1,192 matches
-
omagial, după fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva în mahalaua mahalalei, dincolo de stadionul Ghencea, în ale cărei noroaie, n-au călcat, cu siguranță, nici chiar pașii lui Gorică Pirgu. Uzând înțelept de filonul psihanalitic, viziunea profesată aici de Ion Vianu ar putea fi, cu ușurință, una integrală. Nu e, însă are o calitate mult mai de preț, dovedindu-se, în raport cu scrisul matein, integrantă.
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
teologică. Poate chiar militară. Numai estetică, nu. Pentru, chipurile, înnoire metodologică. E și în literatură vremea tuturor posibilităților, mai ales a celor imposibile. Așteptăm și oferte de istorii științifice. Câte științe, tot atâtea istorii literare: istoria matematică, fizică, chimică, biologică, psihanalitică, imagologică, oenologică etc. a literaturii române?! Ar mai fi loc de istorii neistorice sau chiar antiistorice - toate aducând căi neumblate sau îndreptând către acestea. Trăim, se spune, vremuri postistorice, dacă nu transistorice. O tempora, o mores sau: Vai ce timp
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
cele două mari obsesii care îi marcaseră viața: blestemul patern din cauza căruia își considera viața închinată Domnului și despărțirea de Regine. Nu, nu e vorba de a scormoni delirant în biografia lui Kierkegaard pentru a scoate din ea niște scheme psihanalitice răsuflate, ci de a surprinde o banală și verificată corelație: că opera unui intelectual nu poate fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
autor, e ceea ce vreau eu să arăt prin opoziția dintre persoana sa, care aparține unei ideologii învechite și figura sa, care e o cu totul altă noțiune ce nu are sens, în mod evident, decît pornind de la formulări de tip psihanalitic". Teză căreia îi dă o replică energică René Etiemble, potrivit căruia "scriitorul este și, poate mai ales, un om care pentru a supraviețui are nevoie să scrie ceea ce trăiește el ca om. Chit că asta presupune a-i da o
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
Încercare de psihanaliză (Editura Trei, 2003). Oarecum pe aceeași linie de abordare se înscrie și volumul Martei Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran. Cu deosebirea majoră că acesta nu propune (cel puțin, nu în mod explicit) o altă intepretare din perspectivă psihanalitică a gândirii filosofului, ci face un fel de fișă clinică a veșnicului bolnav Emil Cioran, demonstrând modul în care suferințele sale fizice au furnizat un permanent combustibil pentru operă. Comparând idei din cărțile scrise de Cioran în anumite perioade ale
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
din volumul Despre poezie. Oricum, simptomatică rămâne, pentru deficiența de receptare de care aminteam, trimiterea nu la un critic pursânge, ci la unul, ca să zic așa, ŕ outrance. Adevărul interpretativ, precar în textele gazetărești ale vremii, e extras din date psihanalitic obiective. Aici abia, și nu în chestiunea canonului, se face simțit Harold Bloom. (Am în minte extraordinarul capitol al acestuia despre Freud, în care e sondată complicata relație de paternitate culturală resimțită, cu privire la Shakespeare, de faimosul medic vienez. Complexul lui
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
forma următoare: Lolita nu e o carte despre sex, ci una despre dragoste." Pentru mine, Lolita e o carte frumoasă pentru că este admirabil scrisă. Impecabila tăietură a frazei, asocierile de idei și de imagini, desăvârșita artă a introspecției psihologice și psihanalitice înalță romanul în rândul celor mai fascinante creații literare ale veacului tocmai scurs. Problema e că trăim într-un timp când lectura ideologică primează în fața oricărui alt tip de interpretare. Degeaba susține Vladimir Nabokov însuși că a vrut, prin acest
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
să demonstreze că "împăratul e gol" ori că marile lui dezvăluri nu dezvăluie nimic. Ele sunt de regulă un amestec de informații preluate amatoristic, minciuni, supoziții bolnăvicioase (adică ce ar face el dacă ar fi în locul celor incriminați!) și de psihanalitică, vinovată aspirație de a-i domina pe ceilalți. I-aș excepta de la regulă pe blogger-ii din sfera culturii, alcătuiți evident din altă plămadă. În aceste cazuri e vorba de pasiune autentică, de plăcerea de a împărtăși, nu de înrolarea într-
