205 matches
-
apropierea iernii cu fiecare zi tot mai mult. Într-o zi, moșul îi zise soției: - Paraschivă, știi ce vreau să-ți spun eu? - Nu știu, zise mătușa Paraschiva. - M-am gândit eu că vine iarna și frigul e aproape, dar pufoaica mea s-a învechit atât de mult, că nu mai ies cu ea din iarnă. Ce zici dacă mă duc să-mi cumpăr una nouă de la târg? o întrebă el. - Ce să zic? E veche, săraca, d-apoi și are
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ani, de când o porți. Încă a ținut bine. Du-te și-ți cumpără alta nouă, fu ea de acord cu el. Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese, vede doi bărbați tineri care vindeau un cojoc. Ce dragi îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că-l măsor, zise el, dar de ce numai unul aveți? Celelalte ați reușit deja să le vindeți? îi întrebă moșul, în timp ce se pregătea de măsurat. Unul dintre ei, văzând intenția serioasă a omului de a măsura cojocul și privind la pufoaica lui veche, îl întrebă: - Dar ai bani de-ajuns ca să-l cumperi, moșule? Moșul nu se gândi mult, băgă mâna în buzunarul pufoaicei, așa cum știa el, scoase un smoc de bani pe care îi arătă celor ce vindeau, ca semn
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de măsurat. Unul dintre ei, văzând intenția serioasă a omului de a măsura cojocul și privind la pufoaica lui veche, îl întrebă: - Dar ai bani de-ajuns ca să-l cumperi, moșule? Moșul nu se gândi mult, băgă mâna în buzunarul pufoaicei, așa cum știa el, scoase un smoc de bani pe care îi arătă celor ce vindeau, ca semn de încuviințare, apoi, la fel, îi băgă înapoi. Cei doi, când văzură smocul de bani, își dădură seama că erau mai mulți decât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
semn de încuviințare, apoi, la fel, îi băgă înapoi. Cei doi, când văzură smocul de bani, își dădură seama că erau mai mulți decât costa cojocul lor și, hai să-l ajute pe om să-l măsoare. Moș Parfene lăsă pufoaica pe masă, luă cojocul și se îmbrăcă. Și-l potrivi bine pe corp, ridică gulerul și se întoarse cu spatele, așteptând să audă părerea vânzătorilor. - Ei, cum vă pare? îi întrebă el. Nu primi niciun răspuns. Când se întoarse iar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
corp, ridică gulerul și se întoarse cu spatele, așteptând să audă părerea vânzătorilor. - Ei, cum vă pare? îi întrebă el. Nu primi niciun răspuns. Când se întoarse iar cu fața spre ei, nu-i mai văzu, nici pe ei, nici pufoaica lui cea veche. Își dădu seama imediat de tot ce se petrecuse. Băieții, văzând câți bani avea cumpărătorul lor în buzunar, nu au mai așteptat, au luat pufoaica și au dispărut printre oameni. Moșul, iubitor de dreptate cum era, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu fața spre ei, nu-i mai văzu, nici pe ei, nici pufoaica lui cea veche. Își dădu seama imediat de tot ce se petrecuse. Băieții, văzând câți bani avea cumpărătorul lor în buzunar, nu au mai așteptat, au luat pufoaica și au dispărut printre oameni. Moșul, iubitor de dreptate cum era, nu se bucură, i se făcu milă de acei oameni; doar nu se aleseră cu nimic decât cu o pufoaică veche. Îmbrăcat în cojoc și cu banii în buzunarul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor în buzunar, nu au mai așteptat, au luat pufoaica și au dispărut printre oameni. Moșul, iubitor de dreptate cum era, nu se bucură, i se făcu milă de acei oameni; doar nu se aleseră cu nimic decât cu o pufoaică veche. Îmbrăcat în cojoc și cu banii în buzunarul pantalonilor, el stătu mult timp acolo și îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc, îl luase la rost: - N-ai zis că mergi să-ți cumperi pufoaică, bre? - Da, dar m-am răzgândit și mi-am luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis că îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mamă a doi copii mari: un băiat, după aspectul exterior de vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani mai tânără. Băiatul, cât era ziulica de lungă, vara într-o salopetă uzată de doc, iarna într-o pufoaică cârpită cu petice de culori diferite, împingând permanent o roabă hodorogită de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine sau câteva hârburi ce nu-și mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin cartierul Dalas, un omuleț îmbrăcat întrun burnuz tip pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ei bine, pe ăsta nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cea dintâi mineriadă împrăștiase manifestația-șezătoare din Piața Universitară, devastase biblioteci, laboratoare și ciomăgise zdravăn câteva zeci de studenți. Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști travestiți în salopete și pufoaice - scria: „Noi muncim, noi nu gândim”. În Piața Universității ieșiseră sute de pensionari - stăteau pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La Universitate am ajuns cu metroul. Am prins coloana de mineri de 14.30. La scuarul Kogălniceanu s-a făcut joncțiunea cu muncitorii ieșiți din schimbul întâi. Mi se părea straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel de canal pe un pod de vase instalat de geniști. Dincolo de canal ați văzut două cadavre, primele dintre cele câteva sute pe care aveați să le vedeți de-a lungul drumului În zilele următoare. Un bătrân Îmbrăcat cu o pufoaică zdrențuită, căzut cu fața În jos chiar În marginea canalului, valurile Îi udau din când În când părul alb În care se prinseseră câteva fire de mătasea broaștei și o fetiță care căzuse cu fața În sus și cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică, atît de bine încarnată într-un Miron Cozma (ale cărui haite de șoc reperaseră, evident, și casa lui Rațiu). Cu pufoaică demonstrativ murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care bolșevicul anarhist copia, de altfel (psihanalitic), pe cea a lui Rațiu. Viceversa, imposibilă: vi-l imaginați pe Rațiu, măcar în glumă, echipîndu-se în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soarta tuturor acelor suflete rătăcite... Am văzut-o în mijlocul unor oameni necunoscuți și al unor peisaje căzute în uitare. O femeie tânără, a cărei haină nu se potrivea nicidecum cu eleganța personajelor ce se profilau în alte fotografii. Purta o pufoaică gri-murdar, o șapcă rusească de bărbat cu clapele lăsate în jos. Stătea strângând la piept un copilaș înfofolit într-o pătură de lână. „Cum a putut oare să se furișeze, m-am întrebat cu stupoare, printre bărbații aceia în frac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mea, sfinxul acela dublu nu-mi dădea nici o atenție și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]