1,193 matches
-
transfer, Editura Teora, București, 1996, p. 11 288 Cf. Ștefan Cazimir Stelele cardinale, Editura Eminescu, București, 1975, p. 27 289 Cf. I. Negoițescu Poezia lui Eminescu, Editura Junimea, Iași 1980, p. 45 290 Persona este un caz particular de transfer psihanalitic, vezi C. G. Jung Personalitate și transfer, Editura Teora, București, 1996, p. 43 291 G. Călinescu, op. cit., p. 31 292 M. Bonaparte, E. A. Poe, p. 363, apud Gaston Bachelard Apa și visele, Editura Univers, București, 1997, p. 118 293 Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
socială precum cea care ne interesează, diversitatea rămâne valabilă - ea explică în parte diferența de puncte de vedere, în orice caz, retrospectivă, asupra unui astfel de fenomen. Pe de altă pare, toată lumea este supusă aceleiași amenințări. Această analiză confirmă perspectiva psihanalitică asupra fricii, care nu face o distincție clară între factorul extern, adică pericolul, și factorul intern, adică trăirea ce constă în sentimentul de amenințare. Cu toate acestea, se face o diferență între angoasa propriu-zisă și „angoasa în fața unui pericol real
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de tensiune motorie pe care noi o denumim pregătirea angoasei. Reacția de angoasă se dezvoltă pornind de la ea” (Freud,1932). Accentul este deci pus pe trăirea internă, similară când pericolul este extern sau intern. Există deci o legătură între viziunea psihanalitică asupra angoasei și cea de bun-simț asupra fricii. Cu alte cuvinte, ca și în exemplul examenului, orice confruntare cu un pericol extern presupune ca persoana să considere situația în care se află ca amenințătoare și să reacționeze în funcție de posibilitățile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Aceste intervenții au fost realizate într-o perioadă lungă (începând din iulie 1948) la Metal Glacier Company. Prezentarea uneia dintre ele, realizată de Jaques într-un atelier al uzinei, ne va permite să ilustrăm modul în care utilizează el teoria psihanalitică pentru a explica fenomenele organizaționale. În acest atelier, nu exista o rată uniformă de remunerare. Muncitorii erau plătiți pe piesă (salariu de bază mărit cu o primă de randament). Ei nu erau mulțumiți de acest sistem de remunerare, care-i
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
serviciul exclusiv al conducerii. El a elaborat reguli de intervenție (regula de restituire, necesitatea de a formaliza relația printr-un contract...) care permit structurarea relației. Ele au fost preluate și de alte școli, care nu se poziționează într-o abordare psihanalitică. Totuși putem regreta că explicarea dificultăților se face exclusiv prin referire la procese inconștiente. Sunt neglijate conflictele structurale ale societății în care este inserată întreprinderea care face obiectul intervenției. 2.4. Intervenția sociopedagogică în întreprinderi Această orientare va fi prezentată
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
niște stampe, peisaje din așezări precum Balcic, Sulina, Babadag, Brașov. În fine, o narațiune de mari dimensiuni, Music-hall (publicată postum în „Viața românească”, 1969), stă mărturie pentru intuiția de romancier a lui R. Este vorba de un fel de descindere psihanalitică într-un caz tipic pentru complexul oedipian. Registrul tensional, diversitatea și nuditatea distorsionărilor sufletești ale unei legături ambigue au ca punct de plecare psihologia incertă a trecerii de la vârsta adolescenței la aceea a maturității: Igor încearcă, mai mult sau mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Antichității până la André Gide, Jean Cocteau și Jean Giraudoux. Regina Iocasta, scoasă din umbra lui Oedip și adusă în prim-plan, ajunge cea dintâi în posesia adevărului, devenind un personaj tot atât de tragic și măreț ca Oedip. Piesa are un substrat psihanalitic mai degrabă de natură jungiană decât freudiană, iar lecția ei afirmă că adevărul, pe care protagoniștii îl intuiesc, dar amână mereu să îl pronunțe, nu poate fi înăbușit. Pare-se că Z. „a citit mitul nu numai dincolo de infailibila moira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
