225 matches
-
autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările psihodinamice sînt inferioare desensibilizării (ameliorare de 29%, respectiv de 41%, de la situația dinaintea tratamentului la situația posttratament). Deși tratamentul psihodinamic va mai fi folosit cu certitudine în practica clinică, în prezent există insuficiente date empirice care să evalueze eficiența acestei abordări în tratamentul SSPT. EMDR (Shapiro, 1995) este o metodă controversată, din mai multe motive, printre care se numără dovezile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
diagnosticul de autism și care susține din punct de vedere medicamentos intervenția interdisciplinară. Psihologii sunt specializați în a evalua nivelul cognitiv, de dezvoltare generală, socio-emoțional și comportamentul funcțional al copilului autist. În munca lor, ei încorporează trei modele teoretice: teoria psihodinamică, cea tranzacțională și comportamentală. Toate acestea vizează în special creșterea interesului pentru mediul înconjurător, a capacității de autocontrol emoțional și comunicațional. Logopedul - una din sarcinile cele mai importante este de a stimula și a crește nivelul de comunicare expresivă sau
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
mature și pozitive de apărare a eului, cum ar fi altruismul, și sublimarea în locul celor imature și negative (fantezia psihopatologică, agresivitatea etc.). 9.3.2.2. Terapia familială multigeneraționalătc "9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională" Pe lângă preocuparea față de relațiile psihodinamice părinți-copii, soț-soție, marcate de structuri psihanalitice, această terapie se concentrează asupra sistemului familial mai larg, propunând ideea posibilității transmiterii și amplificării patologicului de-a lungul generațiilor. Și nu e vorba de o transmitere de ereditate biologică, ci de una, să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
membrii familiei purtători de interacțiuni, și nu la entități abstracte. De aceea, dincolo de declarații, nici o variantă a terapiei familiale (sistemice) nu a putut eluda individul. În viziunea contextualistă, aplecarea terapeutică asupra lui este expresă. Sunt apoi încercări de combinare a psihodinamicii (psihanalizei) cu abordarea holistică (sistemică), cum este cea propusă de A. Bentovim și W. Kinston (1991). Terapia cognitivă are însă ca punct de referință central procesele cognitive ale individului. Înainte de a prezenta principiile de bază ale acestei orientări, se cuvin
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și rudele pot interpreta deficitele de autoreglare ale pacienților ca fiind comportamente leneșe, 214 revendicative, de manipulare sau de pierdere a atenției. Specialiștii psihiatri pot considera acete comportamente ale pacienților ca rezultatul unei tulburări de personalitate și pot căuta explicații psihodinamice. Terapeuții recuperatori pot găsi pacienții nemotivați sau pot raporta că în ciuda motivației aparente, ei nu reușesc să urmeze întocmai sarcinile. O valoare considerabilă în tratamentul unor tulburări neuropsihice o constituie psihoterapia individuală sau de grup. Mulți pacienți par să răspundă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
teoria îngrijirii, teoria atașamentului, teoria anxietății, teoria participării și cooperării, teoria identității etc)4. 1.3. Clasificarea teoriilor în asistența socială În general, în asistența socială, teoriile se pot clasifica în5: * teorii ce pun în centrul lor ființa umană: teorii psihodinamice (inclusiv psihanaliza), teorii comportarnentaliste, teorii ale învățării sociale, teoria cognitivă, teoria centrată pe client (nondirectivă sau rogersiană), teoria gestaltistă, teoria transpersonală, programarea neurolingvistică, analiza tranzacțională, teoria existențialistă; * teorii care se referă la individ în cadrul societății: teoria centrată pe rezolvarea de
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
cumulați). Această vulnerabilitate de fond numită tulburare de personalitate ar putea fi compensată prin factori protectori socio-familiali (de exemplu, conferirea de roluri sociale care să conducă la creșterea stimei de sine, dezvoltarea unor abilități de coping la stresori. Din perspectiva psihodinamică s-a vorbit de prezența mecanismelor de apărare imature la indivizii cu tulburări de personalitate, ce contribuie la lipsa lor de responsabilitate, tendința de a da vina pe alții. În contextul unei noi concepții asupra inconștientului, sistematizarea biaxială a mecanismelor
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
