201 matches
-
cine ?, apar doi oameni. Din depărtare, mai bine de un kilometru distanță, de abia se identificau, dar ni se înfățișau din ce în ce mai clar pe măsura apropierii lor. Pe la vreo 500-600 de metri i-am identificat, erau ostași ruși, îmbrăcați rudimentar, cu pufoaice și pantaloni decolorați, în picioare cu niște bocanci scâlciați, la piept cu puști cu lunetă și tot felul de adăugiri, care de care neînțelese de noi, curioșii. Când au ajuns la locul unde ne aflam în așteptare, cei doi ruși
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Am fost invitați în sala de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
registru, cu nume, vârstă, domiciliu și profesie. Când să-și decline ocupația, tata a ezitat, apoi a zis răspicat: „Brigadier“. La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl observă pe tata. L-a pus să-și dezbrace pufoaica și apoi l-a invitat să se așeze pe scaunul acela special și să se uite la o planșă, atârnată pe perete, conținând litere și figuri din ce în ce mai mici. Cu o baghetă îi arăta unul sau altul din desene și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
medicală, și se pregătea să plece, fiind programat să se întoarcă după ochelari într-o săptămână, când doctorița cea tânără i-a adresat o întrebare ce ieșea cumva din schemă: -Tovarășe, dumneata chiar ești brigadier? Tata, care deja își îmbrăcase pufoaica și se îndrepta spre ușă, s-a întors contrariat, descumpănit: n-avea idee ce să răspundă și nici cum să califice întrebarea aceasta. A ridicat privirea spre femeie și a fost frapat de fața ei albă, cu trăsături perfect conturate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ingineri la ora cînd ne adunam cu toții, așa de ticsit, că noi, băieții, din lipsă de scaune, stăteam pe cîte un colț de birou. Era o primăvară ca acum, cu zile capricioase, mai ales zile cu viscol, și fetele, în pufoaice strînse la piept, se întorceau înfrigurate de pe șantier, unde supravegheau montarea utilajelor. Era ucenicia lor în d-ale vieții de uzină, întîlnirea cu meseria, dincolo de coperțile cursului universitar și altfel decît scrie acolo. Veneau în birou să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după o zi de schi. Dâra de fum a apărut la timp și, În același moment, Polenka a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză umflată (oare o bătea bărbatul sâmbăta?) a remarcat pe un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pot. Sunt 25 km până la șoseaua națională și vremea e rea. Am pus mâncarea gătită în două genți și m-am acoperit cu o blană mare de oaie în spate și cu pături pe picioare. Eram îmbrăcată cu o salopetă pufoaică, din acelea care foloseau alpiniștii, o haină tot pufoaică, cu glugă și cizme îmblănite. Astfel echipată, am plecat la drum. Nu simțeam frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e rea. Am pus mâncarea gătită în două genți și m-am acoperit cu o blană mare de oaie în spate și cu pături pe picioare. Eram îmbrăcată cu o salopetă pufoaică, din acelea care foloseau alpiniștii, o haină tot pufoaică, cu glugă și cizme îmblănite. Astfel echipată, am plecat la drum. Nu simțeam frigul. Eram decisă să înfrunt viscolul. La fel de bine îmbrăcat era și bunul nenea Turuianu. Cu mare greutate am ajuns la ieșirea din comună. Mai erau cinci km
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din comuna Hlipiceni au donat și ele articole de îmbrăcăminte pentru ostașii de pe front, confecționate de ele. Sovieticii aduc pe front oameni din Urali și muniți din Asia, oameni obișnuiți cu temperaturi joase. La Stalingrad s-a dat ofensiva
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din comuna Hlipiceni au donat și ele articole de îmbrăcăminte pentru ostașii de pe front, confecționate de ele. Sovieticii aduc pe front oameni din Urali și muniți din Asia, oameni obișnuiți cu temperaturi joase. La Stalingrad s-a dat ofensiva
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
