991 matches
-
sus! strigă Starbuck. Mingile de foc! Mingile de foc! Flăcări palide tiveau toate capetele de vergi, iar în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu veritabile izbucniri autonegatoare. Scrisul este un chin, un sacrificiu ritualic, o pedeapsă expiată în fața unui cititor (Hamish Hamilton) cel puțin la fel de nemilos ca și expeditorul. Fie că e vorba de Hollywood, asupra căruia aruncă săgeți veninoase și recipiente cu pucioasă („Trei ani la Hollywood lasă urme. Felul meu de a scrie presupune o anumită doză de bună dispoziție și obrăznicie. Sunt un ins obosit, un scriitor de literatură pulp înfrânt, un rob fără ocupație”), de tilul cărții pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
obicei, mai special. Pe de o parte, Întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai Încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, În România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct În fundul iadului. De partea cealaltă, Întâlnim o pasiune smintită, necontrolată pentru aceste scrieri, văzute ca un eșantion de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sărate. Când lacurile s-au uscat, în urma lor a rămas sare, gips și nomol care se înfățișează acum în chip de clisă (argilă). De aceea, apele sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai bine cum s-a încrețit scoarța pământului, adăugând bârne noi Carpaților, ca în județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
indicații depind În mod esențial de momentul zilei. De fapt, sunt bazate În totalitate pe ipoteza că partea cu umbră și partea cu soare rămân neschimbate chiar și după ce soarele a fost ascuns complet de nori de furtună negri ca pucioasa. Celor care vor ajunge vreodată În regiunea Lijiang, trebuie să le spun că iarna e cel mai indicat anotimp pentru a o vizita. Iarna este anotimpul secetos. Chiar și târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adînc și lat este făcut, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă." $31 1. Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai și se încred în mulțimea carălor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfîntul lui Israel, și nu caută pe Domnul! 2. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lor se adapă cu sînge, și țărîna se umple de grăsime. 8. Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire și răzbunare pentru Sion. 9. Pîraiele Edomului se vor preface în smoală, și pulberea lui în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde. 10. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit, și nimeni nu va trece prin el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari. Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se retrage viața aidoma unei răni supurânde care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei, și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fața unei realități invizibile profanilor, așa cum fac dansatorii indieni când mimează lucruri obișnuite dar care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țeavă un ghemotoc de hârtie. Măiestria cea mare era să știi cât de tare să fie ghemotocul căci, dacă era prea strâns, capsa exploda spre În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete și albul ochiului roșu și Împestrițat de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul Îndura lovitura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întru Domnul și viața mea a fost mântuită. Știu că, pentru un evreu ca dumneata, e greu de înțeles, dar nu suntem una din multele secte de creștini care lovesc în stânga și-n dreapta cu Biblia, propovăduind flăcările iadului și pucioasa. Noi nu credem în Apocalipsă și în Ziua de Apoi; nu credem în extazul religios sau în Sfârșitul Lumii. Noi ne pregătim pentru viața în ceruri ducând o viață curată pe pământ. Și când vorbești la plural, despre cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]