310 matches
-
răspunde ; tocmai își pune și al doilea picior jos, cu grijă, și se ține strâns cu mâna de bară. — Ce n-oi sta acasă, ha ? Te caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se dumirească, dar ceața deasă îi bruiază orice efort. Au traversat șoseaua. Și, mai departe? “Băieți, cum ajung la Valea Morii?” “Mai mergeți puțin și dați de Cotul lui Dunea. Faceți la dreapta și o luați în jos.” Cei doi puștani, să aibă cam la șaisprezece-șaptesprezece ani, îl privesc cam mirați. Nu îndrăznesc să mai spună ceva. Numai când s-a depărtat de ei, la câțiva metri, îi aude discutând: “Cine-o fi tipul? L-ai mai văzut?” “Parcă da și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și oamenii satului meu. La fel de năpraznică a fost stingerea bunicii, chiar dacă bătrâna atinsese, de mult, vârsta senectuții. Pentru că această mână de om alinase întrucâtva, suferința pricinuită de pierderea mamei; mai rămăse cineva acasă care să mă vadă tot copil, tot puștanul de altădată... Bine, cel puțin, că deocamdată satul a rămas același. Neschimbarea m-ar ajuta să-l recunosc dintr-o mie, chiar și pe cel mai dens întuneric. Dar, cine știe cât mai poate dura asta?! Poate, încă cincisprezece, douăzeci, treizeci de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe pat gînditor și le întrebă: — Cîți ani îmi dați? — Puțin peste treizeci, spuse una din ele. — Oricum, nu mai ești puștan, zise cealaltă. El dădu din cap ursuz și observă: — Cu puțin timp în urmă, păream cu zece ani mai tînăr. — Ei, Sprîncenatule, asta-i viața, nu crezi? în dimineața aceea a fost vizitat de un specialist chel, îmbrăcat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: "Cărați-vă!" În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
viziunea lui asupra lumii, viziune de bebeluș incapabil să-și stăpînească angoasele mai puternice decît el: cele ale părinților și cele ale unei planete pe care-l Întîmpinase un al Doilea Război Mondial În plin avînt. Nu era decît un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
socoteală. Nu s-ar simți prea bine. Una e să-ți bați joc de un băiețel, și alta să ai de-a face cu mine! Ei bine, doctore Martinon, așa Îți asumi dumneata riscul de a traumatiza pe viață un puștan de unsprezece ani? Aruncîndu-te asupra cocoșelului său precum o caracatiță asupra unui mic homar? Voiai cumva să descoperi absența unei fimoze congenitale? Ai crezut că nimeni nu se mai gîndise la asta Înaintea dumitale? Ia arată-mi diploma! Din cauza dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ei bine, frățioare, a reluat amicul soră-mii, n-ai putea s-o iei din loc?“. Eram uluit. În vreme ce eu rămîneam la colegiu după orele de clasă ca să mă ocup de bibliotecă, În vreme ce eu le țineam lecții de catehism unor puștani, sora mea mai mare se pupa cu băieți care o mîngîiau peste tot! Asta Însemna că nu mai era pură și castă și că nu va fi fecioară la măritiș? Nu Îi mai da ascultare tatei? Sora mea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că ți-a făcut un cadou. Fii și tu mai Îngăduitoare. Diane se gândi o clipă la ce-i spusese Kitty. — Dar ți-au plăcut vreodată hainele de la Armata Salvării? — Nu, mi-e teamă că nu. Dar el e un puștan din Africa, ce să știe el despre modă? Sunt sigură că doar s-a bucurat că a găsit un chilipir. — M-am simțit jignită. E cel mai aiurea cadou pe care l-am primit vreodată, zise Diane, furioasă și amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
timp. Le spui că aștepți o finanțare. Păstrați legătura, vă Împrieteniți. Bineînțeles, nu vei primi niciodată finanțarea, dar vei avea mai mulți bărbați de culoare, ași În domeniul tău, din care să alegi. Oameni cu care ai ce vorbi, nu puștani de douăzeci și trei de ani, proaspăt debarcați printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez. Noroc! — Noroc! Ciocniră. — De unde ești? Din Germania? — Nu, România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
transformându-le in continenti în cioburi, cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și va duce acasă o farfurie crăpată, putem fi siguri că neplăcutul defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntându-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așezat la masa din bucătărie, îl lăsase pe Ben să-i strecoare în picior un condur delicat, numărul 45. Sperase în taină că era rândul lui să fie Sora cea Urâtă și că pantoful n-o să i se potrivească. Toți puștanii ăia șmecheri aveau să alunece lin în jurul lui în timp ce el avea să se miște greoi, ca o balenă. Dar gheata i se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca la douăzeci și unu de ani. N-avusese niciodată destui bani să-și ia o mașină ca asta la vârsta potrivită și acum că și-o putea permite i se părea prea bătătoare la ochi. Bărbații trecuți care conduceau mașini de puștani erau patetici. Încercând să impresioneze femeile cu dimensiunile mașinii lor sport. Prefera vechiul lui Saab confortabil dar, trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și acuma e ca și cum aș repeta-o din nou, înțelegeți? L-am apucat de picioare, m-am pus pe pieptul lui și, acuma, ăsta l-a mușcat de deget, că-l ținea cu mâna, l-a mușcat de deget pe puștan. Și-a vrut să țipe. Puștanul i-a dat câteva în gât. I-a dat vreo două d-astea, karate-n gât, și a mai făcut el puțin, a mai convulsionat acolo... gata, a murit. Și-asta e! Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]