719 matches
-
unui talent deosebit. Marele Marinică va concerta pentru dumneavoastră și numai pentru dumneavoastră, timp de DOUĂ ORE! În loc să primească aplauzele la care se aștepta, veverița fu întâmpinată de hohote de râs. Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care îl îmbrăcase veverița și papionul auriu. Se închină în fața audienței care continua
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
slabe. Știam că Norica s-a foit toată ziua căutându-și culcuș ca să nască. Mereu sărea în brațele mele și nu mă lăsa să lucrez la calculator, cerându-mi s-o mângâi. Când m-am uitat pe fotoliu, născuse 3 puișori micuți. Firesc că pătase și fotoliul, așa că am luat repede un plovăr pe care nu-l mai folosesc și l-am pus sub ei. Acum stau și se înfrumptă cu colastra mamei lor. Sunt liniștiți dar și Norica este o
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
viață și de oameni, dar și pentru păsările care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năpraznic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent... Ce a urmat, veți afla, dacă veți avea răbdarea necesară lecturării paginilor scrise
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
am motive de supărare. Ești tânăr și n-ai avut timp să mă cunoști. Sunt o mierlă! Am cuibul pe un ram, la stânga ta. Ia privește! Alunul se uită în direcția indicată de mierlă și văzu un cuib cu trei puișori în el. - Ce drăgălași sunt! exclamă el. - Când voi fi plecată după hrană, te rog să-i supraveghezi! Să știi că le plac poveștile. De fapt, și mie îmi plac. Vrei să-mi spui povestea ta? - Da, cu mare plăcere
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
micuța alună care a intrat în somnul iernii. Ai crescut, nepoată dragă!!Acum ești pădurice, alături de noi! O pădurice magică, de aluni! - Ce poveste frumoasă! Într-o zi, am să-ți spun și eu povestea mea. Acum, plec după mâncare, puișorilor le e foame deja. La revedere! - La revedere! zise alunul, bucuros că are o prietenă. Nota autorului: La șase săptămâni de la Paște, se sărbătorește Înălțarea Domnului. Tot în această zi este și Ispasul. Despre Ispas se spune că ar fi
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Puiule, eu nu mă plictisesc deloc, e viața ta ... Pentru mine viața ta e pasionantă. Bătrânul: O știi pe dinafară. Bătrâna: Dar uit imediat totul ... În fiecare seară sufletul meu e proaspăt ... Da, Puiule, de asta iau purgative ... pentru tine, Puișor, în fiecare seară sunt ca nouă ... Hai, începe, te rog. Bătrânul: Cum vrei tu. Bătrâna: Dă-i drumu, spune povestea ... E și povestea mea, ce-i al tău e și al meu ... „Atunci am râs! ” Bătrânul: „Atunci am râs!” ... căcăreaza
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
nouă ... Hai, începe, te rog. Bătrânul: Cum vrei tu. Bătrâna: Dă-i drumu, spune povestea ... E și povestea mea, ce-i al tău e și al meu ... „Atunci am râs! ” Bătrânul: „Atunci am râs!” ... căcăreaza mea! Bătrâna: „Atunci am râs” ... Puișorul meu! Bătrânul: Nu, Semiramida mea, căcăreaza mea, Tu nu ești mămica mea ... sunt orfan, orfelin, cine o să aibă grija de mine? Bătrâna: Sunt aici, Puiule! Între comic-tragicul dialog al celor doi soți, atât de absurd, atât de irațional, nu poți
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
și blând, cu zâmbetul pe buze, mistuit de boală, dar vesel și fericit. Părea alt om, atât de neașteptată era schimbarea ce se petrecuse în sufletul lui. Bunăoară, dădaca noastră luase obiceiul că intra câteodată la el în cameră: “Hai, puișorule, îl îmbia bătrânica, să aprind și aici la tine o candelă la icoană!” Altădată n-ar fi îngăduit cu nici un preț să ardă candela în odaie la el, și nu s-ar fi sfiit chiar s-o stingă; acum însă
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
polarizat căutarea succesului pe trei ținte inseparabile: talent, muncă, știință. Roadele talentului au fost văzute în anotimpul mugurului, când, mică până la sprânceana scenei, Ioana o urca, o înflorea cu ochii ei de cicoare și o înviora cu trilul ei de puișor de cicârlie, la serbările școlare ale Sărmașului. Apoi mugurul a înflorit, intrând, la cinsprezece ani în ambianța fremătândă a competițiilor artistice. Învingea tot timpul, nu o întrecea nimeni la cântat! A început Liceul „Mircea Eliade”, la Întorsura Buzăului, secția filologie
