1,686 matches
-
câmpie. Ajunși în câmpie, am auzit tălăngile turmelor de oi și de vaci, care pășteau iarba grasă. Am fost fermecați de peisajul feeric pe care mi-l poate oferi natura, în această vară. Ne-am așezat pe iarba verde și pufoasă admirând fluturii multicolori, albinele, bondarii catifelați, sute și mii de gâze. Ce moale e iarba! Ce senin e cerul! Fermecați de întreaga natură, am uitat trecerea timpului și grija bunicilor pentru noi. După ce ne-am revenit, ne-am întors la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că m-a părăsit zâna cea bună cu flori multicolore în cosiță, că mi-a luat păsările cu dorul de soare! Atunci Toamna mi-a spus: Vara va veni iarăși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bună cu flori multicolore în cosiță, că mi-a luat păsările cu dorul de soare! Atunci Toamna mi-a spus: Vara va veni iarăși, dar până atunci va trebui să aștepți să trec eu, apoi doamna Iarnă cu fulgii ei pufoși și moi, apoi primăvara cu copacii verzi și cu ghioceii parfumați și abia după aceea va veni și călduroasa Vară. Brândușa Cojocaru, clasa a II-a B Toamna Încep să se scuture cele dintâi frunze galbene. Vântul le alungă pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bârlogul să le fie cald. Oamenii și-au strâns toate recoltele. Au cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat. Alina Hristea, clasa a III-a C A venit toamna A venit toamna! Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gustoase. Cu dragoste, Moș Crăciun.” Andreea Căciulă, clasa a IV-a C A venit iarna! Iat-o și pe cea mai dragă prietenă a copiilor! Iată prima zăpadă! Încă de ieri seara a început să ningă cu fulgi mari și pufoși. O adevărată plăcere azi-dimineață la școală să vezi ninsoarea bătând în geamurile noastre mari și așezându-se apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta, florile înmiresmate de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic tulbură atmosfera plăcută. Cele două mici vietăți își continuă însă joaca, nepăsătoare. Deodată, unul din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
timiditatea lor, au surprins părinții prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși ei se lipesc de geam. În cameră este cald și liniște. Mama mă învăța cea mai grea lecție: cum să citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii. Îmi sunteți toți dragi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl țineau picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți prieteni, ne-am gândit să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bună ca să ne învețe minte să nu mai stricăm niciodată gardurile oamenilor. Mihai Bogdan Gârdea, clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda. Câțiva nori pufoși și albi plutesc pe cer. Adie o boare caldă însoțită de fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a vrea să spună ceva. Rășina brazilor preacuvântează celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un smoc de pér descreierat În crépétura lui de la mésea. Eu n-am de ce sé mor pentru vecinul meu Pavel Andreevici! - Nu-i mai bine sé résédim flori și sé creștem porumbei? - Mai bine, sigur cé da. Sé fie copaci pufoși că pîinea scoasé din cuptor, Vladimir Ilici? - Si sé le creém condiții sé se Înmulțeascé? - Si sé luptém cu braconajul! - Sé fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Sé ménînce ideea capitalismului! Sigur cé este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
13 - Ce este, Macarîci, un mort cu dungé hidrofilé? - Cépéstrul alb se pune pe tigaie și bate nucile cu samovarul, instantaneu și pneumatic, reumatismul zboaré În lighean, sé nu se mai fumeze parnisonul, céci intré mirodenii instabile. - Și un copac pufos, pluripatetic, ce e, Macarîci, ascultînd cineza? - Féiné albé am pus la genunchi, cu ulei bun și cu sare fiarté, sé nu treacé elicopterul reumatic sé taie cu elicea arborii În floare, am scos copacii și am sédit cuptoare, sé aibé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii. CÎmpul galben-portocaliu le deschidea În fațé o cérérușé că un fermuar. - Nu se poate, Sophie, nu se poate! - Dar de ce, tati? Pot sé-l ajung și eu cu mîna! Este un iepuraș micuț pufos și alb! - Nu se poate, Sophie! Hai sé mergem... Mergeau Înainte prin cîmpul cel galben. El o ducea de mînuțé și ea țopéia cu séndéluțele mici. Un cîmp cu baloane galbene și portocalii, peste care ei amîndoi célcau. Un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ea era mare și avea rochie albé, umflaté, ca În filmele cu d’Artagnan și pérul auriu, prins În coc, din care curgeau șuvițe crete. „Nu se poate, Sophie, nu se poate”. „Dar de ce tați? e un iepuraș micuț și pufos, de ce nu pot sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii și ogoarele, drumul și livezile În floare, toaté méreția Patriei sale o vézu. Înfloritoare și méreațé, siguré și pașnicé. Un cer albastru vézu - cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu le-nțeleg eu, Vladimir Ilici. Dar ce vreți, sînt un biet pédurar. Dar poate, totuși, are? Ce ziceți, Vladimir Ilici? - N-are, Macarîci. Nu prea cred eu. Mai merseré așa prin pédure și gésiré alt iepure mort, alb și pufos, cu blané lungé că o lîné, Întins În brebenei. Macarîci Îl ridicé și-l puse pe cap și foarte usor și-l legé sub barbé, ca pe-o céciulé ruseascé. Vladimir Ilici vézu cé din picioarele iepurelui atîrnau șnururi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei survolează o albină ce ezită între a se așeza pe floare sau pe umărul rotund și pufos al Pulcheriei. Din fundal se aude vocea rezonerului...) Oare ce-o să aleagă albina, floarea sau fata? Albina știe că floarea nu-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască printre oameni, în civilizație, în paturi moi și pufoase, cu bananele mici și verzi, cum îi plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O plictiseau, de asemenea, istoriile ce se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald era privit ca un miracol. Și în acea zi ningea cu fulgi pufoși și uriași cât pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor îți lăsa senzația că cerul coboară tot mai jos, peste tine și te strivește. De jos, din vale, pădurea părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parapetele de fier și se afundă cu totul în nămolul cenușiu care îl îmbrățișă cu răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos și umed. Din trupul lui se ridicau, tremurând, aburi și pe măsură ce soarele roșu de furie, pentru că plăpumi de nori cumulus îi obturau privirea, se umflă în obrajii pufnind smocuri de plasmă și azvârli cercuri fierbinți peste oraș. O zvâcnitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și ale tuturor bălților de la Plaja Lipovenească și a celor de vizavi, dintre Smârdan și Măcin, ajungând până aproape de Jurilovca, însemnând cu același semn toate bornele kilometrice, indicatoarele, troițele și cumpăna fântânilor părăsite la intersecții, precum și pe stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]