1,093 matches
-
pune de acord cu lumea, cu ceilalți, este o existență conflictuală, eșuată, dependentă etc. Am preferat să denumim acest tip existență nevrotică. Menționăm Însă faptul că ea nu are aceeași semnificație ca a nevrozelor, În psihiatria clinică, În psihanaliză sau psihopatologie. Existența nevrotică este modul de viață al omului vulnerabil, al persoanei expuse la acțiunea traumatizantă, frustrantă, a evenimentelor vieții. Este modelul de a fi al persoanei neprotejate În fața situațiilor de eșec, a persoanelor care nu pot face față situațiilor dificile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a Eului unei persoane va avea urmări fie imediate, de tip reactiv, fie la distanță În timp, manifestate prin atitudini psiho-morale de o factură particulară. Reacțiile la frustrare au fost studiate de noi cu altă ocazie. Ele reprezintă teme ale psihopatologiei sau ale psihanalizei. Ne vom ocupa În continuare de atitudinile psiho-morale, legate de frustrarea Eului. Atitudinile psiho-morale ale Eului frustrat se dezvoltă În timp. Ele Își au originea În frustrări vechi ale acestuia, constituindu-se În timp sub forma unor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În egoism așa cum se face de obicei, aspectul exclusiv egoist-meschin, de Întoarcere către sine, nici aspectul psihologico-psihanalitic al inversiunii narcisice a stărilor afective. În mod egal, egoismul nu trebuie asimilat nici Închiderii În sine autiste, pe care o Întâlnim În psihopatologie la bolnavii schizofrenici sau În cursul depresiilor melancoliforme grave. Egoismul este o trăsătură naturală și necesară a Eului personal, o caracteristică psihologică și morală a acestuia, care trebuie Înțeleasă și acceptată ca fiind În raport cu instinctul de conservare. Acesta ar corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
concomitent să se valorifice și pentru el Însuși, ca un act de autosatisfacție. Este o acțiune sau o suită de acțiuni prin intermediul cărora Eul organizează și rezolvă anumite situații de viață. Așa cum K. Jaspers a descris „situațiile-limită” În psihologie și psihopatologie, sunt descrise „situațiile deschise” din sfera psihologiei morale, În care apar și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare ale Eului din sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unei relații interpersonale, fie că este vorba de o relație Întâmplător constituită, fie de o relație stabilă. Conflictul nu este numai un act de ruptură, de separație Între două persoane. Prin natura sa, el depășește cadrele stricte ale psihologiei și psihopatologiei, dobândind și o profundă semnificație morală. Conflictele circumstanțiale sunt, de regulă, conflicte de interese, ciocniri imediate, legate În special de frustrări. Cele mai importante conflicte care pun probleme psihologice și morale serioase sunt conflictele ce apar În cadrul unor cupluri stabil
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sec. al XX-lea este fixat și unanim acceptat de specialiști cadrul nosologic al psihopatiilor, În care sunt incluse acest tip de tulburări. Un studiu de psihologie morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul rând, aspectele medicale sau psihologice ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală nu poate neglija acest grup de modificări. Tratarea lor În psihiatrie sau psihopatologie caută să pună În evidență, În primul rând, aspectele medicale sau psihologice ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cazul acesta, lucrurile se schimbă. Răspunsul Îl vom găsi În analiza stărilor paradoxale ale existenței, a căror schimbare contribuie la modificarea regimului meu psihobiologic și a conștiinței mele reflexive. Nu trebuie să ne gândim numai la situațiile oferite de psihopatologie, acestea fiind multiple și puse sub semnul cauzelor care determină anormalitatea, fapt care schimbă complet lucrurile. Indiferent de stările de conștiință, Eul nu iese niciodată din sine. El nu se detașează de persoana căreia Îi aparține, ci rămâne permanent interior
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Paris, 1922. 29. Dupreel, E. Traite de morale. Voi. I-II. PU, Bruxellees, 1967. 30. Enăchescu, C. Tratat de igienă mintală. E. D. P., București, 1996. 31. Enăchescu, C. Tratat de psihanaliză și psihoterapie. E. D. P., București, 1997. 32. Enăchescu, C. Tratat de psihopatologie. Ed. a Ii-a. Editura Tehnică, București, 2001. 33. Enăchescu, C. Socrate. Ed. Odeon, București, 1994. 34. Enăchescu, C. Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine de la Socrate la Freud. Ed. Fast Prinț, București, 1997. 35. Faguet, E. De la vaillesse
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru sociologia generală și Kornhauser, Dubin și Ross (1954), Ross și Hartman (1960) ș.a. pentru sociologia industrială - au marele merit de a fi reabilitat și redimensionat noțiunea de conflict, căreia, dată fiind asocierea cu tulburările sociale, cu războiul și cu psihopatologia, i s-a „atribuit o reputație proastă” (Deutsch, 1998, p. 165). Acești autori care au fundamentat chiar o sociologie a conflictelor nu mai descriu conflictele sociale în termenii descărcării tensiunilor, ostilității, agresivității - într-un cuvânt, a aspectelor afective și pulsionale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
timpul, organizația se transformă, dintr-una sănătoasă și eficientă, în una bolnavă, morbidă și total neproductivă. Scopul acestui capitol este acela de a prezenta cele mai răspândite fenomene dezadaptative din mediile organizaționale pe care le reunim sub termenul de patologie/psihopatologie organizațională. Ce este patologia organizațională ? Încercare de conturare a domeniului Nu de puține ori, organizațiile au fost comparate cu organismul uman. Gareth Morgan (1986) lansa cele 8 metafore ale organizațiilor, dintre care una este cea a organizației ca organism, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
