1,107 matches
-
vieții psihice constrastând cu modelul de dezvoltare al vieții individuale, se vorbește de „fază”. Când se produce o modificare durabilă în viața psihică, se vorbește despre un „proces”. Trebuie din acest motiv să se facă diferența între proces, ca fenomen psihopatologic complex și durabil, în raport cu faza, care este un fenomen psihopatologic reconvertibil. Procesele cuprind un foarte mare grup de afecțiuni psihice, diferite ca formă și etiologie. Cel mai tipic și mai comun este procesul datorat unei „boli organice cerebrale” și care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se vorbește de „fază”. Când se produce o modificare durabilă în viața psihică, se vorbește despre un „proces”. Trebuie din acest motiv să se facă diferența între proces, ca fenomen psihopatologic complex și durabil, în raport cu faza, care este un fenomen psihopatologic reconvertibil. Procesele cuprind un foarte mare grup de afecțiuni psihice, diferite ca formă și etiologie. Cel mai tipic și mai comun este procesul datorat unei „boli organice cerebrale” și care, din punct de vedere al evoluției clinice, tinde ca să aibă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrice, trebuie considerat și înțeles ca un „accident ontologic” sau chiar ca un „mod de a fi negativ” al ființei umane comparativ cu „modul de a fi pozitiv”, specific stării de normalitate sau de sănătate mintală al acesteia. Orice analiză psihopatologică având ca obiect studiul „fenomenelor psihice morbide” trebuie să explice semnificația naturii acesteia și să-și organizeze tematic concluziile teoretice ale „cunoașterii bolii psihice” într-un „discurs epistemic” capabil să o explice. Cunoașterea bolii psihice reprezintă un model particular de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea reconstituie „istoria bolii” iar prin aceasta ne dezvăluie dimensiunea ontologică a bolii psihice care, în felul acesta, se înscrie în „psihobiografia” bolnavului. Semiologia psihiatrică are ca scop să reconstituie sau, mai exact, să construiască domeniul „cunoașterii clinice” sau „epistemologia psihopatologică”. Este absolut clar faptul că sfera „cunoașterii psihiatrice” își trage substanța din „semiologia clinică”. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura, parafrazându-l pe J. Locke, spune: Nihil in clinica, quod primus in semiotica non fuerit. Funcțiile discursului clinic și narativ Arătam
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-medical”, cât mai ales după tipul de anormalitate și modelele de evoluție ale proceselor psihice morbide. 9) Modelul sistematic este tipul de clasificare al bolilor psihice introdus de P. Berner și care urmărește combinarea datelor clinice cu cele de ordin psihopatologic și psihologic. 10) Modelul biologic este „separat”, cel puțin aparent de orice raport cu contextul narativ al suferinței bolnavului. Acesta consideră boala psihică din același punct de vedere pozitivist ca și boala somatică. În spiritul acestei concepții, boala psihică este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinație, fobie, anxietate, depresie, monomanie, obsesie etc. În funcție de modalitatea în care le percepe conștiința mea reflexivă. Ele sunt și rămân interioare persoanei mele, dar prin „denumirea” lor sunt „obiectivate” sau devin „obiective” pentru ceilalți. Din acest moment începe constituirea cogito-ului psihopatologic. Din acest moment încep să gândesc „fenomenul psihic morbid”. Spre deosebire însă de „limbajul empiric” care este mai precis, mai constant din punct de vedere istoric, „limbajul teoretic” al psihologiei și mai ales cel al psihopatologiei se constituie cu dificultate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală sunt la fel de diverși sub aspectul nuanței ca și cei din limba greacă. În sensul acesta menționăm pentru a desemna manifestări psihice anormale următorii termeni: Insanus (nebun), Amens (fără minte), Demens (dement), Ira (mânie, furie), Furor (furie, agitație) etc. Vocabularul psihopatologic și cel psihiatric stau la baza constituirii „discursului” despre fenomenele psihice morbide. În sensul acesta se disting două direcții: direcția științifică și direcția culturală. Le vom analiza pe fiecare în parte. Trebuie însă menționat faptul că termenii vocabularului atât în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imagini fără valoarea unei cunoașteri științifice”. În cazul bolilor psihice, limbajul și conceptele medicale trebuie să cedeze în fața limbajului și conceptelor filozofice. Bolnavul psihic este „o altfel de ființă umană” iar prin această determinare problema este transferată în sfera antropologiei psihopatologice (K. Schneider, K. Jaspers, V.E. von Gebsattel, E. Minkowski, L. Binswanger, A. Zutt, R. Kuhn, M. Manfredi, Y. Pelicier). Asistăm la o