286 matches
-
la Bill" (AC 37, 1998, 3). Se mai adaugă hipocoristicele de la prenume: "Milică, supraintitulat președintele reformist al românilor" (AC 37, 1998, 6); "Salut, Miluță, sînt eu, Bill" (AC 12, 1999, 16) - și lista e aproape încheiată. Cum sugeram de la început, puținătatea invenției onomastice mi se pare în acest caz un semn de normalizare. În fond, jocurile lingvistice nu sînt decît un substitut al luărilor de poziție, al acțiunilor și al atitudinilor propriu-zis politice.
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
decât atât. Indiferență sadea. Fundamentală pentru Ianuș rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur și simplu, poemele de aici (și din volumele următoare) nu se pretează analizei de text. Par scrise din prima. Fără reveniri. Fără adaosuri și tăieturi. Dovadă și puținătatea versurilor memorabile, între atâtea, totuși, poeme memorabile. Artificiile nu-și au locul. Imaginile lipsesc. Metafore aproape că nu există. Singura metaforă din cărțile lui Marius Ianuș este Marius Ianuș însuși. Impresia de absolută spontaneitate emoțională e atât de puternică, încât
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
au, sperăm, măcar pe ici, pe colo, speranțe la stimă. Și la cititori. După cum ne duce-n fandacsie și ideea că francezii, englezii (nemenționați în articol) ar putea să renunțe la cele cîteva publicații care-și țin rangul, sau că puținătatea lor e de aruncat, "strivită" de belșugul nostru. Concluzia Ioanei Nicolaie: varietatea guralivă a presei noastre (încă) exclusiv culturale ne face "zilele mai pasionate. Și, prin asta, mai bune." Iar cine crede că a avea o revistă pentru fiecare grup
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
pe Lipscani gândindu-mă la oile mele, mă trezesc etichetată drept minimalistă de niște puști" (pocketthought.blogspot.com). Pe de altă parte, minimalist s-a răspîndit în uzul curent cu un sens lărgit, tot negativ: "sărăcăcios", "rudimentar". Transformarea este explicabilă: puținătatea mijloacelor e o situație ambiguă, interpretabilă fie pozitiv (ca sobrietate, austeritate), fie negativ (ca sărăcie, insuficiență). Minimalist devine un sinonim (poate eufemistic) pentru simplist: "ca să ai timp să îți elaborezi materialele, pentru că astea mici, pe un subiect clar precizat, nu
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
gata? Scriitorul intervine, selectează, nu este întotdeauna mulțumit cu ceea ce i se dictează, e un fel de agricultor care plivește cîmpul, desparte grîul de neghină, defrișează pămînturi noi, încearcă să forțeze natura în favoarea lui. Scriitorul a fost întotdeauna nemulțumit de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului cu limitele limbajului. Versul liber la vremea lui, dicteul suprarealist
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
care hazardul l-a purtat din Chișinău la Moscova și de la Tallinn la București, de la Amsterdam la Bruxelles și de la Timișoara în Suedia, spre a-l așeza în final la Oravița, un obscur orășel bănățean în care splendoarea naturii suplinește puținătatea spirituală a localnicilor. Judecat după răsturnările la care l-a silit destinul, Igor Isac nu se poate plînge de monotonie viageră: născut în 1957 în comuna basarabeană Olișcani, într-o familie de țărani români, autorul a simțit de timpuriu atracția
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
dacă sunteți în stare să vă revopsiți abil) ori a vreunei forțe politice antisistem (dacă păpușarii vor reuși s-o coaguleze și să-i inventeze niște lideri fără scheleți în dulapuri). Citând din filosoful Vanghelie, care are mare dreptate-n puținătatea-i de idei politice, viața e rotundă".
