1,016 matches
-
atunci parcă nu-și dădea seama că n-am decât zece ani și chiar îi plăcea să stea de vorbă cu mine.) O, copilul meu, sunt gata să-i sărut picioarele împăratului Alexandru, dar, în ce-i privește pe împăratul prusac și pe cel austriac, nu vor avea parte decât de ura mea veșnică și... la urma urmei... tu nici nu te pricepi la politică!“ Parcă și-ar fi amintit deodată cu cine vorbește. A tăcut, dar mult timp ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, nu-s decât o fantezie, iar noi toți, în străinătate, tot fantezii suntem... Țineți minte ce vă spun, o să vedeți și singur!“ încheie ea aproape cu mânie, luându-și rămas-bun de la Evgheni Pavlovici. Sfârșittc "Sfîrșit" NOTEtc "NOTE" 1. Monedă prusacă de aur; din germ. Friedrichsdorf. 2. Diminutiv de la arab, monedă olandeză de aur. 3. Karamzin, Nikita Mihailovici (1766-1826), scriitor și istoriograf. În monumentala sa lucrare Istoria statului rus, se întâlnește, într-adevăr, numele Mâșkin. 4. Joc de cuvinte: expresia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i. Introducere Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi europeni din Antichitate și pan] în zilele noastre; mulți ar spune c] a fost cel mai important. El a dus o viat] liniștit] în îndep]rtatul oraș prusac Königsberg (Kaliningradul din fosta Uniune Sovietic]) și a publicat o serie de lucr]ri semnificative în anii maturit]ții. Scrierile sale etice sunt marcate de un atașament necondiționat fâț] de libertatea și demnitatea uman], precum și fâț] de afirmația potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
originea și destinul omului. În lucrarea să târzie, Religia în]untrul granițelor rațiunii, el consider] c] scripturile creștine sunt o relatare temporal] echivalent] cu „un simbol al moralei”. Interpretarea acestei opere, care i-a adus lui Kant probleme cu cenzură prusac], este foarte complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
național român . În august 1870, opoziția din România Însă a trecut la acțiune. O revoltă urma să fie declanșată În opt centre urbane ale țării În momentul unei importante victorii franceze, ceea ce ar fi justificat, Îndepărtarea de la tron a prințului prusac . La 8/20 august au venit totuși din Franța vești mai amănunțite despre luptele din jurul Metzului, iar drumul Parisului era acum deschis germanilor. La București foarte mulți erau triști la vestea acestei victorii. În noaptea care trecuse izbucnise un fel
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
pentru mai multe decenii, să se evite o conflagrație continentală generalizată. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX au existat mai multe momente când marile puteri s-au luptat între ele (războiul din Crimeea sau etapele expansiunii prusace sunt doar câteva exemple), însă urmările au fost limitate oricum, incomparabil mai mici ca anvergură și durată decât cele din perioada precedentă. Declanșarea primului război mondial a semnificat faptul că securitatea internațională nu a mai putut fi păstrată de principalii
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
despre apariția generațiile spontanee, contribuind la progresul biomedicinei. Rudolph Carl Virchow (1821-1902), medic, antropolog, biolog, scriitor, editor și politician, este unul dintre pilonii sănătății publice, asemănător lui Pasteur, supranumit "părintele patologiei moderne". A studiat medicina și chimia la Academia Militară Prusacă din Berlin și și-a început activitatea la Spitalul Caritatea, sub îndrumarea profesorului Johannes Peter Müller64 care a îndreptat și pașii lui Theodor Schwann. Faptul acesta scoate și mai pregnant la lumină aportul necelebrităților (rămase în umbra reflectoarelor) la desenarea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
organizare difuză și inspirate de casetele video ale unei personalități charismatice ca bin Laden, să se scurgă ca mercurul printre degetele greoaielor și birocratizatelor servicii de informații și de securitate. Trimiterilor făcute de Morgenthau, cum ar fi referirea la armata prusacă în cazul bătăliei de la Jena și cea la statul-major general francez din spatele liniei Maginot, ca exemple de conducere lipsită de creativitate, li s-ar putea adăuga exemplul-avertisment al FBI și CIA eșuând în fața amenințării Al-Qaeda, aflată într-o evoluție rapidă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra actorilor politici constrângerile morale, absente în perioada cruciadelor religioase sau naționaliste. În secolul al XIX-lea, elementul opțional tipic politicii imperialismului limitat este predominant în politica externă a lui Bismarck. La început, acesta a trebuit să înfrângă opoziția conservatorilor prusaci, care preferau politica de statu-quo a Prusiei celei de imperialism localizat pentru obținerea hegemoniei în Germania. Cum războaiele victorioase făceau fezabilă politica imperialistă, a trebuit s-o apere împotriva celor care doreau acum să împingă hegemonia Prusiei și apoi a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