ale organismului, activități care pot fi observate și măsurate. Perspectiva cognitivă ne ajută să punem în relație o serie de procese psihice (percepția, raționamentul, luarea deciziei și rezolvarea problemelor etc.), prin stabilirea legăturilor existente între acestea și comportamentul uman. Perspectiva psihanalitică subliniază rolul motivației inconștiente și, mai ales, efectul refulărilor anumitor impulsuri din copilărie în conduita noastră actuală. Perspectiva fenomenologică se concentrează asupra trăirii subiective a experienței și asupra motivației în vederea autorealizării. Altfel spus, activitatea psihică umană și procesul de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
asemenea, trebuie făcută diferențierea între sindromul autismului infantil și simptomul de autism care poate fi întâlnit în mai multe tulburări psihopatice și care în unele situații, mai ales la copii, poate avea un caracter pasager (să nu uităm că literatura psihanalitică vorbește chiar despre parcurgerea fazei autistice, ca un moment important în conturarea personalității copilului). A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a psihologiei și pedagogiei abisale, ocupându‑se în scrierile și cercetările sale mai cu seamă de copiii cu manifestări psihotice și de cei cu tulburări/disfuncții severe (cazul copiilor autiști). De asemenea, a elaborat o serie de teorii de inspirație psihanalitică prin care explică fazele dezvoltării și evoluției copilului în primele luni de viață, accentuând importanța fazei autistice în relația mamă - copil. 1. Declarația acestei conferințe a impus nevoia de regândire a domeniului educației considerat și denumit special. De asemenea, au
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a construi În analiza literară o metodă care să meargă pe urmele lui Harold Garfinkel, spre exemplu, unul dintre cercetătorii care au elaborat pentru antropologie ideea de participare activă. Și În psihoterapia contemporană există direcții care contestă interpretările de tip psihanalitic, sau de orice alt fel, și propun un demers contrar, acela de explorare participativă a psihicului. Așa este tehnica numită Emotional Body Process, care, deși are un fundament teoretic oarecum „dubios” (șamanismul New Age), ar putea fi exploatată preluând, mutatis
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trebuie depășită. Aș mai spune că Într-o cercetare a imaginarului ar trebui să avem În vedere o trecere de la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic. Corin Braga: Bănuiesc că analogic este și acel demers psihanalitic pe care l-am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile școli. Pacientul este lăsat să vorbească, iar psihanalistul Își propune În mod programatic nu să Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și de a-l aduce Înapoi la suprafață, ca un Heracle care Îl scoate la lumină pe Tezeu, rămas prizonier În Hades. Acesta este sensul În care mă Întrebam dacă este posibil a transfera o asemenea metodă participativă dinspre practica psihanalitică spre analiza literară. O interpretare existențială care ne afectează identitatea Horea Poenar: Dacă transpunem toată problema aceasta la literatură, trebuie să acceptăm faptul că analistul, intrând În structura ce se face În momentul respectiv și Încercând să o ducă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atitudine agresivă În contra civilizației imaginii, așa cum aceasta apare la mulți cercetători europeni. Corin Braga: Ceea ce ne prezintă Doru Pop este o atitudine epistemologică oarecum dezideologizată și dezinvestită afectiv. Or, mi se pare că discursurile europene, cel romantic, cel „iraționalist”, cel psihanalitic, aveau În general o puternică investire afectivă, care făcea din ele un discurs cvasiideologic. Ele urmăreau să transmită o serie de informații de propagandă pentru o valoare ce rămânea deseori inconștientă chiar și pentru cel care o propaga. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale structuralismului. Un altul este alcătuit din interpretările de tip postmarxist, de metodologiile feminismului În studierea fenomenului cultural etc. Toate sunt bucăți dintr-un demers mai amplu, pe care le-am publicat În diverse locuri - cum funcționează, de exemplu, tehnica psihanalitică asupra imaginarului și a imaginii -, Încercând la final să compun un fel de puzzle al posibilelor metode nonliterare sau nonteoretico-literare. Sanda Cordoș: Va fi nu numai, să zicem, o prezentare a metodelor, ci și o punere a lor În funcțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
