2,803 matches
-
cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de cristal, lumina preface în oglinzi pereții înalți. Lumina ne proiectează umbrele în spate, pe podeaua de lemn. Aceasta este sala de bal de o sută paruzeci de metri pătrați. Eu am rămas fără slujbă. Mă caută poliția. Apartamentul meu pute. Mi-a apărut poza în ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
el, din cauza unui acces de tuse seacă. Se gândise că e doctorul ideal pentru Dan din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acces de tuse seacă. Se gândise că e doctorul ideal pentru Dan din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că e doctorul ideal pentru Dan din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură“, iar la cealaltă „indiferență“. De fiecare dată când soția cinicului proprietar de pub era însărcinată - lucru care se petrecea destul de des - spunea despre ea că „iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Emil Calotă, care, în loc să-și digere mulțumit realegerea, și-a aprins paie în cap simțindu-se responsabil pentru București: „Dacă la București premierul Năstase va continua să fie sufocat de anumite personaje din jurul său, va fi rău”. Putreziciunea din partid pute la fel, și la centru, și la margini. Rus îi reproșează nejustificat lui Boc că a făcut campanie anti-PSD la Cluj pe tema baronilor din Vrancea și Bacău: câtă vreme nu e o enclavă politică, Clujul pesedist răspunde pentru PSD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să fii sigur că e falsă - după noapte a venit tot noaptea, o nesfârșită noapte polară, ascunzând maldăre de scârnă înghețată. La Breban și virgulele put... Pe domnii critici Eugen Simion și Nicolae Manolescu îi voi citi, îi voi asculta și voi striga la domniile lor în continuare - nu pierd speranța că într-o zi vor ajunge să-și privească viața cu mijloacele criticii, nu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plîngeau de milă, unul pe umărul altuia. Alvin avea o slăbiciune pentru limbajul colorat, iar George pentru trabucurile mari și, În timp ce stăteau la birou și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul de la trabucul lui George și se ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În mirosul de cafea și de Paris. Firește că aceste conversații n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Te arestez! - Ce vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis președintele. Ești la mâna mea. - Domne, am cinci copii, ce vrei de la mine, lasă-mă-n pace, nu ți-am făcut nimic! - Mi-e plin veceul de căcat și put, am zis. Pute tot blocul. Vreau răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis președintele. Ești la mâna mea. - Domne, am cinci copii, ce vrei de la mine, lasă-mă-n pace, nu ți-am făcut nimic! - Mi-e plin veceul de căcat și put, am zis. Pute tot blocul. Vreau răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi, la paranoici? Nu ia și câteva pe spinare dacă nu se lasă? Nu-l înfundăm cu Prozac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de interior, să se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din saboții ăia cu tocuri înalte. Portarul în frac nici nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
au primit totuși niște garanții și o uniformă care le asigura o poziție socială. Un căpitan e cineva, chiar mai bătrîior fiind, e oricum mai mult decît unul care se învîrte toată ziua pe lîngă niște cuptoare de var ori pute a seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi găsit morcovul, cioplit grijuliu cu un cuțit de tranșat, încă strălucind de lubrifiant și puțind. Prietenul ăsta așteaptă luni de zile cu un nor negru deasupra capului, așteptând să-l ia ai lui la explicații. Și ai lui n-o fac. Niciodată. Chiar și-acum, când s-a făcut mare, morcovul ăla invizibil atârnă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prea secătuit ca să mai poată umbla în următoarele două zile. Bărbați sau femei, nu contează. Stimulezi punctul care trebuie din talpă, și orgasmul e puternic ca o criză de epilepsie. Atât de intens încât își pierd controlul asupra sfincterelor și pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Airlines. În lumea plicticoasă a celor din vârful clasei de mijloc, spune Inky, nimic nu te ajută să te bucuri mai tare de bideu decât urinatul în stradă pe o perioadă de câteva ore. Renunță la băi până începi să puți, și un simplu duș fierbinte face cât o excursie la Sonoma pentru împachetări cu nămol detoxifiant și clisme. Gândiți-vă la asta, spune Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard pentru a ține oamenii la distanță. Să puți pentru a avea intimitate, noul mod de a-ți proteja spațiul personal. Intimidare prin duhoare. Te obișnuiești cu orice miros, spune ea, indiferent cât de rău. — Doar v-ați obișnuit cu Eternity de la Calvin Klein..., spune Inky. Inky și Evelyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe spate, pe călcâie, tușind. Apoi scuipă. Pleosc, o flegmă acolo pe linoleumul din cabinet. Tipul își șterge gura cu dosul mâinii și zice: — Mă-sa, ce pute. Și ceilalți strânși în jurul lui, inclusiv Cora Reynolds, restul grupei, se apleacă mai aproape. Ghemuit pe vine, tipul zice: — E ceva înăuntru. Își acoperă gura și nasul cu mâna. Cu fața întoarsă într-o parte, cât mai departe de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]