311 matches
-
început "Tânăra Gardă", comandată de faimosul general Duhesme, apoi elemente de infanterie din "Garda Mijlocie". Satul a fost pierdut și recucerit de câteva ori de către francezi, care au sfărșit prin a-l pierde definitiv în jurul orei 20 atunci când Corpului IV prusac i s-a adăugat corpul prusac al lui Pirch. În plus, proaspăt sosit pe câmpul de bătălie cu ultimele elemente din corpul său de armată, generalul Ziethen a reîntărit flancul stâng al armatei anglo-aliate și a dat la o parte
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
fost cel care l-a făcut pe Napoleon să sisteze temporar atacul asupra centrului britanic, atac care, dacă ar fi continuat, ar fi obligat armata anglo-aliată să se retragă de pe câmpul de bătălie. În jurul orei 19, la sosirea Corpului II prusac, francezii tocmai reușiseră să recucerească localitatea, printr-o șarjă violentă la baionetă a batalionului 1 din regimnetul 2 de Grenadieri și a batalionului 1 din regimentul 2 de Vânători. Cu toate acestea, sosirea unui nou corp prusac înclina balanța de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
recucerească localitatea, printr-o șarjă violentă la baionetă a batalionului 1 din regimnetul 2 de Grenadieri și a batalionului 1 din regimentul 2 de Vânători. Cu toate acestea, sosirea unui nou corp prusac înclina balanța de forțe în mod decisiv, prusacii având o superioritate de peste 2/1 asupra unor unități franceze epuizate după ore întregi de luptă corp la corp printre ruinele satului. Cu toate acestea, soldații lui Lobau și cei din Gardă au mai rezistat eroic un timp, până la ora
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Cu toate acestea, soldații lui Lobau și cei din Gardă au mai rezistat eroic un timp, până la ora 20:30 iar, când au fost în fine nevoiți să se retragă, retragerea a fost ordonată, soldații protejându-și eroic drapelele în timp ce prusacii reușesc în sfârșit să pună mâna definitiv pe Placenoît. Spre sfârșitul zilei, generalul Lobau și o parte din oamenii săi au căzut prizonieri, protejând retragerea armatei. Concomitent cu ultimele lupte din jurul satului Placenoît, Napoleon Bonaparte se pregătea să își joace
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Wellington și Blücher se întâlnesc la ferma Belle Alliance, de unde Împăratul tocmai plecase de nici o jumătate de oră. "A fost o victorie la limită" ar fi exclamat Wellington, după bătălia de la Waterloo. Victoria i-a costat pe anglo-aliați și pe prusaci între 20 000 și 24 000 de oameni, morți și răniți iar pe francezi între 22 000 și 25 000 de morți și răniți, plus 9 000 de prizonieri. Se adaugă de partea franceză un număr foarte mare de „dispăruți
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Alain Pigeard, Doctor în istorie ce a publicat o serie de cărți despre istoria militară a vremii, pune accentul pe rolul mareșalului Grouchy, rezumând astfel: „În această zi funestă, Grouchy, care mărșăluise în direcția Wavre, s-a lăsat păcălit de prusaci - care nu i-au oferit decât corpul lui Thielmann, în timp ce grosul forțelor acestora pivota spre Waterloo. Poartă el responsabilitatea pentru această înfrângere, știindu-se că divizionarii săi îi cereau să meargă spre tun?”. Pe de altă parte, lucrarea de referință
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
prost organizate ale lui Ney și de dispozitivul de bătălie mediocru al lui Napoleon, subliniind că, Grouchy, chiar dacă ar fi ajuns pe câmpul de bătălie, nu ar fi putut întoarce sorții unei bătălii pierdute încă de la ora 16:30, când prusacii au început să împingă înapoi dreapta franceză. Aspectul câmpului de bătălie este astăzi diferit față de epoca napoleoniană, lucru cauzat în principal de lucrările ample de excavare, începute în 1820, cu scopul de a construi o colină artificială, pentru a marca
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de soldați, 450.000 erau soldați francezi, restul fiind aliați ai francezilor. În plus față de ce corpurile detașate ale austriecilor de sub comanda lui Schwarzenberg mai erau 95.000 polonezi, 90.000 germani (24.000 bavarezi, 20.000 saxoni, 20.000 prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din Confederația Rinului, 25.000 italieni, 12.000 elvețieni, 4.800 spanioli, 3.500 croați și 2.000 portughezi. De asemenea, mai erau contingente de olandezi și belgieni. Practic, fiecare naționalitate din marele Imperiu napoleonian
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