IOANA DÎRSTAR. FRUMUSEŢEA CHIPULUI ŞI A SPIRITULUI, ÎMPREUNĂ ŞI AŞIJDEREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349367_a_350696]
-
a dreptul monstruos. Puține animale își devoră puii și acelea, doar atunci când le simt slabe, neputând să facă față deșertului sau junglei pe care o au de străbătut și nici să-și procure hrana necesară. Dar și acestea își apără puișorii de atacatori și doar în ultimă instanță îi sacrifică. Însă mai curând se autosacrifică, lăsând loc puilor să trăiască. E o lecție a vieții pe care o învățăm de la animale. Cum de s-a pervertit viața și spiritul omului într-
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
de seară. Este un viciu cauzat de lipsa educației materne. Pedagogi profesioniști, oricât de bine ar fi pregătiți, sunt doar „muncitori cu gura” își îndeplinesc de nevoie profesiunea ca să ia la finele lunii paralele. Mama mai cântă copilașului „nanii, nanii puișorul mamei” și alte cântecele de leagăn. Educatoarele mai va! Un copil neobișnuit cu melodiile materne va fi dur ca un Spartan și războinic ca un Atenian. Ori nu avem astăzi nevoie de militari sau militanți politici. Prefer o fetiță care
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
buzele noastre s-au atins ușor. Apoi, m-a strâns cu blândețe și m-a sărutat lung și pătimaș. A fost cel mai dulce sărut pentru mine și nici nu se terminase când am auzit vocea tatei: "Alo, deranjez cumva, puișori?" M-am fâstâcit, m-am retras din brațele lui și el, încercând să se ridice repede, s-a lovit la picior. A gemut scurt și tata a intervenit: "Stai cuminte, băiete. Vorbim altădată". Dar el s-a prezentat ca la
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
Pe patul acoperit cu o cuvertuă de mătase roz stăteau niște îngerași de barză. Toți erau cuminți și când Îl văzură pe Domnul că intră, începură să dea din aripioare. Dumnezeu îi privi cu drag și le spuse: - Dragii mei puișori, unul dintre voi va trebui să se ducă în Țara Lalelelor, să stea cu Maria și cu Ion. Unul din îngerașii barză întrebă: - Cine e Maria și Ion? Domnul îl privi atent și cu blândețe. Știa că acel îngeraș barză
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
îngeraș barză care întreba, va fi fetița care o vor avea cei doi bătrâni. - Ion și Maria sunt doi bătrâni din Țara Lalelelor, care nu au copii și sunt singuri. Și Voia Mea este ca unul dintre voi, dragii mei puișori, să se ducă să stea cu ei în Țara Lalelelor, pentru a le mângâia bătrânețile și pentru a cunoaște și ei cum e să fie părinți. Îngerașul-barză fu curios, nevoie mare și îi spuse Domului: - Dar cum să ne ducem
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
care îl voi trimite, va crește o fată mare și frumoasă, alături de Maria, de Ion și de frumusețea Țării Lalelelor. - Merg eu Doamne, căci voia mea e să văd această frumusețe, voiesc să văd frumusețea Țarii Lalelelor. - Bine,dragul meu puișor! La noapte te voi lua în brațe și te voi coborî jos în Țara Lalelelor. Te voi pune într-o lalea și de acolo vor veni Maria și cu Ion să te ia. Te va chema Prințesa, vei fi Prințesa
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
cât e drumul lung Dorul meu să-l mai alung. Câteodată te-am visat Bradul mamei, scump băiat, Veneai din acel meleag Eu te-mbrățișam cu drag. Maica a lui Dumnezeu, Roagă-l tu pe Fiul tău Să-mi aducă puișorul Iar eu să nu-i mai duc dorul. MARIANA VOICA GRECU 17 decembrie 2011 Referință Bibliografica: DIN LIRICA MAMEI. MARIANA-VOICA GRECU (GALAȚI) - FIUL MEU DE PRIN STRĂINI - POEM / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul ÎI, 10
POEM de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361913_a_363242]
-
gheața. Mai avea însă de stat. Până la sfârșitul zilei mai era mult. Găsise ceva de lucru, cercetă niște cuiburi de păsărele prin făget. Îi plăcea grozav să vadă ouă mici de pestrițe. Dar cel mai mult îi plăcea să vadă puișorii mici, golași, cu ciocuri mari, galbene, doar cu pufușor în loc de pene. Încet-încet, veni și seara. Adună în sticlă niște cărbune de la o cioată proaspăt arsă, adăugă apă în sticlă, să aibă ce arăta mamei acasă. Greu, cam greu, se lăsă
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