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
le-ar fi repudiat cu totul. Un alt compozitor draconic de autocritic, e vorba de Johannes Brahms, și-a distrus toate lucrările de tinerețe spre a nu lăsa în spate relicve neizbutite, iar dacă Schubert ar fi procedat aidoma, azi puținătatea operei ne-ar fi dezgustat. Așa însă, judecată după scurtul răstimp în care a fost creată, opera lui Schubert e prodigioasă. Volumul lui Gibbs urmărește cu acribie firul creațiilor lui Schubert, biografia fiind atinsă doar din nevoia de a da
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
11 copii. Trebuie să-mi recunosc lenea, aplecarea spre visare, lipsa de chef care mă copleșește cîteodată, venind parcă din străfundurile ființei mele, lenea esențială pe care nu am reușit s-o domin de prea multe ori. Ea este cauza puținătății operei mele. Aș mai avea nevoie de douăzeci de ani de viață lucidă și de voință stabilă ca să scriu tot ce mai am înăuntru. Știe cineva cărui sfînt trebuie să mă adresez pentru o asemenea minune? Deși, la urma urmelor
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
corpul cărții. Deși discursul critic al cercetătoarei are o pondere mult mai mică decât bucățile masive de text citat, poziția ei este bine marcată. Nu este limpede, însă, ce fel de carte avem în față. Este un studiu critic? Din cauza puținătății argumentărilor și a textului personal, putem ghici criticul mai ales din felul în care organizează materialul cules. Fiindcă, în loc să enunțe, de cele mai multe ori autoarea citează. În orice caz, volumul mare al informațiilor cuprinse în aceste pagini și structura inteligent organizată
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
vorbă între dânșii, că furând câte trei niște boarfe de la o casă și ducându-le noaptea iar într-acel gunoi de supt Curtea Veche, adică un hoț au furat-o și alți hoți au găsit-o" (p. 111). Cu toată puținătatea datelor, ne-ar plăcea să imaginăm o istorie a lumii interlope bucureștene. Din păcate, nu vom putem afla care era argoul pe care cu siguranță îl vorbeau (la Curtea Veche, dar și la cremenal sau la gros) craii de pe la 1790
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de a-l face pe Scapin un singuratic disperat, într-o lume la fel de disperată, care își afirmă starea prin gesturi atît de exterioare (cum a fost acela al sugrumării cuiva de către cineva, repetat aiurea pînă la anulare) și printr-o puținătate de mijloace teatrale, mi s-a părut cumva și împotriva tradiției textului și nerealizata actoriceste. Nu m-a impresionat nici o interpretare. M-a surprins sărăcia artei și a mijloacelor. În propunerea lui Gérard Giroudon - Scapin, șirul de trucuri și vicleșuguri
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
anilor '90 a acelor scriitori nu mai pare atît de plină de foloase. De ce nu avangarda? De ce nu Lovinescu și ai săi? Nu sînt deloc întrebări care acuză, sînt doar retorice. Uimește apoi un contrast incredibil între forța stilistică și puținătatea punctelor de referință culturale în eseurile lui Dan C. Mihăilescu. Oricum ai întoarce-o, orice ai discuta, cădem inevitabil în conflictul Caragiale-Eminescu (pe care chiar autorul îl deconstruiește cu atenție într-un eseu, dar, se pare, uită rezultatul la care
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
n-au arătat-o decât în împrejurări excepționale, precum moartea lui Noica în 1987, care i-a prilejuit lui Cioran Scurtul portret. Există, de nu greșesc, o singură excepție: un text al lui Cioran despre Eliade, fără legătură cu nimic. Puținătatea paginilor reciproc consacrate nu explică secretomania. Simpatiile politice din tinerețea a trei dintre membrii grupului au fost date la iveală de alții. Să le fi uitat ei înșiși? Greu de crezut. Mai degrabă, e vorba de o tăcere complice. A
Cei trei din Piața Furstenberg by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3618_a_4943]
-
Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare, ci și a
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
și lagărul de prizonieri germani de la Craiova (septembrie-decembrie 1944) - sau atunci cînd precizează că, prima soție a lui Noica, Wendy Muston, deși se despărțise legal de filozof în 1947, nu putuse să părăsească țara decît în 1955. Dar nu atît puținătatea biografiei atrage aici atenția, căci lucrarea lui Ianoși e o descriere a operei și nu a vieții lui Noica, cît mai curînd o problemă de fond, o încercare prin care orice exeget noician trece mai devreme sau mai tîrziu: cum
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
sofisticate, nemaiauzite și nemaiîntîlnite. Scrie despre noi cei de fiecare zi, despre ce ne frămîntă în lupta cu rutina, cu un mecanism diabolic care macină timp și suflete. Care reduce trupul, mintea, inima la scheme. La ceea ce am putea numi puținătate. Sau, cu un termen splendid al lui Kundera, ușurătate. Lejeritatea ființei, iluzia că ai voie orice, că totul îți este permis, că mocirla nu există, că urîtul din mine, din tine în cazul meu, al tău, nu se pune. Oglinzile
