478 matches
-
fi condus ca o tutungerie particulară. Ar face asta mai mică imoralitatea PD-ului, care organizează, ca pe vremea răposatului, alegeri pentru un candidat unic, candidat care se laudă că umblă în pantofi proprii, dar înoată în papucii celui plecat puțintel la Cotroceni? Să fie acest „din cioc în boc” mai onorabil decât „ciocu’ mic”? „Cu purul în două luntri, până la creșterea celei de a treia fese!”, nu este sloganul unui singur partid, ci condiția morală a clasei politice românești. Oricât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că Andrei Pleșu rămâne Andrei Pleșu, fie că e ministru „independent” sub pedeseristul Ion Iliescu, fie că e ministru „independent” sub pseudo-monarhistul Emil Constantinescu, deși ultimii doi colecționează orice dar nu independenți. Bag seamă că după ce mă va fi considerat puțintel cam “încremenit în proiect” și prea încruntat pentru gusturile Domniei sale privind portretul-robot al disidentului autohton - care trebuie să duduie de „energie tonică”, să iradieze „cordialitate tinerească” și să seducă prin „echilibru nobil” - dl Pleșu mă înghesuie cu coada pensulei într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești. N am protestat decât cu jumătate de gură. Fie că mi era lene, fie că nu găseam de cuviință să mă opun, fie că avea puțintică dreptate... Până la urmă, am motivat în fața propriilor mei ochi această vanitoasă izbucnire tocmai prin dorința înțeleaptă de a vedea care ar fi reacția celor de rând, a celor pământeni, în fața unor realități atât de sublime ca ale mele... Sunt posesorul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să plec spre tine, dacă izbutesc să-mi termin lucrarea, care înaintează foarte greu. La noi nu se întâmplă nimic deosebit: dimineața mergem la plajă, apoi luăm masa de prânz, iar după-masa citim sau dormim. După aceea eu mai lucrez puțintel, până pe la ceasurile 10, iar apoi mai citesc din nou și din nou mă culc. Petia își petrece majoritatea timpului cu prietenii sau cu Bostan, așa că îl văd prea puțin. S-ar putea să venim la tine împreună. Te sărut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce rațiune putea să impună calificarea banalelor convorbiri telefonice "casnice, domestice" în categoria documentelor "strict secrete"? Dar despre aceste probleme, nedumeriri, intrigi și "texte" care ar fi făcut deliciul lui Nenea Iancu, Farfuridi, Brânzovenescu, Coanei Joițica, Nae Girimea, Cațavencu... "aveți puțintică răbdare"! După acel sensibil "colind" din ajunul Crăciunului din 1974, am rămas, cum era și firesc, în atenția "organelor". Motivele erau multiple: lucram la Ministerul Afacerilor Externe, primeam și redactam corespondența secretă cu "organele de partid și de stat", cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colibaciloșii, bilioșii și ulceroșii sunt dinainte eliminați de la bucuriile mesei și ale patului, cum și indivizii indiferenți sau nepricepuți În alegerea cadrului prielnic acestor bucurii esențiale, universale. O masă simplă și cu elemente cât mai de la origine, Într-un cadru puțintel romantic și plin de surprize este o ade vă rată cina cea de taină cu aleasa inimii tale, tânără, frumoasă, inte ligentă, sensibilă la cuvintele tale, pofticioasă și cu stomacul bun. Pentru asta, nu-s chiar de lipsă decorurile ief
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie și cu copii mici pe brațe, mirosind azi toată a petrol prost din lampa ce-i Încăl zește singurătatea. Sau Maia cea puțintică la trup, dar plină de vioiciune, mama bunului meu prieten și camarad de la Ideea Europeană Mano lache Bucuța, pe care o aveam dumi nica la noi la masă, când o ridicam, mititica de ea, sus În brațe și o sărutam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe trotuar, imagine vie a acelei „Mors Syphilitica“ din gravura lui Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel" și el: Trăiască! Ștefan râde cu îngăduință: Șendreo! Cotcodăcești de parcă Vodă aista al tău s-ar fi ouat un ou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă lasă inima. Bineînțeles, adaugă, cu zâmbet fermecător, "De bună voie și nesilit de nimeni"... Din prisosul nostru că suntem îndeajuns de pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Călău al neamului moldovenesc". Ce v-ați spus: "Ștefan e la pământ! A sosit clipa!"... E o zicere: În leul doborât, lovesc cu copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea cu lacrimi de crocodil... De mă gândesc bine, poate ar fi trebuit să vă mulțumesc: mă scuteați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. S-agiungându la Suceavă, la un sat...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <<n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacili din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>>. Că nu știe femeia acie că este singur Duca-Vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mama "neagră", un fel de țigăncușă cu ochii ca puncte de păcură, o foarte frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă. În aceeaș clipă i-am văzut, în ochii mari, o umbră de tristeță și când a zâmbit, am băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
