319 matches
-
fiecare element are propria sa însemnătate. Printre substanțele sufletești pot fi deosebite unele mai dure de altele mai fine, cu referire indirectă la viața afectivă. Finețea lor este dată de modul de aranjare a atomilor. Organismul apare ca o entitate psihofizică, unde zestrea și funcțiile rezultate se pot dilata. 1. O aluzie la "psihoterapie" În concepția sa asupra mișcării atomilor, Epicur depășește gândirea rigidă a lui Democrit. Astfel, el a permis atomilor să se plieze, adică să-și aleagă traseul de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
împărțite în acord cu două principii distincte: cel al corpului capabil doar de mișcări, și cel al conștiinței capabil de gândire. În acest fel s-a născut concepția dualistă; care, însă, se deosebește net de forma ei anterioară antică. 5. Psihofizica lui Descartes Dualismul cartezian avea o caracteristică distinctă, dată de însemnătatea diferită conferită conceptelor de "corp" și "suflet". Corpul, de astă dată, înseamnă un sistem care funcționează pe baza legilor mecanicii și automatismelor. Astfel, organismul este considerat asemenea oricărui corp
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la fel de reale pe cât sunt și obiectele reflectate prin senzații. Mai mult, Spinoza a arătat că dimensiunea fenomenală a naturii, a corpului și a lucrurilor reflectate prin corp este infinită. Aceasta are două proprietăți mai importante: întinderea și gândirea. 1. Monismul psihofizic spinozian Prin formularea celor două proprietăți de nedespărțit ale naturii și materiei a întinderii și a gândirii Spinoza a reușit să dea o nouă soluție problemei eterne a psihofizicii, relației suflet corp. Adică, spune el, "nici corpul nu poate determina
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Aceasta are două proprietăți mai importante: întinderea și gândirea. 1. Monismul psihofizic spinozian Prin formularea celor două proprietăți de nedespărțit ale naturii și materiei a întinderii și a gândirii Spinoza a reușit să dea o nouă soluție problemei eterne a psihofizicii, relației suflet corp. Adică, spune el, "nici corpul nu poate determina sufletul să gândească, și nici sufletul, corpul, să se miște sau să se odihnească, și la nimic altceva". A fost astfel formulat de el nu doar postulatul unei autonomii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legăturii dintre lucruri este aceeași cu cea a lucrurilor și a legăturilor acestora". Această echivalență se păstrează ca un atribut al naturii, fie că aceasta se referă la atributul întinderii, fie la cel al gândirii. În aceasta constă esența monismului psihofizic al lui Spinoza. 2. Principiul asociației Spinoza a descris fenomenele psihice ca fiind expresia relațiilor materiale, reciproce, dintre corpul uman cu lucrurile din jur. Mișcările corpului sunt recepționate ca percepții, efectele acțiunii obiectelor reflectate sunt generatoare de afecte și fundamentează
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în altele mentale. Din această cauză, întreaga teorie a lui Hartley despre viața psihică rămâne înscrisă pe calea unui determinism paralelist. O apreciere susținută și de faptul că el soluționează relația dintre conștiință și materie asemenea lui Spinoza, adică doar psihofizic. La Hartley, interrelația cauzală dintre lucruri nu depășește sfera unității individuale psihofizice, a psihicului și a corpului. Acestea nu se inter-influențează, procesele din corp fiind diferite de cele de pe planul mental, al gândirii. În acest fel, deși a pornit de la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
viața psihică rămâne înscrisă pe calea unui determinism paralelist. O apreciere susținută și de faptul că el soluționează relația dintre conștiință și materie asemenea lui Spinoza, adică doar psihofizic. La Hartley, interrelația cauzală dintre lucruri nu depășește sfera unității individuale psihofizice, a psihicului și a corpului. Acestea nu se inter-influențează, procesele din corp fiind diferite de cele de pe planul mental, al gândirii. În acest fel, deși a pornit de la postularea naturii comune a fenomenelor corporale cu cele sufletești, Hartley eșuează în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
naturale și a celor sociale, cartezianismul a cedat decisiv exclusivitatea în explicarea omului și a naturii sale. Pe baza progreselor realizate, viața sufletească a putut fi regândită, concepută în acord cu o mecanică mai perfecționată, a permis apariția unei alte psihofizici a reflectării, substanța subiectivității se redimensionează, sunt în alt fel implicate instanțele neuronale de suport, raportul suflet corp se diferențiază. Obiective noi s-au aflat în centrul preocupărilor unor cercetători iluminiști ai perioadei secolului al XVIII-lea, înnobilată de creațiile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihice. 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie În Franța secolului al XVIII-lea, s-a consumat un efort de reunificare a senzualismului de sorginte carteziană cu un mecanicism mașinist modern, pe gustul a tot mai mulți gânditori ai vremii. Psihofizica lui Descartes și-a epuizat foarte repede izvoarele, și a necesitat să fie completată cu o viziune mai articulată, cu care să fie explicate deopotrivă fenomenele naturale și cele pe care omul le trăia, cuceritor în această natură. Pe această