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
Eliad, Tell și Magher;/ Iar golanii patrioți/ Cît le ia gura strig toți:/ "Să trăiască libertatea!/ Frăția și cu Dreptatea!"/ Și poporul, gură-cască,/ Ura! strigă. Să trăiască!" Judecînd după precizarea lui Aricescu ("s-au scos multe espresiuni triviale"), ne surprinde puținătatea punctelor de suspensie din cuprinsul întregului text. în fapt, ele apar numai de două ori; o dată pentru a obtura un nume propriu: "Iar balcîza I...tească". Eroina românească,/ Vrea să taie, să sfîșie,/ Mîța moartă, iar nu vie" - unde recunoaștem
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
aceste poeme: "la sfârșit/ o să cânt și eu/ cu gura pe meningele vostru/ până învățați pe de rost/ lumile pe sub voi pe sub lumi corurile/ o să fie o singură voce și numai una". Cel ce vorbește în poezie pare conștient de puținătatea forței care-i animă apelul la un fel de solidaritate problematică, sumă de anxietăți, "vine o neliniște/ a fost și la tine/ acum e la mine? asociere de așteptări dominate de același sentiment de incertitudine, care se impune dincolo de imperativul
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
rămas străine, s-a împrietenit cu Lucrețiu Pătrășcanu și a început să aibă contacte cooperante cu mișcarea comunistă ilegală. Așa se face că în 1949 - într-o perioadă când partidul își deschisese larg porțile pentru a depăși situația creată de puținătatea membrilor săi - Frunzetti a ajuns secretarul unei organizații de bază, după ce fusese la catedra de Estetică asistentul lui Tudor Vianu și-l urmase ca atașat cultural la Belgrad pe profesorul devenit pentru o vreme ambasador. Trebuie spus că Frunzetti s-
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
două dimensiuni susținânduse, în majoritatea cazurilor, una pe cealaltă. Spre sfârșitul deceniului trei al secolului XX, când Jean Boutière se interesa insistent, în vederea elaborării tezei sale de doctorat despre Ion Creangă, corespondenții din țară aveau să-și dea seama de puținătatea datelor demne de a putea fi puse la dispoziția cercetătorului francez, de inexistența unei ediții critice a operei, demne de acest autor, și de faptul că referințele critice asupra sa erau inconsistente. De-abia după 1930 vor apărea contribuțiile de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
au procedat, așadar, la o grupare a paragrafelor informative, sub formă de tabele, ceea ce ușurează considerabil utilizarea textului în scopuri de cercetare, în domenii ca istoria comerțului, a industriei sau demografia. O atenție aparte a fost acordată iconografiei, știută fiind puținătatea resurselor fotografice de care dispunem pentru perioadele mai vechi. Fotografiile originale care au putut fi restaurate au fost refolosite, iar cele care, din cauza calității slabe, n-au mai putut fi salvate au fost înlocuite cu fotografii autentice din punct de
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
emițând din când în când un fel de decrete filosofico-funambulești, spre infinita încântare a asistenței. Petre Țuțea are o voce pițigăiată și dictatorială, contradicție de mare efect. Este un moșneag atât de simplu, după vorbă, după port, și totuși, din puținătatea ființei lui se ridică diatribele unui Jupiter Tonans la adresa comunismului. Comunismul, amenințat din pat, de pumnul slăbănog, ridicat spre tavan, al unui bătrân care nu mai are mult de trăit, iată scena pe care trebuie să o avem în minte
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
lor este limita perceptibilului, oscilația între real și butaforie, sentimentul palpabil al artificialului. "Suntem lipiți de viață ca două muște în spatele unei vitrine. Privim lumea cu naivitate și cinism", spun cei doi. Altfel, de la Edward Hopper au preluat aproape totul: puținătatea personajelor și a detaliilor, scenele urbane, decorurile interioare, locațiile (uneori suprarealiste la ei) care inspiră și exprimă solitudine și intimitate, cu un accent în plus pe ideea coabitării, a unei legături profunde între om și mediu. Ambianța e esențială, prezența
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
și, concomitent, de incizii ale unor noi stări ale biografiei și creației, precum în cazul lui Händel („geamănul” lui Bach), Haydn (în ultima perioadă a vieții), Mozart (mai ales în perioada copilăriei), Wagner, Liszt sau Stravinski. Tocmai acest fapt al puținătății datelor explicite - între Eisenach și Leipzig în cazul lui Bach, sau între Bonn și Viena, în cazul lui Beethoven, fără ieșiri din spațiul culturii germane. Această absență a unor evenimente explicite (călătorii îndelungate, schimbări frecvente de orașe sau țări, pribegii
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]