356 matches
-
identificarea unui dezgust, a unei dezamăgiri a tinerilor (studenți și absolvenți) din facultățile umaniste (Drept, Istorie, Sociologie, Psihologie) față de tentația unei cariere în politică și diplomație. Explicația mai profundă a acestor atitudini, chiar reprezentări sociale, este aceea reliefată de microcercetări psihosociologice manageriale, evidențiind un profil relativ negativ al politicianului român care ar avea o serie de trăsături generice de personalitate. Aceste trăsături se referă la: elemente de nepricepere în domeniul interrelațiilor, note de aroganță, chiar incompetență, pe fundalul unor dovezi de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
viața publică 221 2.5. Dinamica opiniei publice. Mass-media și schimbarea de opinii 225 3. Comportamente colective și mișcări sociale 232 Bibliografie 239 tc "" Cuvânt către cititortc "Cuvânt către cititor" Prin volumul de față se încheie un gen de trilogie psihosociologică, celelalte două cărți fiind Iluzia localismului și localizarea iluziei (2000), respectiv Sinele și cunoașterea lui (2001), ambele apărute la Editura Polirom. Intenția mea este ca această trilogie să fie asamblată într-un mic tratat de psihologie socială, care, alături de alte
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
rolurilor de sex (problematica gender, a genului social), fenomenul atribuirii, dragostea și prietenia, definirea cognitivă a grupurilor și identitatea socială. De atunci, mai cu seamă datorită profesorului ieșean Adrian Neculau, s-a produs o adevărată „explozie” de carte de factură psihosociologică, îndeosebi de „filieră franceză”, fiind prezentate cercetări și teoretizări de vârf pe tema stereotipurilor, prejudecăților și discriminărilor sociale, a grupurilor și dinamicii lor, o focalizare aparte primind reprezentările sociale. Și nu întâmplător, deoarece „reprezentarea socială”, așa cum a conceput-o Serge
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la comunitățile sociale, care apare ca transsubiectiv și precedent acțiunilor individuale concrete, cu greu poate fi negată. Internalizarea datelor esențiale ale lui prin socializare explică, astfel, consensualitatea comportamentală din contexte socioculturale diferite și asigură reproducția culturală. De altfel, în literatura psihosociologică pe probleme ale cooperării și competiției, se face apel la diferențe individuale și culturale, vorbindu-se despre tipuri diferite de recompensă adoptată. Astfel, Taylor (1994) consideră că există: cooperanții, care sunt interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
încurajare a păstrării identității culturale de origine. Succesul acestui demers nu depinde, după cum anticipam, de simpla dorință și voință a grupului în cauză și nici numai de existența cadrului formal juridic favorizant al societății-gazdă, ci în considerabilă măsură de potențialul psihosociologic al respectivului grup. Pe această linie, teoria identității etnolingvistice mizează pe ideea că limba vorbită ca principal mijloc de comunicare este factorul princeps în păstrarea identității culturale, de unde a și apărut conceptul de vitalitate etnolingvistică, alcărui conținut succint îl redăm
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sondajele de opinie publică nu se reduc la sondaje pe teme politice, și cu atât mai puțin la cele electorale, cu toate că acestea din urmă sunt mai numeroase și mai spectaculoase. În Enciclopedie de psihosociologie, opinia publică este definită ca „procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis” (Chelcea și Iluț, 2003, p. 242). B. Hennessy (1985) definește opinia publică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Itzhak, S.B. (1983), „With a little help from my friend: Effect of a single or multiple acts of aid as a function of donor and task characteristics”, Journal of Applied Psychology, 44. Neculau, A. (1983), „Clasa de elevi ca formațiune psihosociologică”, Psihologia educației și dezvoltării, Editura Academiei, București. Neculau, A. (2003), „Grupul în psihologia socială”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iași. Noelle-Neumann, E. ș1980ț (1984), The spirale of silence. Public opinion - our social skin, The University
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fiind consecința unei inalienări ce necesită intervenția terapeutică din spitalele de specialitate, și nu din închisori, unde posibilitățile de tratare medicală sînt reduse (cel mai adesea se prescriu antidepresive, anxiolitice, psihotrope, litium). "Psihiatria nu are vocație pentru tratarea delincvenților. Determinanții psihosociologici sau culturali relevă o sferă privată în care alegerile religioase, politice sau sexuale impun un cadru terapeutic inexistent în închisori."214 Proasta mîncare și igiena precară agravează bolile dentare și așa numeroase la data arestării. Complexității problemelor medicale i s-
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Slavery?, Ashgate, Aldershot, 1999. *** Au pied du mur. 765 raisons d'en finir avec toutes les prisons, Éditions L'insomniaque, Montreuil, 2000. *** Investigating Difference: Human & Cultural Relations in Criminal Justice, by The Criminal Justice Collective, Northern Arizona University, 1999. *** Studii psihosociologice privind mediul penitenciar, D.G.P., București, 1985-1990. *** Reeducarea minorilor, D.G.P., București, 1972. *** Journal of Criminal Law, Criminology and Police Science, New York, 1990-2004. *** Journal of Prisoniers on Prisons, 2001. *** Revista de știință penitenciară, D.G.P., București, 1992-2000. *** Revista administrației penitenciare din România, D.G.P.