problematica sănătății sistemelor organizaționale, mai ales a sistemelor de muncă din cadrul acestora, formate în principal din oameni, sarcini de muncă, condiții și constrângeri ale mediului ambiant (fizic și social), începe să fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
condiții și constrângeri ale mediului ambiant (fizic și social), începe să fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel, 1998); clinica muncii (Clot, 1999); psihologia clinică a muncii (Santiago-Delefosse, 1998, 2004); patologia socială a întreprinderii (Meigniez, 1965); patologia organizațională
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Vries, 2001, 2003). După opinia noastră, deși noțiunile lansate au fost multe și variate, ele pot fi grupate în două categorii: unele care gravitează în jurul muncii - a condițiilor și constrângerilor ei - ca posibile surse patogene, ceea ce a dus la prefigurarea psihopatologiei muncii; altele, în jurul organizațiilor, a factorilor și condițiilor mediului organizațional în calitate de sursă generatoare a unor dereglări psihocomportamentale, fapt care a contribuit la apariția patologiei/psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncii - a condițiilor și constrângerilor ei - ca posibile surse patogene, ceea ce a dus la prefigurarea psihopatologiei muncii; altele, în jurul organizațiilor, a factorilor și condițiilor mediului organizațional în calitate de sursă generatoare a unor dereglări psihocomportamentale, fapt care a contribuit la apariția patologiei/psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie marcate și conservate. Fără a intra în prea multe detalii, schițăm în continuare câteva momente și elemente importante care jalonează și susțin această diferențiere. Psihopatologia
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihopatologiei organizaționale. Chiar dacă diferențierile dintre cele două direcții de cercetare sunt greu de operat, ele trebuie marcate și conservate. Fără a intra în prea multe detalii, schițăm în continuare câteva momente și elemente importante care jalonează și susțin această diferențiere. Psihopatologia muncii are ca premisă conștientizarea de către cercetători a existenței legăturilor cauzale dintre activitatea de muncă și starea de sănătate sau de boală psihică a individului. Munca apărea pentru cei mai mulți dintre ei într-o dublă ipostază: ca factor de susținere și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
foilor de metal, Paiand (1949) pe cea a telefoniștilor, Grandjean (1960) a mecanografilor, Leplat și Browaeys (1965) a controlorilor de trafic aerian etc., apud Roșca et al., 1967; Tiffin, McCormick, 1967). Și totuși, nu aceste cercetări au condus la apariția psihopatologiei muncii. Ele au constituit premisele, am putea spune, simptomele care au favorizat conturarea noului domeniu de cercetare. Ele au contribuit la conștientizarea de către cercetători a faptului că o serie de caracteristici ale sarcinilor de muncă se pot institui în adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care au favorizat conturarea noului domeniu de cercetare. Ele au contribuit la conștientizarea de către cercetători a faptului că o serie de caracteristici ale sarcinilor de muncă se pot institui în adevărate surse patogene. Se pare că momentul decisiv al apariției psihopatologiei muncii îl reprezintă întâlnirea dintre psihologia muncii și psihiatria socială. Santiago-Delefosse (1998; 2004, p. 11), care lansează acest punct de vedere, subliniază contribuția adusă de Le Guillant (1984) la fundamentarea științifică a psihopatologiei muncii. Nu se poate considera, credea La
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se pare că momentul decisiv al apariției psihopatologiei muncii îl reprezintă întâlnirea dintre psihologia muncii și psihiatria socială. Santiago-Delefosse (1998; 2004, p. 11), care lansează acest punct de vedere, subliniază contribuția adusă de Le Guillant (1984) la fundamentarea științifică a psihopatologiei muncii. Nu se poate considera, credea La Guillant, că o majoritate de oameni care exercită o aceeași profesie să fie purtătoarea unor prejudecăți spre același tip de tulburare psihocomportamentala. Mai nimerit ar fi să vorbim despre caracterul patogen al unor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihopatologice, nu a putut fi transpusă în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca în sine, condițiile și organizarea ei interesează psihopatologia muncii, aceasta este abia în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în singurătate sa, istoria sa. Și dacă munca în sine, condițiile și organizarea ei interesează psihopatologia muncii, aceasta este abia în al doilea rând, după ce am analizat consecințele ei asupra omului și trăirile sale, după ce am reperat efectele ei de suferință sau de plăcere, după ce am evaluat, în final, impactul ei asupra sănătății muncitorului (Dejours, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dejours, 1987, p. 729). # Am reprodus acest citat atât de lung deoarece el redă esența direcției de cercetare. Alte două precizări făcute de autorul citat se impun a fi prezentate. Prima se referă la opinia lui Dejours potrivit căreia sintagma psihopatologia muncii este în parte improprie, mult mai nimerită fiind expresia psihopatologia omului în muncă. Cum însă termenul care s-a impus și a căpătat o mare ciculație a fost primul, autorul hotărăște să-l conserve pe acesta. El arată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deoarece el redă esența direcției de cercetare. Alte două precizări făcute de autorul citat se impun a fi prezentate. Prima se referă la opinia lui Dejours potrivit căreia sintagma psihopatologia muncii este în parte improprie, mult mai nimerită fiind expresia psihopatologia omului în muncă. Cum însă termenul care s-a impus și a căpătat o mare ciculație a fost primul, autorul hotărăște să-l conserve pe acesta. El arată însă că termenul psihopatologie nu ne trimite la patologia psihică, adică la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]