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
oricum multiple, ale acestor bifurcații de atitudine. Și una, și cealaltă încearcă să explice, în lipsa unei metodologii de analiză competentă a genului, un fapt literar inhibitoriu. Cea dintâi - printr-un scenariu primitiv mitizant, cea de-a doua - printr-unul primitiv psihanalitic. (În această din urmă categorie probabil că intră și articolul semnat de Cornel Ungureanu în Orizont. Spun probabil pentru că n-am înțeles mai nimic din el.) Cum această prejudecată n-are prea multe în comun cu evaluarea consistentă intelectual, nu
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
în povestirea lui Salinger, O zi desăvârșită pentru peștii banană, tânărul dereglat, profund marcat în urma războiului, și care va sfârși prin a se sinucide, are șansa unei comunicări profunde cu lumea copilăriei. Trebuie spus că regizorul nu urmărește un resort psihanalitic ca în filmele lui Igmar Bergman, ci este doar atent la punțile pe care le creează singurătatea între lumi diferite. O altă întâlnire remarcabilă este cea cu un adolescent ușor debusolat și care-l ajută necondiționat. Adolescentul pe care-l
Go North by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7231_a_8556]
-
implicită a imaginarului, prezența în gîndirea lui Lucian Blaga, demonstrează o teza fundamentală: aceea că spiritul creator de cultură se definește prin integralitate, deci prin participarea, în actul creației, a inconștientului și conștiinței. Se cunosc rezervele filosofului român față de abordările psihanalitice (de tip freudian) ale inconștientului. Direcția psihanalitica, în raport cu care e mai concesiv e cea jungiană. Rezumînd (în cap. „Celălalt tărîm”, din Orizont și stil ) ideile jungiene, Blaga nu ezită să constate impregnarea lor cu anumite prejudecăți și un anume sentimentalism
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Lucian Blaga, demonstrează o teza fundamentală: aceea că spiritul creator de cultură se definește prin integralitate, deci prin participarea, în actul creației, a inconștientului și conștiinței. Se cunosc rezervele filosofului român față de abordările psihanalitice (de tip freudian) ale inconștientului. Direcția psihanalitica, în raport cu care e mai concesiv e cea jungiană. Rezumînd (în cap. „Celălalt tărîm”, din Orizont și stil ) ideile jungiene, Blaga nu ezită să constate impregnarea lor cu anumite prejudecăți și un anume sentimentalism „care ne ține legați de luminozitatea conștiinței
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
care „iradiațiunile inconștientului în conștiința au un aspect (...) mai compact și mai palpabil”. Insistînd asupra prezenței permanente a conștientului în conștiința, filosoful enunța, în fond, ideea integralității spiritului creator, creațiile spirituale resimțindu-se cu deosebire de pe urma personanțelor. Distanțîndu-se de teoria psihanalitica a sublimării conținuturilor inconștiente în producțiunile artistice - pe care nu o refuză în întregime, filosoful român, definind inconștientul la modul jungian, elaborează, în fond, o teorie a imaginarului arhetipal, prin susținerea ideii că prin personanță „anume conținuturi inconștiente apar în
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
sub forma a trei copii orfani. Cele trei fetițe sunt adoptate pentru că fac obiectul unui plan lipsit de scrupule al lui Gru. Însă aducerea lor în citadela bestiei provoacă pas cu pas vrăjirea, îmblânzirea acesteia. În background avem o explicație psihanalitică în variantă caricaturală a complexului oedipian rău lichidat al lui Gru, cu o mamă autoritară și castratoare (voce Julie Andrews), care, ca în Psycho, își dirijează fiul și-i minimalizează sistematic toate inițiativele. Laboratorul secret al lui Gru și planurile
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
câteva bucăți care au rămas de la defunct. Centrul de greutate al cărții îl reprezintă însă transcrierea conferinței Vina tragică, susținută la Teatrul Național. Observațiile privitoare la Hamlet sunt de o certă acuitate. Și ele nemiloase (o întreagă școală de interpretare psihanalitică e pusă la respect în două vorbe), acestea redau, abisal, sentimentul că avem de-a face cu o extraordinară poetă. A cărei operă esențială nu depinde în nici un fel de aceste Exerciții de supraviețuire.