doi, împinseseră cu botul castronul până la marginea mesei, jos capacul sărise singur, iar ei se delectaseră în voie cu biftecul meu. Neștiind cum am să reacționez, își luaseră câte o poziție de pândă strategică, pregătiți la orice eventualitate. - Nu vreți puișori și câte o cafeluță, o țigară, hm, ce ziceți? Dacă rămâneau peste noapte în casă, zgâriau giurgiuveaua, mieunau de parcă le tăia cineva coada fără anestezie și trebuia să mă scol să le deschid ușa. - De ce nu mâncați, mă'? Unul din
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
cu o șarjă explozivă pe dedesubt, că șansa ca doi din ăștia să nimerească în același avion, este aproape nulă!!! Odată știu că m-am întors supărat acasă, nu mai știu din ce motiv și le-am aruncat din ușă: - Puișori, astăzi vă trec pe biscuiți militari. Dacă vă plac, pot să vă asigur pe săturate. Voi aveți dințișori ca lumea, de ce nu mai am eu dinți ca ai voștri? E drept că sunt cam vechi, provin din stocurile armatei scoase
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
Acasa > Redactia > Autori > DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC Autor: Dragoș Marius Chiriac Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Născut la Câmpina (județul Prahova) în data de 07 mai 1969. A copilărit în vechiul cartier „Puișor” din „Dealu’ Spirii”, aflat în Capitala României, și în Sectorul 4. Finalizează studiile primare, gimnaziale și liceale în București. A lucrat la mai multe publicații. Printre acestea, se regăsesc și următoarele: „Tineretul Liber”, „Transilvania Jurnal - Subredacția București”, „Ziarul Agricol”, „Profitul
DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365613_a_366942]
-
construiseră cuibul, deasupra ușii apartamentului bunicii de la oraș, în primăvara trecută. Le admira hărnicia și frumusețea, ori de câte ori le întâlnea pe casa scării. Când se reîntorc primăvara și găsesc cuibul stricat, îl reconstruiesc cu migală și dragoste. Văzuse rândunelele hrănindu-și puișorii și lucrul acesta o încântase tare mult. După ce puii creșteau mari, părinții îi învățau să zboare. Îi pregăteau pentru călătoria lungă ce avea să urmeze. Toamna, se adunau în stoluri și plecau spre țările calde. Alexia se întrista de fiecare
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
se cernea precum făina prin sită când bunica se pregătea să frământe cozonacii. Micuța era derutată... îi era din ce în ce mai frig... de ea se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea caldă a bunicii: - Ce faci aici, puișor? Vocea blândă, a mai încălzit-o puțin pe fetiță. Zâna semăna atât de mult cu bunica... Fetița s-a apropiat cu sfială de ea, zicându-i: - Ești atât de frumoasă și de blândă! De ce este atât de frig? Îmi poți
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
dispăruse cu pădure cu tot; în jur, totul era alb... nici urmă de copaci sau de cărare. Alexia s-a trezit suspinând... Deasupra sa, era bunica care o mângâia pe frunte; a învelit-o ușor, apoi i-a șoptit: - Dormi puișor! Dormi în pace! Dimineață, când s-a trezit, fetița a dus mâna la cap și a întrebat unde îi sunt micșunelele...Bunica a mângâiat-o pe creștet și i-a spus că afară este iarnă iar micșunelele nu au fost
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
el am constatat această proprietate. Doar sunt orășeancă cum zici tu. „Nu mi-ai spus-o”. Interveni Ahmed în discuție. „Or fi fost mai mulți?” La care râzând Miranda îi răspunde: - De ce te interesează? Doar cu tine îmi voi face puișorii când vei reuși să le deschizi calea. Cui să-i fi fost „fidea” înainte de a te cunoaște? Și bălăceala a continuat într-o veselie molipsitoare topind toate sfielile și timiditățile. Anica devenise, evident aparent, orășeancă fără eforturile făcute la începuturi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
apoi, urcând pe o scară, îl pusese înapoi în cuib, spre marea mulțumire a păsărilor părinți, care, cu ciripitul lor melodios, parcă mulțumeau pentru salvarea progeniturii lor. După încă cinci zile, pe crengile pomului unde se afla cuibul, apărură cinci puișori firavi, supravegheați cu sfințenie de părinți lor. Livada se umplu de ciripitul lor vesel și melodios, prin care parcă binecuvântau natura pentru dărnicia ei. Se-nțelege, Liliana nu mai avea spor la citit, semnul de carte rămăsese tot acolo. Cum
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]