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prison, Éditions Fayard, Paris, 2001, p. 32. 88 Interviurile au fost preluate din Bruno Ștefan, Minorii în detenție, teza de licență elaborată în 1993, nepublicată. 89 Erving Goffman, op. cit., pp. 27-28. 90 Gheorghe Florian, Dan Sterian și Mihai Stamatescu, Studii psihosociologice privind mediul penitenciar, editat de M.I. și D.G.P., București, 1987. 91 Erving Goffman, op. cit., p. 51. 92 Ruxandra Cesereanu, Panopticum. Tortura politică în secolul XX, Editura Institutul European, Iași, 2001, p. 87. 93 Ibidem, p. 97. 94 Ibidem, pp. 76
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ea), fie sub forma conștientizării situației comune pentru a face față împreună neprevăzutului (ceea ce duce la solidarizarea membrilor). Se poate considera că nevoia de a participa a membrilor organizației - adică de a adera și a se solidariza - reprezintă baza psihosociologică a organizării viitoare. Faptul că organizarea reprezintă un factor de eficacitate a grupului și organizației este aproape evident. De ce? Deoarece stabilizează existența colectivă a grupului (ea presupune repartiția și corelarea rolurilor, prescripția unor comportamente care, odată cunoscute, pot fi ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cunoaștere, putere atletică); responsabilitatea (siguranță, inițiativă, perseverență, agresivitate, încredere în sine, plăcerea de a excela); participarea (activitatea, sociabilitatea, adaptabilitatea, simțul umorului); statutul (nivel socioeconomic, popularitate). Din păcate, lista întocmită de Stogdill nu este unică. Astfel de liste abundă în literatura psihosociologică occidentală, numai că deficiența esențială a lor constă în faptul că între factorii sau trăsăturile enumerate nu există întotdeauna o coincidență - dimpotrivă, cel mai adesea, trăsăturile se exclud reciproc. Spre exemplu, încă din 1940, deci cu câțiva ani înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
VASILESCU, I.P. (1986), Psihologia riscului, Editura Militară, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (1993), Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București. WANG, G. (1996), „Framing Effects: Dynamics and Task Domains”, Organizational Behavior and Human Decision Processes, 68. ZAMFIR, C. (1990), Incertitudinea. O perspectivă psihosociologică, Editura Științifică, București. ZEY, MARY (1992), Decision Making: Alternatives to Rational Choice Models, Sage Publications, Londra. ZLATE, M., ZLATE, CAMELIA (1982), Cunoașterea și activarea grupurilor sociale, Editura Politică, București. Capitolul XIV Participarea Problematica participării nu a fost descoperită sau inventată
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ei, evident, într-o formă adaptată. b. Caracterul participării. Marcel Bolle de Bal, citat mai sus, susține că participarea îmbracă patru caractere esențiale: caracter psihologic (se are în vedere participarea la activitatea de muncă, angajarea personală în activitatea profesională); caracter psihosociologic (vizează integrarea angajaților în grupul de muncă, în echipele de muncă, în organizație sau chiar în comunitate); caracter sociologic și juridic (implicarea angajaților în activitatea de conducere, în exercitarea controlului gestiunii organizației, fie prin participare directă, fie prin reprezentanți sau
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
regăsesc integrate comportamentele individuale și de grup. Alții sunt partizanii teoriei „relațiilor umane” sau a „resurselor umane”, potrivit cărora esențiale sunt contactele interpersonale dintre oameni, moralul oamenilor, climatul psihosocial al grupurilor. În teoriile de mai sus își găsesc expresia caracterul psihosociologic și cel sociologic și juridic al participării. În aceste condiții, ne putem întreba dacă demersurile întreprinse de un cercetător nu sunt cumva influențate de propriile sale opțiuni epistemologice? Se mai poate vorbi în acest caz despre obiectivitatea și neutralitatea cercetătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
eșaloanelor inferioare. Această necesitate este mai presantă în organizațiile mari, cu un mare grad de ierarhizare și centralizare. Arnold Tannenbaum arată că diferite forme de descentralizare permit marilor organizații să-și conserve avantajele dimensionării fără a suferi de inconveniențele ei psihosociologice. El se referă la două modalități de descentralizare practicate într-o mare companie din SUA: una constă în delegarea formală a autorității directorilor regionali ai unor magazine, iar alta vizează acordarea dreptului personalului de execuție de a lua o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe grupe de vîrstă etc. De asemenea, este foarte posibil ca, atunci cînd explorăm anumite performanțe școlare, să ne intereseze nivelele de inteligență pe care acestea se construiesc, chestiune ce ține de psihologia diferențială și psihodiagnostic. La rîndul lor, disciplinele psihosociologice cercetează mai cu seamă condițiile interpersonale ale educației, de la la relația dintre educator și educat pînă la structura și dinamica grupurilor centrate pe sarcini educative. Din punctul de vedere al acestor discipline, clasele școlare și alte colectivități educative sînt definite