am interesat eu. „La ILL. Mă duc la director!” „Ba mai bine du-te la sindicat, ca, dacă nu-ți va rezolva cererea, abia după aia să ajungi la director!”, l-am sfătuit. Avea o față hirsută, purta căciulă și pufoaică. M-a privit cu recunoștință și mi-a întins mîna. I-am întins-o și eu, dar numai pentru o clipă, căci a vrut să mi-o sărute, ca la popi. Am plecat, iar el a rămas pe loc. N-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de stuf și se mai rupea gheața câteodată. Gheața aia era susținută de stuf care lucra ca un fel de armătură. La minus 20 de grade ieșeai din apă, atunci când se mai rupea gheața, ca un pește la Verhoiansk! Între pufoaica înghețată și corp se crea un spațiu, pernă din aer, simțeai că este rece, dar nu înghețai tu. Și apoi, până se trăgea cu pistolul cu rachete, semnalul de adunare, până veneai la locul de adunare, de pe unde erai la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu pistolul cu rachete, semnalul de adunare, până veneai la locul de adunare, de pe unde erai la tăiat de stuf ca să te ducă la colonie, realizați cam cum era?! În afară de asta, cât se putea usca un costum din ăsta de pufoaică de astăzi până mâine, când trebuia să ieși din nou la lucru?! Bolile mizeriei C. I.: Cum erau spațiile de dormit? Aveați încălzire? S. Ț.: Încălzire... doar de la corpurile noastre de animale. Atât! Nici vorbă de foc. După cum într-un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se încălzește atmosfera datorită respirației animalelor, așa se încălzea și dormitorul nostru, de la respirațiile noastre, atât. Și uneori era foarte cald și era insuportabil, erau atâția oameni și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că ne este cald și erai forțat să muncești pentru a te încălzi. Dar au murit mulți tineri acolo pentru că n-au rezistat, a fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că ne este cald și erai forțat să muncești pentru a te încălzi. Dar au murit mulți tineri acolo pentru că n-au rezistat, a fost neșansa lor. Dacă eu, de la 49 de kg atunci, am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
caut, iar eu l-am mințit că a fugit un nepot și că acum îl caut. I-am explicat apoi rusoaicei că cel care venise la ea nu era partizan, că era sectoristul din zonă. Milițianul venise îmbrăcat într-o pufoaică cu epoleți, dar fără însemnele gradelor. Eu i-am spus căpitanului și cred că milițianul acela a fost dat afară din miliție că după o vreme l-am văzut prin Râmnic îmbrăcat civil. Involuntar am făcut și un rău acelui
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unei echipe pirotehnice - Vestă antiglonț (antischije) pe efectiv; - Cască de protecție cu vizor - pe efectiv; - Cizme de cauciuc - pe efectiv; - Mască de gaze - pe efectiv; - Mănuși de protecție - pe efectiv; - Pătură antischije - două bucăți; - Echipament de protecție: - salopetă de protecție; - pufoaică de protecție; - costum pirotehnic; - vestă de salvare; - Detector de mine metalice și nemetalice; - Disruptor cu apă, nisip, aer sau bolț; - Detector de explozivi; - Trusă pirotehnică; - Aparat de radiografie cu raze X; - Complet de minare-deminare; - Complet de distrugere; - Robot telecomandat; - Elemente
NORME TEHNICE din 14 octombrie 2015 privind managementul activităţilor de intervenţie pentru asanarea terenurilor de muniţiile rămase neexplodate din timpul conflictelor armate şi executarea lucrărilor de distrugere a zăpoarelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265740_a_267069]
-
o pădure, unde erau vreo două-trei case. Ne-au dat voie să ne culcăm în pod, spunându-ne ””Făceți-vă case””. Ne dădeau o pâinică mică de secară pentru 2 zile. Ne înfășuram la un picior cu o mânecă de pufoaică, iar la celălalt cu o șalincă și așa am supraviețuit și gerurile. Am muncit în Siberia 7 ani. Cînd ne-am întors în raion nu ne primeau. Pe atunci aveam 11 ani, însă numai 2 ani n-am lucrat. Lucram
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]