printre noi ceilalți oameni ai lumii obișnuite; nu mi-aș fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dinapoi a unui camion. Își aduce aminte că a îndrăznit să mâie caii peste un pod al Nistrului ca să scape de amenințarea de a fi ucis a naziștilor. [NOTE LA Nada Florilor]** 5 nov. 949. Ceață dimineața, burniță ușoară, nori; puțintel vânt. G.M. Malenkov, cu prilejul aniversării a 32-a a Marei Revoluții din Octomvrie, evocând raportul tov. Stalin la al XVII congres al partidului comunist al Uniunii Sovietice a spus "De război noi nu ne temem să se teamă imperialiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața facem o excursie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la draniță și fasonarea lemnului de brad. Unii întocmesc butoiașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dovediți că din vechi ați umblat pe drumul acesta, atunci firește că aveți dreptate. Avem noi, zice cineva din mulțime, cu glas întărâtat, dar cine ne-o dă? Vorbitorul dintăiu ridică mâna stângă în semn de pace, și întoarse numai puțintel capul, spre partea celui ce aruncase vorbele. Bine, avem dreptate, zice el, dar boerul ne-a arat pământul, și ne așteaptă oricând feciori boerești cu puștile. De aceea ne-am gândit să cerem și noi acuma un sfat... Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a existat, În mod cam „suspect” și cu adevărat jalnic, nici un fel de „rezistență” națională românească la teribila autocrație roșie! Eu, În ce mă privește, sunt de altă părere și am expus mai sus unele argumente... 9 Dar să vorbim puțintel despre „schimbare”!... Totul, sau aproape, În jurul meu s-a schimbat: regimul politic cu liderii săi, titlurile ziarelor, abundente În faptul divers și poze năstrușnice, televiziunea, de fapt „televiziunile” care au parcurs uluitor de rapid distanța enormă care le despărțea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
televiziune Iași ce funcționează pe canalul IX i se vor aduce Îmbunătățiri În ceea ce privește eficacitatea deservirii zonei. Toate aceste acțiuni vor duce la Îmbunătățirea recepționării programelor TV În partea centrală a Moldovei, Încă În cursul acestui an. Așadar, aveți puțintică răbdare!”. Ce mari secrete a dezvăluit autorul În acest material nu știm dar Zamfirescu a specificat la final că a procedat astfel „...conform instrucțiunilor”. La fel a pățit și propoziția „Modernizarea drumului național Crasna-Huși-Albița” inserată În același număr de ziar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
doctoriță, șoferiță, poștăriță. Această complacere, pe care unii o scuzăm că este apelativ de „alint” mai pune un cui la coșciugul prestigiului public al femeilor. Cu alte cuvinte, putem ajunge la poziții de putere sau control, dar le exercităm mai „puțintel”, mai diminuat. La clasicele noastre poziții nu se adaugă diminutive. Nimeni nu spune: îngrijitoruță, femeiuță de serviciu, secretăruță, gospodinuță, spălătoruță, croitoruță. Dacă un bărbat face profesii tradițional feminine, nimeni nu îi spune: croitoruț, țesătoruț, dădăcuț, bucătăruț. Să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
merge la băiat, dar, în fine, am trecut peste canoanele tradiției, m-am gândit că veacul a înaintat, ai mei au făcut și ei aceeași concesie și m-am dus. Mama lui e o femeie la vreo 53 de ani, puțintică, dar vioaie. Mi a dat de toate, până și pachete acasă. L-am văzut și pe fratele lui, student în anul V la medicină. Pare un băiat foarte deștept, fiind la facultate nu știu prin ce posturi UASCR. M-am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
primii religioși. Au plecat „sine pera et sine sacculo“ (fără traistă și pungă). Călătoria și-au plătit-o din oferta Sfintelor Liturghii de celebrat. Din Roma, părintele Bevilacqua le-a scris să aibă în vedere că trebuiau să se gândească puțintel la mobilare, deoarece, în afară de casă și paturi, cardinalul vicar nu mai dispunea și de altceva. Don Calabria a cerut să i se scrie că ar fi mers după îndemnul evanghelic și că, în ciuda tuturor considerațiilor omenești, el avea o mare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o instalație modernă de apă, deși un mucalit ar putea spune: „Dar ce-i mai trebue apă, nenișorule, dacă are vin?”. Nu are o bibliotecă publică și i-ar fi util și un regiment de ostași, care „ar mai trezi puțintel viața hușenilor”. Îi lipsește și o linie normală prin care să-și poată valorifica produsele. Efectele ar fi miraculoase dacă s-ar construi o linie ferată direct Crasna-Huși-Chișinău. Aspectul orașului patriarhal s-ar schimba atunci, „fiind departe de vâltoare mercantilismului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]