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
a textului se poate descompune în varianță interșcoli și varianță intrașcoli. Varianța interșcoli este greu descompusă prin alte variabile, în schimb varianța intrașcoli este bine descompusă statistic. Aceasta se realizează cu ajutorul a două categorii de variabile: 1. variabile de ordin psihosociologic - atitudinea părinților față de muncă și față de venitul școlar al copilului; și 2. variabile factuale - condiții materiale de viață, venit, nivel de instrucție al părinților. Factorii psihosociologici explică rezultatele la test mai bine decât variabilele factuale (care acoperă 25% din varianță
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
statistic. Aceasta se realizează cu ajutorul a două categorii de variabile: 1. variabile de ordin psihosociologic - atitudinea părinților față de muncă și față de venitul școlar al copilului; și 2. variabile factuale - condiții materiale de viață, venit, nivel de instrucție al părinților. Factorii psihosociologici explică rezultatele la test mai bine decât variabilele factuale (care acoperă 25% din varianță). Dacă introducem și variabilele specifice școlii, acestea explică rezultatele la teste ale elevilor mai bine decât cele factuale, dar mai puțin bine decât cele psihosociologice. Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Factorii psihosociologici explică rezultatele la test mai bine decât variabilele factuale (care acoperă 25% din varianță). Dacă introducem și variabilele specifice școlii, acestea explică rezultatele la teste ale elevilor mai bine decât cele factuale, dar mai puțin bine decât cele psihosociologice. Raportul Plowden și raportul Coleman conduc la concluzia că inegalitățile în performanțele elevilor rezultă mai degrabă din diferențierile de ordin social și familial decât din disparitățile de ordin material și pedagogic dintre școli, iar diferențele dintre școli contează prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
formarea tinerilor (Becker, 1997). Școala capitalului uman consideră că rezultatele școlare, indicatorul abilităților școlare ale copilului, influențează deciziile părinților deoarece preconizează rezultatele ulterioare, furnizând indicii privind rentabilitatea investiției în educația acestuia. Școala de la Wisconsin, care propune un model mai degrabă psihosociologic al deciziilor privind carierele școlare, orientat explicit împotriva economismului școlii capitalului uman, derivează o concluzie similară: rezultatele școlare influențează aspirațiile educaționale ale părinților privitoare la copiii lor, determinând astfel și mărimea și felul investițiilor în cariera acestora. 3.3. Atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
lui, sau de sistemele cu care se învecinează, fie că este convergent sau divergent cu acestea. Capitolul III Comunicarea cu sistemele învecinate O legătură bună cu orice sistem învecinat poate aduce un plus de imagine pozitivă pentru propriul sistem. Studii psihosociologice atestă faptul că fiecare entitate, individ sau sistem, este interesată, în mod special, de ceea ce se întîmplă în imediata sa apropiere, pentru simplul motiv că orice schimbare din imediata sa apropiere poate avea urmări pozitive sau negative asupra acestor entități
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
În jurul a trei modele explicative: Un prim model este cel biologic axat pe noțiunea de inconștient, explicat la nivelul psihologiei animale ,de lucrările lui K. Lorenz iar la nivel uman de cele ale lui De Greff. Al doilea model numit psihosociologic, se bazează pe noțiunea de frustrare și de afresivitate, interpretată că un răspuns la frustrare al carui autor este Berkovwitz. Al treilea model este cel socio-cultural. Se bazează pe noțiunea de Învățare și este determinat de relațiile interpersonale. Concepția psihoanalitică
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
probleme și conflicte sociale. Decalajul cultural poate fi folosit în teoria sociologică, în special pentru explicarea anumitor probleme sociale și pentru a realiza predicții despre viitoare probleme sociale. Conflictele dintre adolescenți și părinți pot fi explicate prin trimitere la teoriile psihosociologice, care vorbesc despre dorința de autonomie și de afirmare a adolescentului sau putem face trimitere la decalajul cultural, dat de faptul că pentru tineri tehnologia (internetul, în special) a devenit o parte esențială pentru stilul lor de viață, iar părinții
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
utilizarea riguroasă a metodelor științifice și pe valorificarea tradițiilor de cercetare inaugurate în anii '60. Charles G. McClintock, Scott T. Allison 1989 "Social Value Orientation and Helping Behavior", în Journalof Applied Social Psychology, nr. 19, pp. 353-362. Au introdus experimentele psihosociologice, desfășurate sub forma unor jocuri descompuse, pentru a măsura valorile sociale. Sandra J. Ball-Rokeach, E. Loges 1992 "Value Theory and Research", în E. F. Borgatta, M. L. Borgatta (eds.), Encyclopedia of Sociology, vol. 1, MacMillan, New York Au realizat o sinteză
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]