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
care Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de toți exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care nu a spus prea mult interpretatorilor de până la noi. Este
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
2007. 2. ap. N. Balotă, Urmuz, Cluj, 1970, p. 8. 3. cf. idem, p. 10. 4. cf. Papus, La Cabbale, [1939], p. 75. 5. v. bucata cu numeroase elemente autobigrafice Fuchisda, „poem eroico-erotic și muzical în proză", precum și studiul nostru psihanalitic Răzbunarea lui Urmuz, în „Luceafărul" nr. 19/ 15.05.1996, p. 12-13. 6. v. Congres Maconnique International du Centenaire, 1789-1889, tenu les 16 et 17 juillet 1889. Compte-rendu des séances du congrès et discours prononcés dans son assemblée, Sous les
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
lăsat la CEC, pe atunci, o sumă enormă (2 milioane!), cu care soția, Alice Călinescu, a făcut călătorii extrem de costisitoare". Sau: „O poetă, profund veninoasă, cunoscută în lumea literară sub numele de Surîsul Hiroshimei, este, să spunem, un alt «caz» psihanalitic. Frustrarea unei femei urîte, asexuate, total «ignorate». Inclusiv de. mine". Sau, despre N. Stănescu: „puțea îngrozitor, nespălat probabil de o săptămînă". Sau: „La Fundații, cunosc și pe Tudor Arghezi. Mi-l amintesc foarte bine. Mic, îndesat, cu un început de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
în Elveția, unde s-a angajat ca director adjunct la spitalul psihiatric din Herisau. În 1921 a scris volumul "Manual de psihodiagnostic", ce avea să formeze temelia pentru testul RORSCHACH. Hermann Rorschach a fost interesat de interesul stârnit în jurul mișcării psihanalitice - care era condusă de personalități precum Sigmund Freud -, care îi amintea de încântarea pe care o resimțeau colegii săi de clasă când găseau foile cu imagini rezultate din pete de cerneală. Hermann Rorschach a învățat psihiatrie și psihanaliză sub îndrumarea
Testul Rorschach - Cum a fost inventat și cine este Hermann Rorschach, omagiat de Google by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63090_a_64415]
-
sine, presărată cu probe prin care îi poate fi dovedită „autenticitatea subiectivității”, își spune roman, dacă textul se ivește dintr-o revărsare adânc personală, violent confesivă și descarcă în pagină, cu bună știință ori involuntar, material numai bun de interpretat psihanalitic - ei, bine, în toate aceste cazuri, ce așteaptă scriitorul să fac eu, cititorul său? Să respect uzanțele dansului de societate și să mă prefac că nu știu exact despre ce e vorba, chiar dacă lectura mea ar fi în stare să
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și autist incontestabil, se supune schemelor psihanalitice, în care trebuie să credem cu atât mai mult cu cât Nabokov nu a vrut să ilustreze o teorie, ci s-a lăsat numai dus de valul fanteziei și de intuițiile sale psihologice” (p. 259). Cum spuneam, întreaga parte a
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
cu „obiectele” culturale care îi intersectează biografia constituie un alt câștig sigur al acestei introduceri în biobibliografia istratiană; Mircea Iorgulescu descoperă în spațiul acestei relații zona de identificare a ființei viitorului scriitor pentru că în cultul cărții, criticul „citește” un raport psihanalitic: iată-l ilustrat într-o pagină de excepție care fixează prima lectură a lui Istrati, aceea a Dicționarului universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, făcut cadou de „căpitan” Mavromati în crîșma lui Kir Leonida: „dicționarul este, concomitent, amantă și
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
cartea despre I.L. Caragiale. Două sunt, totuși, metodele critice folosite mai intens: investigarea istorico-literară și psihanaliza. Invenția și vioiciunea din foiletoanele „rondurilor” sunt dublate de rigoarea și răbdarea cercetătorului de arhivă, ca și de mobilitatea și forța analitică necesare demersului psihanalitic. Spre alt Istrati și Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale pledează pentru întoarcerea criticului în literatură, când lectura poate fi „reînviere” și trebuie să fie și implicare estetică. Cenzura n-a fost de acord cu titlul Marea trăncăneală
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Sau - va recunoaște Barthes - această natură va rămîne ca dovadă impenetrabilă a existenței unui exterior care are drept corelat tăcerea. Iubirea este un astfel de corespondent al tăcerii, pe care discursul va încerca să fie să o deconstruiască în termeni psihanalitici sau pozitiviști (discursuri „de stînga”), fie să o „naturalizeze” ca semnificație afectivă în numele căreia vom avea, de pildă naționalismul, șovinismul, odată cu ele și ura (față de ceea ce nu e, în mod „natural”, Iubire: de pildă amorul homosexual; acesta este discursul „de dreapta
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
detalii pe care Gibbs le tratează așa cum se cuvine - ca pe niște elemente de decor, și nu ca pe cheia patologică care chipurile ar explica geniul muzicianului. Pe scurt, Gibbs nu se molipsește de morbul terfelirii lui Schubert în cheie psihanalitică. Schubert va muri pe 19 noiembrie 1828, la 20 de luni după Beethoven, și va fi îngropat în Cimitirul Währing, la trei locuri distanță de mormîntul acestuia. Piatra de mormînt îi poartă bustul sculptat de Franz Dialer și un epitaf
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]