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în funcțiune. Leibniz a întâmpinat serioase dificultăți când a încercat să aducă la același numitor teoria sa a monadelor și viziunile sale despre natură, despre univers și cunoașterea acestora. Punctul cel mai vulnerabil al sistemului său l-a reprezentat problema psihofizicii. Aici, el considera ca fiind simple iluzii dependența acțiunilor psihice de intervenția experienței idee care a fost exact punctul vital de plecare pentru Descartes, Spinoza, Hobbes ș.a. Pentru explicarea manifestărilor sufletești și corporale, Leibniz a făcut apel la învățătura unor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mult mai largi, în care fizicienii realizau descoperiri importante într-un domeniu interesant pentru reflectarea senzorială vizuală în optică. Deschizătorul de drum a fost Isaac Newton (1643-1727), care în 1704 a scris monumentala sa lucrare Optica. Observațiile sale interesante pentru psihofizică au fost pe urmă preluate și aprofundate de Thomas Young (1773-1829), fizician și medic englez, unul din autorii teoriei naturii ondulatorii a luminii. În 1801, Young a lansat ipoteza după care la nivelul retinei există trei straturi sensibile, fiecare din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihică: pe această bază, acțiunile organismului sunt explicate mai complet decât pe baza principiilor macromecanicii (a); de asemenea acțiunilor psihice a început să li se recunoască importanța (b). Desigur, la început singura soluție s-a dovedit a fi eternul paralelism psihofizic, aflat în prelungirea vechiului mecanicism. Evidențele însă probau cu certitudine crescândă că princpiul conservării și economisirii energiei își are aplicabilitatea și în cazul faptelor de comportament. De aici și până la a formula ideea că însuși psihicul este de natură energetică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vizual nu mai reprezintă țelul principal, dacă nu și unicul determinant al reflectării. Obiectivitatea reflectării, a ceea ce este observat, depinde tot mai mult de proprietățile obiectului de reflectat. Acest lucru a dobândit o importanță decisivă chiar și în exercitarea legităților psihofizice, care se confruntau la acea vreme cu cele psihologice cum ar fi în cazul diverselor tulburări optice, când se întrerupe legătura până atunci elaborată dintre modalitatea senzorială vizuală și obiectul respectiv de reflectat. Dintre multiplele rezultate de acest fel ale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Rândurile lor au fost completate cu reprezentanții fiziologiei, cum a fost Johann Friedrich Herbart (1776-1841), autor al unei lucrări cu titlul Psihologie științifică, în care și-a propus studiul vieții psihice cu ajutorul metodelor matematicilor. El a avut reușite în domeniul psihofizicii, concretizate în stabilirea unor legături cauzale dintre variația stimulativă a agentului stimulator și senzația rezultată. Pe aceeași linie se înscrie activitatea lui Weber care, împreună cu Gustave Fechner (1801-1887), a descoperit și descris matematic existența pragurilor diferențiale necesare producerii senzațiilor, rezultate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
inițiativele investigative erau îndreptate spre trei direcții principale: a) găsirea metodelor și mijloacelor necesare studierii activităților senzoriale și a celor mentale; b) studiul reactivităților psihice de diferite feluri; c) continuarea cercetărilor efectelor senzoriale și perceptive deja puse în evidență de psihofizică. Fiecăreia dintre aceste direcții le era comună necesitatea de a aduce noi argumente, noi răspunsuri la eternele probleme legate de elaborarea asociațiilor, la cele care se refereau la reflectarea senzorială, la reflectarea mentală, la cele ale voinței, apercepției, etc. Obiectul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în egală măsură să le evite pe cele ale teologilor. A găsit oportun în acel moment să propună și să susțină soluția subordonării fiziologiei cauzelor psihologice. A fost o soluție inventată, a unei subordonări de conjunctură, făcută în lumina "paralelismului psihofizic". În demersul său el a plecat de la premisa că reflectarea lumii materiale (fizică) are propria-și cauzalitate închisă; că, în consecință, nici cea spirituală conștientă nu poate aparține unei alte lumi. Însă, între lumea materială și cea a reflectării psihice
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
directă, ca și cei pentru care tuturor manifestărilor psihice trebuia să le fie indicat corespondentul direct neurofiziologic erau de opinii diferite. Soluția propusă de gestaltiști, a izomorfismului elementelor structurale reflectate, a fost o alternativă tot mai larg acceptată, în defavoarea paralelismului psihofizic, cu care, la acea vreme, se explica interrelația dintre conștiință și substratul său fiziologic. Era deja formulată dinainte de către Georg Müller foarte populara "axiomă a psihofizicii". După aceasta, la baza fiecărei stări de conștiință se află un proces fiziologic, lucru