militar al lui Frederic cel Mare șia inovațiilor strategice și tactice introduse de el. Arta războiului s-a schimbat de la moartea lui Frederic cel Mare în 1786 și până la bătălia de la Jena din 1806, în care Napoleon a distrus armata prusacă, la fel de bună și de puternică cum era și cu două decenii mai devreme. Dar ceea ce conta mai mult, geniul militar, lipsea în rândul comandanților, care repetau mereu bătăliile lui Frederic cel Mare. De cealaltă parte, geniul militar era la comandă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o alianță cu Franța. El a relatat că, deși nu a acceptat la acel moment propunerea, Stanhope „asculta politicos, fără a fi ofensat”. După încheierea Tratatului de la Basel în 1795, prin care Prusia se retrăgea din războiul împotriva Franței, ministrul prusac Hardenberg a primit din partea guvernului francez bunuri în valoare de 30.000 de franci și s-a plâns de irelevanța darului. În 1801, contele de Baden a cheltuit 500.000 de franci sub formă de „cadouri diplomatice”, dintre care ministrul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
era să i se dea doar 100.000, dar suma a crescut după ce s-a aflat că acesta primise din partea Prusiei o cutie de tabac în valoare de 66.000 de franci, precum și 100.000 de franci în numerar. Ambasadorul prusac la Paris a rezumat bine principala regulă a acestui joc atunci când a raportat următoarele guvernului său în 1802: „Experiența a învățat pe oricine care se află aici cu afaceri diplomatice că nu trebuie niciodată să dăm ceva înainte ca înțelegerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un monarh angajator la altul. Nu era o situație rar întâlnită ca un diplomat sau un ofițer francez, din anumite motive de interes personal, să intre în serviciul regelui Prusiei și să susțină țelurile Prusiei sau să lupte în armata prusacă împotriva Franței. Ludovic al XIV-lea i-a refuzat un brevet prințului Eugeniu de Savoia, fiul nepoatei lui Mazarin, drept pentru care prințul s-a înscris în serviciul austriac și a devenit cel mai mare general austriac, stopând visul francez
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
regelui Prusiei. Chiar în 1792, cu puțin înainte de izbucnirea războiului Primei Coaliții împotriva Franței, guvernul francez i-a oferit comanda supremă a forțelor franceze ducelui de Brunswick, care totuși a decis să accepte oferta regelui Prusiei de a conduce armata prusacă împotriva Franței. Nu mai târziu de 1815, la Congresul de la Viena, Alexandru I al Rusiei avea drept miniștri și consilieri de politică externă doi germani, un grec, un corsican, un elvețian, un polonez și un rus. Chiar și la sfârșitul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
îndelung politici foarte diferite fără a se certa vreodată și care aproape întotdeauna au împărțit aceeași atmosferă și aceleași orizonturi să muncească sincer pentru succesul aceleiași politici 9. Experiența lui Bismarck din 1862, cu ocazia încheierii misiunii sale ca ambasador prusac în Rusia, este semnificativă pentru menținerea acestei coeziuni internaționale a aristocrației. Când acesta și-a exprimat către țar regretul că trebuie să părăsească Sankt Petersburgul, țarul, înțelegând greșit această remarcă, l-a întrebat pe Bismarck dacă ar fi dispus să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Prusia împotriva Franței în secolul al XVIII-lea. Aceste probleme erau extinderea teritorială și competiția dinastică. Atunci erau în joc o creștere sau o descreștere a gloriei, bogăției și puterii. Nici „modul de viață” austriac, nici cel britanic, francez sau prusac - adică sistemul lor de credințe și convingeri etice - nu erau în joc, cum sunt astăzi. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, nici unul dintre competitorii scenei internaționale nu aspira să-și impună sistemul său propriu de etică, cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu apărarea și securizarea poziției sale de mare putere. În plus, era prea slăbită intern și aflată într-o poziție geografică mult prea nefavorabilă pentru a putea concepe un program de expansiune nelimitată. Chiar după ce Bismarck a făcut ca puterea prusacă să domine în Germania și puterea germană să domine în Europa, politica sa viza păstrarea, nu extinderea acelei puteri. În perioada dintre anii 1870 și 1914, stabilitatea statu-quoului în Europa era rezultatul direct al riscurilor implicite pe care le presupunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a rămâne în viață, coincidea cu dorința conducătorilor