schimbare a limbajului și a sensului, prin deplasarea gândirii la „subiectul” care este persoana umană, considerată ca „ființă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analitică a nebuniei raportată la formele acesteia, la relațiile dintre ele, constituind „discursul despre nebunie”. Sintetizând cele de mai sus, se poate afirma că „nebunia” ca atribut al ființei umane are următoarele semnificații care constituie „discursul lingvistic” despre această temă psihopatologică: - un mod particular de cunoaștere; - un mod particular al conștiinței; - un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale în planul comportamental; - personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea fenomenelor psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici un fel esența interioară a „obiectului epistemologic” al acestor discipline. Este pur și simplu o „dispută lingvistică” legată de dificultățile inerente de articulare între „fenomenul psihic morbid” și „denumirea” acestuia. Discursul psihiatric este unul de ordin clinico-medical. În comparație cu acesta discursul psihopatologic este unul de factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu ca pe niște boli, ci ca pe niște abateri de la normalitatea persoanei. Aceste aspecte le vom reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unul de factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu ca pe niște boli, ci ca pe niște abateri de la normalitatea persoanei. Aceste aspecte le vom reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza sindroamele psihopatologice și nosologia psihiatrică. Ne aflăm în fața a două tipuri de „enunțuri” și de „discursuri” referitoare la fenomenele psihice morbide: psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei clinice îl regăsim în sfera nosologiei, a definirii, descrierii și clasificării bolilor psihice, după „fizionomia și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei clinice îl regăsim în sfera nosologiei, a definirii, descrierii și clasificării bolilor psihice, după „fizionomia și evoluția lor” (G. Amado). Elementul axial este reprezentat în acest discurs clinic de cauzalitatea și natura bolii psihice. Discursul psihopatologic pleacă de la etichetarea simptomelor tulburărilor psihice ca „forme particulare de limbaj”. În acest caz interesul este deplasat de la „cauză” la „modul de a fi al persoanei”. Cauza determină un discurs clinic, care are un caracter exterior. Modul de a fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a fi al persoanei”. Cauza determină un discurs clinic, care are un caracter exterior. Modul de a fi al persoanei determină un discurs referitor la interioritatea acesteia. Nosologia psihiatrică încearcă să obiectiveze suferința psihică interioară a bolnavului, pe când discursul psihopatologic caută să descifreze semnificația interioară a subiectului-bolnav psihic. În felul acesta, psihopatologia devine o „teorie a fenomenului psihic morbid”, pe care G. Rosolato o pune în raport de comparație cu „fenomenele psihice normale”. Astfel, pentru G. Rosolato, discursul psihopatologiei este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate induce idei similare, devenind convingător și sfârșind ca printr-un proces de „inducție psihică sugestivă”, interlocutorul să „adere” la ideile bolnavului. Limbajul schizofrenicilor constituie o temă dintre cele mai dezbătute de specialiștii psihiatri sau psihopatologic (E. Kraepelin, J. Séglas, S. Piro, B. Calieri și L. Frighi, J. Bobon și G. Maccagnani, C. Enăchescu). La vremea sa E. Kraepelin a vorbit chiar despre „schizofazie” ca despre o formă clinică particulară a schizofreniei, în care tulburările de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată în contextul psihobiografic al bolnavilor respectivi. Din aceste considerente „relatările” bolnavilor, adesea veritabile construcții narative, constituie pentru specialiști un material psihopatologic particular etichetat ca „roman pato-biografic” (A. Stockvis, M. Robert, C. Enăchescu). Acest limbaj care exprimă noua experiență de viață a bolnavilor psihici este „materialul psihopatologic” din care medicul psihiatru va reconstitui ulterior configurația personalității bolnavului, „imaginea clinică a bolii”, dar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