în bazinul Narewului superior. Descoperirile arheologice arată că primele așezări din regiunea actualului Białystok au apărut în Epoca Pietrei. Mormintele unor vechi locuitori ai zonei pot fi găsite în districtul Dojlidy. La începutul Epocii Fierului, o populație amestecată formată din prusaci, iotvingi și populații ale culturii Wielbark s-au așezat în regiune, de pe urma lor rămânând kurgane, mormintele căpeteniilor, din zina satului Rostołty. De atunci, zona Białystok s-a aflat la răscrucea mai multor culturi. Rutele comerciale ce legau Marea Baltică de Marea Neagră
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
deja preocupați în a găsi o mireasă fiului lor Albert Edward, Prințul de Wales. Ei au cerut ajutorul fiicei lor, prințesa încoronata Victoria a Prusiei în a găsi candidata potrivită. Alexandra nu era favorită de vreme ce danezii erau în dezacord cu prusacii asupra problemei Schleswig-Holstein, iar majoritatea relațiilor familiei britanice erau germane. În cele din urmă, după ce au eliminat celelalte posibilități, s-au oprit asupra ei că fiind singură pentru a fi aleasă. Pe 24 septembrie 1861 Prințesa Victoria i-a prezentat
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziție esențială din centrul dispozitivului. Garda atacă la baionetă și masacrează 4 000 de grenadieri ruși, într-o violentă serie de șarje. Cu toate acestea, sosirea celor 10 000 de prusaci ai lui L'Estocq agravează situația francezilor, dar Mareșalul Ney sosește la rândul său pe câmpul de bătălie în jurul orei 19, echilibrând raportul de forțe. Deoarece francezii puteau să mai primească și alte întăriri, generalul Benningsen decide să se retragă
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
număr enorm de oameni: 7 000 de morți; 5 000 de răniți grav și abandonați pe câmpul de bătălie; 14 900 de răniți, transportați la Königsberg, majoritatea acestora din urmă murind ulterior din cauza frigului. Nouă generali ruși au fost răniți. Prusacii au pierdut în total 900 de oameni. Cu toate acestea, ambele armate urmau să primească întăriri și campania urma să continue, încheindu-se doar după victoria franceză zdrobitoare de la Friedland. « fuse teribilă, atât prin rigoarea anotimpului cât și prin încrâncenarea
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
la Monte Grappa ca ajutor și comandate de generalul Luigi Cadorna (* 1850; † 1928) care pentru a întăril linia de Piave se postează cu trupele sale pe înălțimea de la Asiago (Venetien). Bătălia începe cu un atac pornit din depresiune de generalui prusac „Otto von Below” (1857-1944) la 10 noiembrie 1917. După o luptă cu pierderi enorme (10.000 de morți, 300.000 prinzionieri, 400.000 răniți și 3.000 tunuri) reușesc trupele italiene mulțumită podurilor aruncate la timp în aer și inundației
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
o fortăreață a orașului medieval lungă de 1.200 m, dar în prezent aceasta nu mai există. În anul 1810 o mare parte din turn s-a prăbușit, dar în anul 1823 a fost reconstruit de către renumitul arhitect și pictor prusac Karl Friedrich Schinkel. Ultima dată când a fost renovat a fost în anul 2000 - de către arhitectul Ulrich Sasse. se află la capătul străzii Spremberger. Poate fi vizitat din mai până în octombrie între orele 10:00 și 18:00. Intrarea este
Turnul Spremberger () [Corola-website/Science/311910_a_313239]
-
1810 - 1811 și înregistrând două succese la Cervera și Manresa, dar fiind înfrânt la Larisbal și Valls (ianuarie 1811). În timpul campaniei din Rusia, comandă Corpul X (prusac) al Marii Armate și acoperă liniile de comunicație în zona baltică. După defecțiunea prusacilor, se repliază la Königsberg și Danzig. Un an mai târziu, se declanșează Războiul celei de-a Șasea Coaliții și, în timpul campaniei din Saxonia, MacDonald comandă Corpul XI al Marii Armate, câștigând o victorie la Merseburg și apoi aducându-și aportul
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
estimată la 94 600 oameni condusă de Ducele de Wellington, general pe care nimeni nu reușise să îl învingă decisiv, armata combinată fiind formată din englezi, olandezi și soldați din Hanovra și Nassau. La fel de pregătiți erau cei 123 000 de prusaci comandați de mareșalul Blücher, cantonați tot în Belgia, ceva mai la nord. Un alt Corp de armată prusac de 26 200 de oameni se afla în rezervă. În acest context, în linii mari, strategia generală a lui Napoleon era: Un
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
peste cap strategia aliată. Și acest lucru s-a datorat faptului că Împăratul a reușit să se interpună între cele două armate, lăsându-le acestora puține opțiuni, deoarece liniile de comunicație engleze erau spre mare, deci spre vest iar ale prusacilor erau spre est. Pe data de 15 iunie, în zori, chiar la începutul manevrei franceze, Împăratul se confruntă cu un eveniment grav: trădarea generalului Bourmont, care trece de partea aliaților, împreună cu o parte din statul său major. Bourmont le predă