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
izomorfismului elementelor structurale reflectate, a fost o alternativă tot mai larg acceptată, în defavoarea paralelismului psihofizic, cu care, la acea vreme, se explica interrelația dintre conștiință și substratul său fiziologic. Era deja formulată dinainte de către Georg Müller foarte populara "axiomă a psihofizicii". După aceasta, la baza fiecărei stări de conștiință se află un proces fiziologic, lucru ce se concretizează în însemnătatea asemănării sau diferențierii a ceea ce este reflectat prin simțuri. Acestei axiome, gestaltismul i-a mai adăugat două mici completări. Înainte de toate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
plecarea acestora să fie coborât în funcția de bază, de laborant. În urma concursului din noiembrie 1955 este din nou confirmat în postul de conferențiar. Acest cadru didactic, scos în grabă la pensie, a susținut în fața studenților teoria relativistă a sistemelor psihofizice a câmpurilor neomogene, pe care a completat-o în anii următori cu o alta a relativității vieții psihice, de evaluare obiectivă a personalității, cu valoare metodologică și explicativă universală, în care a fost explicat fenomenul de încetinire a perceperii timpului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
celor doi față de modernitate, cu laicitatea ei de acum bine instalată. în Criza lumii moderne, dar și în alte scrieri, Guénon face din perspectivă metafizică o analiză necruțătoare a modernității : abandonarea raportării la principiile ultime, reducerea omului la componenta sa psihofizică, cu ignorarea dimensiunii lui contemplativ intelectuale, cantitativism în ce privește cunoașterea, societate fără structură calitativă, lăsată în voia individualismului. Or, el declară că singura soluție a omului occidental, a societății occidentale de a se redresa spiritual constă în abandonarea în bloc a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
degrabă, e sinteza lui. însă cînd noi, tîrziu modernii, vorbim despre universal, ne referim, deja de cîteva secole, la un univers trunchiat, restrîns la nivelul lui sensibil ; cînd vorbim despre om, ne referim la un om restrîns la nivelul lui psihofizic. Universal e, pentru noi, ceea ce se poate constata drept general valabil în acest univers restrîns, unde ființele noetice au devenit supranaturale și nu-și mai au locul, unde se poate cel mult admite scenariul SF potrivit căruia, în afară de oameni, există
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
difuzată în mod afirmativ și înglobant. Se spune că modernitatea ne-a modificat drastic structurile de gîndire. Nu mai gîndim universul ca pe un edificiu calitativ etajat, mărginit sau îmbrățișat de infinitul transcendenței. Cognitiv vorbind, ne interesează universul sensibil și psihofizic, valorizăm relativul dar un relativ nerelaționat în mod afirmativ cu absolutul , punem accent pe particular dar un particular care nu e raportat în mod afirmativ la universal, ci la general. Pînă și memoria culturală a religiei stă să se stingă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spre Principiu (anthropoi). Creștetul capului locul pe care tonsura monastică apuseană îl lasă liber este, în arhitectura indiană a ființei umane, sahasr‡ra : punctul lotusului cu o mie de petale, pe unde coloana subtilă a organismului uman iese din agregatul psihofizic. Acest punct constituie, simbolic, istmul de legătură cu rădăcina transcendentă. Un adagiu monahal răsăritean declară : monahul este fire întoarsă. Monahul are ca program să răstoarne răsturnarea ființei căzute, să-și pună ființa în ordine dreaptă, în conformitate cu perspectiva cerească. Coomaraswamy citează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a-și comunica ideile. F. de Saussure definea vorbirea (parole) drept “un act individual de voință și de inteligență, în care putem distinge: 1. combinațiile prin care subiectul vorbitor utilizează codul limbii pentru a-și exprima gândirea personală; 2. mecanismul psihofizic care îi îngăduie să exteriorizeze aceste combinații.” Ideea formulată de Saussure, conform căreia nu există nimic colectiv în vorbire, ale cărei manifestări sunt individuale și momentane, a fost respinsă de unii cercetători care susțin că scopul vorbirii este social, iar
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
decodare. Modelul lui Bachman este o încercare mai recentă de a continua subdivizionarea competenței de comunicare oferite de Canale & Swain. El consideră că în cadrul competenței de comunicare prin limbă ar trebui să fie incluse: competențe lingvistice, competențe strategice și mecanismele psihofizice. Versiunea competenței de comunicare propusă de Bachman (1990) vizează trei componente: competența de organizare, care constă în două tipuri de abilități: gramaticale și contextuale, competența pragmatică; competența strategică. Competența pragmatică se referă la relațiile dintre semne și referenți, pe de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]