ambele persoane au tulburări psihotice independente, chiar dacă își împărtășesc unele idei delirante, nu este vorba de "Folie a deux", ci de "Folie simultanee"2. G. Scripcaru realizează o clasificare cuprinzătoare a suicidului ținând cont de mai multe criterii: 1. criteriul psihodinamic: 2. criteriul fenomenologic: - suicid ca tentativă și realizare; - parasuicid; - individual sau colectiv; 3. criteriul clinic: - suicid patologic; - suicid fără antecedente psihiatrice; 4. criteriul posturii psihice față de suicid: suicid adevărat; suicid fals sau exhibiționist; suicid real și de șantaj; 5. criteriul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de mit; astfel, G. B. Vico, în Știința nouă, consideră mitul " ca formă autonomă de gândire și organizare a lumii".W. Ong, în Oralitate și scriitură, definește structura mitului ca fiind "rezultatul unor procese complexe de coeziune socială controlată de psihodinamica memoriei orale care creează forme specifice de comunicare și de strângere de informații care "activează strategii de identificare și recunoaștere". J. Campbell a stabilit patru funcții fundamentale ale mitului: funcția cosmologică, impunând cunoașterea universului, funcția mistică ce de dezvoltă viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În perioada de după al doilea război mondial, terapia de susținere a fost însă eclipsată de entuziasmul pentru metoda psihanalizei, iar în cadrul programelor psihiatrice ale anilor ’50 psihoterapia era considerată de specialiști ca fiind, de fapt, psihanaliza. Astfel, orientarea modernă și psihodinamică a terapiei de susținere a început odată cu aplicarea teoriei structurale psihanalitice în domeniul tratamentelor de susținere. Merton Gill prezintă trei principii de bază ale terapiei de susținere (Gill, 1951, pp. 62-71): Activitățile de susținere și încurajare, în cadrul cărora mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
psihopatogenetice ale bolilor psihice (W. Penfield, J.R. Smythies, K. Lashley, H. Jackson, K. Goldstein, H. Hécaen, A.R. Luria, A. Lishman etc.). 3) Etapa interpretării clinico-psihologice a bolilor psihice, urmărește explicarea apariției și evoluției clinice a acestora dintr-o perspectivă psihodinamică legată de factori exclusiv, sau dominanți, psihologici. În această direcție de gândire se înscriu următoarele teorii: a) Teoria patoplastiei bolilor psihice prin inducție sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de J.M. Charcot și Școala de la Galpetrière, în cazul isteriei (P.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii clinice a bolilor psihice prin factori dinamici specifici ai proceselor morbide. 4) Etapa interpretării socio-genetice a bolilor psihice, susținută de unii autori, fixează dominant cauzele tulburărilor psihice în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire. El este un tip particular de „experiență sufletească” nouă, personală, interioară a bolnavului respectiv, care-i modifică personalitatea, concepțiile, conduita, acțiunile și relațiile cu ceilalți și cu lumea în general, așa cum spuneam mai sus. Din punct de vedere psihodinamic, se consideră că în procesul de formare a delirului intervine și un mecanism proiectiv, dar diferit de cel din cazul nevrozelor. De fapt este vorba despre o încărcare a individului cu trăiri ideo-afective cu un conținut incompatibil unor relații concordante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin, anticipația se desfășoară în următoarele trei etape succesive: a) elaborarea unui proiect de acțiune; b) selecția și organizarea strategică a formulelor de acțiune; c) etapa de execuție. Anticipația este procesul psihodinamic pe care-l surprindem ca manifestare temporală existenta. În ceea ce privește mobilurile interne ale procesului de anticipație există mai multe teorii care încearcă să dea o explicație. În psihanaliză S. Freud pune accentul pe dinamica pulsiunilor inconștiente. C. von Monakow și R.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
narcisică. După O. Kernberg, personalitatea de tip borderline se caracterizează printr-un tablou polimorf în care sunt dominante anxietatea, tulburările psihopatice, reacțiile antisociale, obsesiile, fobiile etc. Noțiunea de borderline nu este atât o noțiune nosologică, cât mai ales desemnează aspecte psihodinamice de frontieră în psihopatologie. Dezvoltarea acestui concept-cadru, clinico-psihiatric are trei origini distincte, și anume: a) Orientarea psihiatrică: noțiunea de borderline corespunde cu nevoia de a delimita o „categorie liniară” între psihozele schizofrenice, dezechilibrul mintal și nevroze. În sensul acesta, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
biologice pentru panică și agorafobie / 236 10.2.6. Tratamente psihologice pentru panică și agorafobie / 238 10.3. Fobiile specifice și fobia socială / 240 10.3.1. Fobiile specifice / 241 10.3.2. Fobia socială / 243 10.3.3. Teoriile psihodinamice ale fobiei / 244 10.3.4. Teorii behavioriste ale fobiilor / 245 10.3.5. Teoriile biologice asupra fobiilor / 248 10.3.6. Tratamentul pentru fobii / 249 10.4. Stresul post-traumatic / 252 10.4.1. Rolul traumei în tulburarea de stres
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