lor de a menține investiția financiară și riscurile la un nivel scăzut, încercând să câștige războaie mai degrabă prin manevre decât prin luptă. În timpul lui Frederic cel Mare, două treimi din armata prusacă era alcătuită din mercenari străini. O treime din armata prusacă ce s-a opus armatelor Revoluției Franceze în 1792 era încă alcătuită din mercenari, iar manevrele sale absurde, având ca principal scop evitarea luptelor, exprimau bine starea de spirit a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a menține investiția financiară și riscurile la un nivel scăzut, încercând să câștige războaie mai degrabă prin manevre decât prin luptă. În timpul lui Frederic cel Mare, două treimi din armata prusacă era alcătuită din mercenari străini. O treime din armata prusacă ce s-a opus armatelor Revoluției Franceze în 1792 era încă alcătuită din mercenari, iar manevrele sale absurde, având ca principal scop evitarea luptelor, exprimau bine starea de spirit a soldaților, care nu știau pentru sau împotriva a ce luptau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesar ca să tragi bine. Însă, doar câteva decenii mai târziu, Napoleon afirma: „Artileria este cea care decide un război” și s-a evaluat că în secolul care a urmat acestei replici eficiența artileriei a sporit de zece ori. În armata prusacă a rămas tradițională desconsiderarea celei mai puternice și, pe lângă muschetă, a unicei reprezentante a mecanizării războiului. În secolul al XVIII-lea acest dispreț nu era complet nejustificat, având în vedere viteza de încărcare, inexactitatea țintei și distanța limitată de tragere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lucru poate fi spus și despre propunerile făcute de Napoleon al III-lea în 1863, 1867 și 1869 în vederea reducerii generale a armamentului. În 1870, imediat după izbucnirea războiului franco-prusac, Marea Britanie, instigată de Franța, a abordat în două rânduri guvernul prusac în legătură cu reducerea armamentului, însă fără a se bucura de succes. O altă abordare de acest tip, de data aceasta în 1877, din partea Italiei, a fost respinsă de Germania. Unul dintre principalele scopuri ale primei Conferințe de Pace de la Haga din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Greutăți - Organizație interguvernamentală înființată în 1875 pentru a standardiza greutățile și măsurile. Afiliată Națiunilor Unite din 1949. Bismarck, Otto von - 1815-1898. Om politic german. Prim-ministru al Prusiei (1862-1871) și cancelar al Imperiului German (1871-1890); a unit Germania sub conducere prusacă și a făcut din Imperiul German o mare putere. Bohlen, Charles E. - 1904-1974. Diplomat american. Ambasador în Uniunea Sovietică (1953-1957). Bolingbroke, Henry St. John, primul viconte de - 1678-1751. Om de stat englez, membru al partidului Tory și scriitor. Bose, Subhas
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Churchill, Winston L.S. - 1874-1965. Om politic și scriitor britanic. Primul conducător al Ministerului Marinei (1911-1915, 1939-1940); a deținut variate posturi în guvern înainte și după primul război mondial; prim-ministru (1940-1945, 1951-1955). Clausewitz, Karl von - 1780-1831. General și teoretician militar prusac. Capodopera sa, Despre război, a avut o influență enormă asupra strategiei și tacticii militare și a teoriei războiului. Clémenceau, Georges - 1841-1929. Om politic francez, de două ori prim-ministru (1906-1909, 1917-1919). Principalul adversar al lui Woodrow Wilson la Conferința de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
finală a guvernării umane"19. "Profeția" nu era una nouă dacă ne amintim că Hegel o proclamase deja cu două secole în urmă. Numai că la idealistul german finalitatea istoriei o constituia victoria lui Napoleon la Jena (1806) asupra monarhiei prusace, victorie care ar fi trebuit să deschidă calea formării unui stat universal, cadrul ideal pentru triumful Spiritului în conștiința libertății. Inspirat de dialectica "răsturnată" a lui Hegel, chiar și Marx găsea, ce-i drept în comunism, răspunsul la ghicitoarea istoriei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a fost considerată în epocă drept un summum, Constituția adoptată imediat după Primul Război Mondial avea în realitate o arhitectură dezechilibrată și hiper-prezidențială. Neșansa istorică da, există așa ceva! a făcut ca această nefericită Constituție să cadă în mâinile unui mareșal-aristocrat-latifundiar prusac pe nume Hindenburg, al cărui rol a fost determinant, întrucât a deschis calea guvernării unui șef de partid care nu deținea majoritatea mandatelor în Parlament. La rândul lor, istoricii economiei sau sociologii au insistat asupra dezastruoasei situații economice, care se
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]