțeles printr-o alta comună numită Bistrița Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zona își câștigă existența din agricultură, creșterea animalelor și
Colibița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300873_a_302202]
-
stațiune. Pe măsura ce parcurgi drumul dinspre Bistrița spre Vatra Dornei, intri într-un șir, parcă nesfârșit de comune, cunoscute sub denumirea de Bârgaie: Rusu Bârgăului, Josenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundul Bârgăului, Tiha Bârgăului și Mureșenii Bârgăului. Din Prundul Bârgăului, vis-a-vis de biserică, drumul ce face spre dreapta duce înspre Colibița, bineînțeles printr-o alta comună numită Bistrița Bârgăului. Majoritatea oamenilor din zona își câștigă existența din agricultură, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului. La ieșirea din Bistrița Bârgăului drumul
Colibița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300873_a_302202]
-
30 martie 1855 Rach a propus Departamentului Lucrărilor Publice să mute locația fanfarei militare, "„căci din înghesuiala oamenilor adunați să sfarmă și să strică stâlpii și lanțul monumentului”". Administratorul mai solicită repararea canapelelor de lemn, consolidarea și repararea aleilor cu prund și nisip, repararea fântânilor și a monumentului. În același an s-a remarcat că teii din parc erau deja mari, motiv pentru care statul major al armatei a solicitat Departamentul Lucrărilor Publice permisiunea de a recolta florile de tei pentru
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
luminii: "o moară cu o singură roată ce se învărtea grozav" ; alte tărâmuri sunt fie fie suspendate cvasiaerian ("mânăstirea Calu-Gastru, într-un pai reazemă și într-un păr spânzură"), fie terestre, dar strict inițiatice (Mânăstirea Albă, din "al mării negre prund", construită de Sfântul Soare, cu aceste repere: "Nici de largă nu-i prea largă / Făr-cuprinde lumea-ntreagă, / Nici de naltă nu-i prea naltă, / Făr cu turnul sus la nori")
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
în dreptul comunei două ramificații ce cuprindeau între ele un ostrov. Prima ramificație pornea de la Zăvideni, trecea „balta lui Stochin”, mergea pe sub izlaz și ieșea la Călina „Gârla Cojoaca”, iar a doua ramificație, la est, spre județul Olt. Faptul că satul Prund (azi Prundeni) a fost așezat între două ramificații, pe prund, satul s-a numit „Prund”, iar ulterior Prundeni. Urmele arheologice din această zonă ne determină să afirmăm că locuirea acestor teritorii este foarte veche. La nord de biserica satului Tătăroaia
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
Prima ramificație pornea de la Zăvideni, trecea „balta lui Stochin”, mergea pe sub izlaz și ieșea la Călina „Gârla Cojoaca”, iar a doua ramificație, la est, spre județul Olt. Faptul că satul Prund (azi Prundeni) a fost așezat între două ramificații, pe prund, satul s-a numit „Prund”, iar ulterior Prundeni. Urmele arheologice din această zonă ne determină să afirmăm că locuirea acestor teritorii este foarte veche. La nord de biserica satului Tătăroaia a fost descoperită în anul 1910 o cantitate de monede
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
trecea „balta lui Stochin”, mergea pe sub izlaz și ieșea la Călina „Gârla Cojoaca”, iar a doua ramificație, la est, spre județul Olt. Faptul că satul Prund (azi Prundeni) a fost așezat între două ramificații, pe prund, satul s-a numit „Prund”, iar ulterior Prundeni. Urmele arheologice din această zonă ne determină să afirmăm că locuirea acestor teritorii este foarte veche. La nord de biserica satului Tătăroaia a fost descoperită în anul 1910 o cantitate de monede la o adâncime de 0
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
instalat definitiv în anii 1919 și 1920 după căsătoria cu Nedelea Spanu . și în 1919 a cumpărat o moară pe benzină a arendașului Ion Georgescu-situata pe actualul loc al morii satului și în anul următor locul cu casa , livadă și prund de garla de la un anume Gh Păduraru , loc situat în centrul satului langa actuala Școală Gură Călitei
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]