5.1. Teorii și tratament pentru tulburarea de anxietate generalizată / 261 10.5.2. Diferențe de gen în tulburarea de anxietate / 263 10.6. Tulburarea obsesiv-compulsivă / 265 10.6.1. Teorii biologice ale tulburărilor obsesiv-compulsive / 268 10.6.2. Teorii psihodinamice asupra tulburării obsesiv-compulsive / 269 10.6.3. Teoriile cognitiv-comportamentale privind tulburările obsesiv-compulsive / 270 10.6.4. Tratamentul pentru tulburările obsesiv-compulsive / 271 10.6.5. Integrarea bio-psiho-socială / 272 Capitolul 11. Intervenția în timp de criză / 275 11.1. Scurt istoric și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clinician pacienților aparținând altor culturi. Diagnosticarea. Diagnosticul și Manualul Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM) este primul set de reguli folosit în diagnosticarea tulburărilor psihologice din SUA. Primele două ediții ale DSM au avut criterii diagnostice vagi și bazate pe teoria psihodinamică. Începând cu a treia ediție a DSM din 1980, criteriile diagnostice au fost revizuite pentru a fi cât mai bine observabile. Ediția curentă, DSM-IV, specifică cinci axe care sunt folosite în stabilirea diagnosticului. Diferențe de gen și culturale în stabilirea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să se joace cu jucării pentru a vedea care este tema jocului funcționarea familiei lor sau relația cu anumiți membri ai familiei. Clinicienii observă desenele copiilor sau temele jocului pentru a afla mai multe despre preocupările lor. Dintr-o perspectivă psihodinamică, clinicienii consideră testele proiective ca instrumente prețioase pentru a evalua conflictele sau preocupările pe care clienții nu le pot exterioriza. Alți clinicieni se îndoiesc de utilitatea acestor teste. Validitatea și fidelitatea acestor teste nu s-au dovedit puternice în cercetare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și că teoria mediază relația dintre stilul atribuțional pentru evenimentele și rezultatele negative și depresie. 8.6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine, lume și viitor. Studiind teoria constructelor personale elaborată de George Kelly potrivit căreia oamenii înțeleg realitatea elaborând ipoteze pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aceasta să aibă loc în realitate; * atitudinea disfuncțională, care este ilustrată prin convingerea pacientului că valoarea sa ar depinde de opinia celorlalți despre el. 8.7. Psihoterapia în depresie 8.7.1. Terapii psihosociale asupra depresiei Teoriile behavioriste, cognitive și psihodinamice ale depresiei au condus la două tratamente foarte eficiente împotriva depresiei: terapia cognitiv-comportamentală, și terapia interpersonală. Terapia cognitiv-comportamentală Există două scopuri generale în această teorie. În primul rând își propune să schimbe schemele cognitive negative și lipsa de speranță descrise
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Mai multe studii au arătat că 60-70% dintre persoanele care suferă de depresie au prezentat o îmbunătățire totală a stării lor în 12 săptămâni de terapie (Futterman, Thompson, Gallgher-Thompson & Ferris, 1995; Gilham et al., 1995)198. Terapia interpersonală Deși terapeuții psihodinamici contemporani sunt încă de acord cu argumentul de bază a lui Freud conform căruia sentimentul de pierdere se află la baza depresiei și că oamenii deprimați își canalizează furia cauzată de pierdere, asupra lor, majoritatea terapeuților psihodinamici nu tratează depresia
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
interpersonală Deși terapeuții psihodinamici contemporani sunt încă de acord cu argumentul de bază a lui Freud conform căruia sentimentul de pierdere se află la baza depresiei și că oamenii deprimați își canalizează furia cauzată de pierdere, asupra lor, majoritatea terapeuților psihodinamici nu tratează depresia cu psihanaliza tradițională pe termen lung. Oamenii depresivi nu răspund bine la lipsa de structură a psihanalizei tradiționale. În anii '80 un nou tip de terapie bazată pe teoria psihanalitică, dar concepută a fi mult mai structurată
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mică și poate acești copii pot fi mai predispuși să dezvolte fobie socială (Biederman, Bolduc-Murphy & Faraone, 1993, apud Hoeksema, S.N., 1998)258. Odată dezvoltată, fobia socială tinde să fie o problemă cronică dacă nu se tratează. 10.3.3. Teoriile psihodinamice ale fobiei Teoria freudiană asupra dezvoltării fobiei este una dintre cele mai cunoscute. El a argumentat că fobiile sunt rezultatul unei mutări a anxietății inconștiente într-un obiect neutru și simbolic (Freud, 1909)259. Astfel, oamenii devin fobici la obiecte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dovadă spontană sau directă că adevărata lui cauză era complexul lui Oedip și nu frica pentru cai. Astfel, fobia lui Hans pentru cai a scăzut încet, pe parcursul timpului, mai degrabă ca un răspuns instantaneu la un insight. În general, terapia psihodinamică pentru fobii nu este foarte eficientă, sugerând că acel insight al anxietății inconștiente nu e ceea ce este necesar în tratarea fobiilor. 10.3.4. Teorii behavioriste ale fobiilor În contrast cu teoriile psihodinamice, teoriile behavioriste au avut un succes foarte mare în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]