om. (Doamna Wurm se uită uimită la Herrmann) DOMNUL KOVACIC: Doamna Grollfeuer este o văduvă curățică. DOAMNA GROLLFEUER: Chiar așa. Grollfeuer al meu, cel cu viața scurtă, știți dumneavoastră, un nobil câine de vânătoare german, ginecolog, știți dumneavoastră, cu pregătire psihanalitică, Freud, trebuie să știți dumneavoastră, ca bază a structurii inimii la orizontală... HERRMANN: Și acum suntem invitați la o prăjitură de către doamna Grollfeuer. Viața poate păși per global cu pași mari înainte. Nu este propriu-zis, în clipa de față, așa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
remarcă: atunci când consacră un întreg capitol diversiunii - concept major, întrucât, în perspectiva condiției de ființă muritoare a fiecăruia, el explică, legitimează și justifică la Montaigne, dar și în absolut, poziția și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la invocații și la leacuri băbești el propune un fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1902; Shott, 1979; Braithwaite, 1989, 2001; Stryker, 1980, 1987, 2004; Mc-Call și Simmons, 1978; Ellestad și Stets; Burke, 1991, 1996; Heise, 1977, 1979, 1989; Higgins, 1987, 1989; Carver și Scheier, 1990, 1996, 1998Ă. 4Ă Teoriile interacționismului simbolic care încorporează ideile psihanalitice adaugă perspectivei interacționismului simbolic analiza mecanismelor psihice de apărare a sinelui în condițiile în care „self-conceptions” nu se confirmă, precum și modificarea trăirilor emoționale în astfel de situații (Freud, 1900; Scheff, 1988, 1990, 200, 2003; Turner, 2002; Tangney, 1995, 2002Ă . 5Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu o accentuată dominantă psihanalitică. Absența tatălui, imaginarele pulsații homoerotice, machismul agresiv și alte speculații mai mult sau mai puțin dubioase slăbesc credibilitatea demersului - spre paguba exegeților viitori, obligați să digere altminteri indigerabilele jerbe lezat-feministe ale lui Wolfe. O ambivalență există, însă, în creația lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tine”, apropierea fizică de aceasta e plină de pasiune. Problema nu era, așadar, Carmen. Problema era că i se violase spațiul de extremă intimitate. Reacția e directă, violentă și aproape irațională. Violența gestului de respingere nu semnifică - așa cum sugerează critica psihanalitică - o încercare a detectivului de a respecta la literă codul onoarei cavalerești. Ar fi de-a dreptul ridicol. Marlowe este un personaj viu și nu un construct ideologic încărcat de semnificații conservator-etice. El acționează exact cum ar acționa orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu alterează fondul dramei, nu diminuează culpele și nu scapă vinovații de justiție. Helen Grayle decide să-și fie propriul judecător, conștientă că visul ei secret (Graalul simbolic din propriul nume) nu poate fi împlinit în această lume. O lectură psihanalitică ar putea dovedi că există la Helen, pe tot parcursul dramei dominate de pasiune, sex și bogăție, o aspirație spre moarte, o tânjire inconștientă spre autopedepsire. Odată cu ofilirea sufletului, dispare și dorința de a supraviețui într-o lume care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
țese plasa de intrigi în penumbra casei-bastion. În contextul dat, ea nu este decât o matroană autoritară, împinsă de lăcomia și zgârcenia sa la abuz, teroare și crimă. Captivitatea în care o ține pe Merle Davis are o limpede componentă psihanalitică: rareori o victimă s-a dovedit mai atașată de propriul călău! Motivația dată de autor - Merle leșină în clipa când doamna Murdock își împinge soțul pe geam, iar apoi o învinuiește pe tânăra violată de acesta că ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
creator cu preocupări multiple. Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Abordarea de către psihanaliști a agresivității (S. Freud, A. Adler) a dus la constituirea unui model psihanalitic cu folosirea noțiunii de pulsiune de agresiune. Scopul acesteia este distrugerea obiectului, ea fiind expresia jocului Între eros și thanatos. Pulsiunea morții (thanatos) se opune pulsiunii vieții tinzând către reducerea completă a tensiunilor și Întoarcerea la starea anorganică. Sublimarea agresiunii
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]