respectivi. Din aceste considerente „relatările” bolnavilor, adesea veritabile construcții narative, constituie pentru specialiști un material psihopatologic particular etichetat ca „roman pato-biografic” (A. Stockvis, M. Robert, C. Enăchescu). Acest limbaj care exprimă noua experiență de viață a bolnavilor psihici este „materialul psihopatologic” din care medicul psihiatru va reconstitui ulterior configurația personalității bolnavului, „imaginea clinică a bolii”, dar și limbajul epistemic, care să delimiteze sfera disciplinei respective. Se poate desprinde clar acum, pe baza celor relatate mai sus, că în cazul psihopatologiei, câmpul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologie, cât și în psihopatologie, ni se pare a fi una dintre problemele cele mai importante, întrucât, dat fiind caracterul particular al fenomenelor psihice, normale și morbide, ele își obiectivează natura și existența prin intermediul limbajului. Considerată astfel, din perspectiva gândirii psihopatologice și a „discursului epistemic” al acesteia, nebunia ne apare ca fiind integrată destinului ființei umane, ca un dat deontologic și nu ca un simplu „accident morbid”, ca o boală, așa cum este ea înțeleasă în sfera medicinei somatice. Nebunia devine, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ton ridicat, gesticulează, recită versuri, este incoerent. În unele cazuri, caută să ne capteze atenția, bunăvoința, să iasă în evidență etc. 2) Examenul funcțiilor psihice ale bolnavului este foarte important și el reprezintă actul clinic prin care se fundamentează cunoașterea psihopatologică a cazului respectiv, în scopul stabilirii naturii tulburărilor sale, a depistării proceselor psihice tulburate și în final, stabilirea diagnosticului clinic pentru situarea suferinței într-unul din tablourile clinice sau grupele nosologice. Examenul clinico-psihiatric se desfășoară în următoarele etape succesive: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc. e) Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate în timp; - amnezii lacunare, anterosau retrograde; - dismnezii, paramnezii, confabulații etc. f) Aprecierea stării de dispoziție și a vieții afective pune în evidență următoarele aspecte: - indiferentism afectiv, dispoziție tristă, depresivitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduite automate, unele dintre ele executate în virtutea unei relații de dependență sau induse sugestiv, conduite discordante în raport cu realitatea, conduite agresive, antisociale, de violență etc.; - inactivitate, pasivitate sau acțiuni bizare, periculoase, automate, stereotipe, negativism etc. Toate acestea pot avea o motivație psihopatologică, ele fiind reacții, conduite sau acțiuni dictate de stările delirante, halucinații, impulsiuni morbide etc. În majoritatea cazurilor, ele pot avea un caracter de periculozitate pe care examinatorul trebuie să-l surprindă, orientat fie împotriva persoanei bolnavului (autoagresivitate, acte suicidare), fie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un bolnav psihic pune următoarele întrebări pentru medicul psihiatru: a) Cum trebuie să înțeleg ceea ce spune ? b) Cum gândește acesta ? c) Cum acționează ? d) Care este sensul gândirii și al acțiunii acestuia ? Cu aceste întrebări intrăm în domeniul hermeneuticii psihopatologice. În această situație obiectul este reprezentat „prin ceea ce intervine patologic” în cadrul „istoriei individuale” a persoanei respective (L Binswanger, K. Lowith, H. Tellenbach). L. Binswanger remarca faptul că materialul hermeneutic în acest caz este reprezentat atât de elementele „verbale”, cât și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ceea ce trebuie reținut ca important, în actul hermeneutic, este faptul că subiectul trebuie întâi „simțit” și „cunoscut” de medic, printr-un act de reflecție și ulterior „gândit” și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât clinico-psihiatric, cât și în perspectivă psihopatologică. 9. RELAȚIA MEDIC - BOLNAV Domeniul psihologiei medicale Medicina este domeniul care se ocupă cu cercetarea cauzelor care produc îmbolnăvirile corpului omenesc, studiul bolilor, al evoluției și prognosticului acestora, precum și cu aplicarea celor mai eficace metode de tratament în scopul restabilirii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
detalii, până la descoperirea și cunoașterea experiențelor sufletești interioare ale acestuia. e) Capacitate de a „reconstrui” în plan mintal, „istoria psiho-biografică” a „cazului clinic” studiat, în sensul integrării tulburărilor psihice actuale în contextul biografic al bolnavului respectiv, fără a separa „accidentul” psihopatologic de viața acestuia. f) O mare mobilitate adaptativă în relațiile cu bolnavul și familia acestuia, capabilă să stabilească un acord cu caracter de „plasticitate cameleonică” corespunzător oricăror circumstanțe care apar în cadrul acestor relații. g) Crearea unei atmosfere de intimitate, încredere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a II-a PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10. CERCETAREA ȘTIINȚIFICA ÎN PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPATOLOGIE Cadrul general al problemei Cercetarea științifică în psihologie și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]