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
său prusac să fie complet zdrobit de o eventuală venire a lui Ney. Cu toate acestea, nici una dintre bătălii nu este o victorie decisivă franceză. Armata anglo-aliată s-a putut retrage aproape intactă din fața lui Ney la Quatre Bras iar prusacii au suferit pierderi uriașe la Ligny dar nu au fost anihilați. Acest lucru s-a datorat în primul rând lipsei de comunicare dintre Împărat și mareșalul Ney, cei doi dând ordine contradictorii generalului d'Erlon (mareșalul Ney era comandantul direct
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
comunicare, pe care vechiul Maior General, Mareșalul Berthier nu ar fi permis-o niciodată. Dacă Drouet d'Erlon, cu cei 20 000 de oameni ai săi ar fi ajuns pe câmpul de bătălie de la Ligny, pentru a da lovitura finală prusacilor și a le tăia retragerea, aceștia din urmă ar fi fost absolut zdrobiți, nu doar învinși și nu ar mai fi putut să îi ofere vreun ajutor semnificativ lui Wellington două zile mai târziu, la Waterloo. De asemenea, dacă d
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
mai degrabă pozitiv: rezultatul bătăliei servește în fond planul său strategic pentru această campanie - acela de a împiedica joncțiunea între cele două armate ale Coaliției și a le împinge cât mai departe una de cealaltă. În plus, Împăratul știe că prusacii au suferit pierderi grele dar nu știe exact în ce măsură aceștia mai pot continua lupta și face greșala de a-i considera aproape învinși. Împăratului nu îi rămâne decât să se îndrepte spre Bruxelles, fiind convins că Wellington va încerca să
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Bruxelles, fiind convins că Wellington va încerca să apere orașul. Pentru a face acest lucru, Napoleon detașează 33 000 de oameni și 96 de piese de artilerie și îi plasează sub comanda nou-numitului mareșal Grouchy. Acesta avea ca obiectiv urmărirea prusacilor, aflați în retragere, în direcția Wavre-sur-Dyle, în timp ce restul armatei, sub comanda Împăratului, urma să se ocupe de anglo-aliați. De cealaltă parte, prusacii au fost în eroare din punct de vedere strategic în prima parte a campaniei iar acum se vedeau
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
96 de piese de artilerie și îi plasează sub comanda nou-numitului mareșal Grouchy. Acesta avea ca obiectiv urmărirea prusacilor, aflați în retragere, în direcția Wavre-sur-Dyle, în timp ce restul armatei, sub comanda Împăratului, urma să se ocupe de anglo-aliați. De cealaltă parte, prusacii au fost în eroare din punct de vedere strategic în prima parte a campaniei iar acum se vedeau nevoiți să ia o decizie extrem de importantă. Existau voci în cadrul Statului Major al armatei prusace care cereau retragerea spre Prusia și abandonarea
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
nevoit să se retragă dar Blücher îl asigură: „Nu voi veni numai cu două Corpuri, ci cu întreaga mea armată". Conform lui Roberts, întregul plan al lui Wellington de a rezista la Mont St. Jean se baza pe presupunerea că prusacii se vor putea ține de cuvânt, astfel că, orice speculație despre ce s-ar fi întâmplat dacă Blücher nu ar fi promis să vină cu întăriri este absolut inutilă, deoarece cele două armate, prusacă și anglo-aliată, formau o unitate indivizibilă
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Marea Mânecii. Centrul lui Wellington era de asemenea puternic, trupele fiind masate în spatele fermei La Haye Sainte, dar stânga sa era compusă din trupe de slabă calitate și mai puțin numeroase, deoarece Ducele se aștepta ca pe aici să sosească prusacii. De partea cealaltă, Napoleon nu avea decât o idee vagă despre dispozitivul anglo-aliat, disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, astfel că Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice eventualitate. Napoleon nu prevedea eventualitatea ca prusacii să poată
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
să sosească prusacii. De partea cealaltă, Napoleon nu avea decât o idee vagă despre dispozitivul anglo-aliat, disimulat în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean, astfel că Împăratul își dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice eventualitate. Napoleon nu prevedea eventualitatea ca prusacii să poată veni în ajutorul Ducelui, crezând că Grouchy se va putea interpune pentru a-i întârzia. Deoarece pe data de 17 plouase torențial, Napoleon a trebuit să aștepte ca pământul să se usuce, pentru a-și putea instala numeroasa
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]