1,270 matches
-
piardă din neatenție. "Dar moartea inspectorului Bîlbîie poate schimba situația existentă?" Mihai Mihail își frecă tîmplele după ce închise încetișor ochii. Era un truc vechi, lăsa impresia că este obosit, de fapt atunci mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu o veste proastă, îngrozitoare în gură și încă nu ai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva deosebită de a lor. — Mă cheamă Neng. Dar pe tine? L-a gâdilat cu frunza pe gât. — Adam. — Ceva mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care erau de fapt băieți - numai că În nesfârșitul spectacol nocturn al acelei străzi nu erau decât fetițe. Care-s adevărate și care nu? a Întrebat Farah. Niciodată nu-mi dau seama. Vai, vai, vai, chiar că ești proastă, a pufnit Bob În râs. Ce vrei să zici? Vreau să zic, care sunt Într-adevăr femei? Nu mi spune mie că tu știi care sunt, cum să zic... Travestiți? a Întrebat Johan Da, băieți care se dau drept fete. și ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dans Barong pe care l ai văzut? Karl se uita la ea fără să arate că ar Înțelege ce i se spune. — Mi se pare c-am intrat și eu În transă. Margaret nu s-a putut abține să nu pufnească În râs. — Doamne sfinte! Nici nu era o adevărată transă. Ei știu că au spectatori străini. Asta nu se Întâmplă niciodată când sunt grămezi de turiști de față. — De bună seamă, sigur! Totuși... Chiar sunt grămezi de turiști aici? Eu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu nu pot să mă ocup decât de nevoile cetățenilor americani! Toți ceilalți sunt În afara jurisdicției noastre. Politica noastră e să nu ne amestecăm În treburile altora. Margaret a pufnit În râs. — Te rog să nu-mi vorbești ca unei cretine! Treaba voastră se bazează În Întregime pe amestecul În treburile altora. Mick s-a aplecat și a atins-o pe un braț. Las o mai moale, a spus el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsea În glasul lui nici un fel de Încântare. Cei de-aici mă plac, și ei Îmi plac mie. Îmi plac chiar foarte mult. Nyoman s-a ridicat de pe platformă și a tușit iarăși. A venit să vadă tabloul și a pufnit Într-un râs pros tesc, cu mâna la gură. Drăguța de ea, a zis Karl, mângâind-o blând pe frunte. Cred că nu se simte prea bine, chiar dacă zice că n-are nimic. — S-ar putea să aibă tuberculoză, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fac mereu. Aiurea, explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată ce-ai închis coperta, trebuie să încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
E purul adevăr! — Adrian mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de gand să-ntemeiem o comună. Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de gazetar scriind cronici cinematografice pentru o revistă dedicată evenimentelor culturale ale săptămânii, îi mărturisi ea. Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de nedespărțit. Locuiam împreună, redactam o revistă împreună, scriam împreună scheciuri pentru teatrul de revista, ne îmbătam împreună... — Într-unul din românele dumneavoastră există o scenă în care doi studenți se îmbată după examenul de licență... — Primăvară vieții, spuse Adrian, pufnind în râs. Da, noi eram aia. Am ieșit din sediul Asociației Studenților și l-am zărit pe Șam mergând pe trei cărări în mijlocul campusului, cu o sticlă în mână și căutându-mă disperat. Băuserăm împreună toată după-amiază, dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța! — Rosemarie a avut iarăși o migrenă, așa că m-am întors acasă devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală? Nu mi-am putut da seama. Doar știi că la sauna e-ntuneric. Dar la duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am repulsie față de erotomani/erotomane. Nu-l plac pe Georges Simenon, care se lăuda cu 3-4 relații sexuale zilnic (și, pe măsură, cu 3-4 romane pe an). Nici nu cred că editorul român poate fi acuzat de pudicitate. "Noi, pudicii!" pufnește disprețuitor Antofiță, uitînd că "Lolita lui Nabokov n-a apărut în America (două edituri au refuzat "pornografia pedofilului"), ci la Olympia Press-Paris; și tot SUA au interzis Tropicul Cancerului de Henry Miller, din '34 pînă-n '61. Aproape trei decenii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și imensa ladă agățată cu șufe încordate în cârligul macaralei se ridică și, după ce pluti pe deasupra batalioanelor de căști, la semnul capelmaistrului își îngheță balansul și doi soli traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să dai chiar mai mult de bănuit. Prin urmare ai fost nevoit din nou să treci prin tot felul de căprării și controale de doi bani, care te-au făcut de rîsul lumii. Atît ți-ar mai fi lipsit, să pufnești în rîs în fața comisiilor, pentru că ar fi trebuit să-ți iei adio pentru totdeauna de la planurile tale. Pînă la urmă ai fost pus în fața alegerii: logistică, infanterie sau antiaeriană, Sibiu, Tîrgoviște, sau Buftea. Ai ales varianta cea mai apropiată, drumul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cale. Ca să-i zăresc mai bine a trebuit să-mi părăsesc puțin postul de observație. Am văzut zburînd în țăndări ferestrele Primăriei, apoi vitrinele librăriei Eminescu, și cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-o manieră care m-a făcut să pufnesc în rîs. Parcă nu doreau să-i stăvilească, ci din contră, îi invitau să înainteze. — Situația nici nu putea fi mai limpede, spune Gulie, începînd să ciocănească cu degetele în masă, un ghiveci mai mare decît ăsta n-o să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar de cîteva surprize plăcute. Cum? De ce? Și era posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului. O să pufnească în rîs, o să-ți spună că visezi, că e timpul să te trezești și tu, să faci ochi la ce e în jurul tău. Cum altfel îi putea face să înțeleagă că pe el nu-l interesa deloc puterea politică, viitoarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la fel Îl alintase, cu diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din lut de oale, arsă și jumălțuită verde Îi adresa, cu o jumătate de gură, un „tămâia mătii”, greu de definit din punct de vedere sentimental. Și totuși, În fiecare zi, soarele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a făcut, judeca Dan cu severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de șef, a urmat și o altă bombă. Dane, poate marcăm evenimentul cumva. Sigur, șefu', cum spuneți dumneavoastră... Hai să mergem atunci departe de ochii lumii. Mașina s-a descurcat de minune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]