357 matches
-
spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Buenos Aires, ba din Santiago, atîtea nopți adunate și deodată hohotul de rîs al Vlăjganului care se uita la el, Îl dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs al Vlăjganului care se uita la el, Îl dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său, cînd acesta Întrebă de ce făceau plata. Lester nu se simțea de loc rău În tovărășia Puicuței; ba chiar se gîndise cum s-o ajute să depășească prejudecățile de Crăciun, dar Santiago Îl convinse că erau și alte locuri, chiar mai bune și că noaptea era pe sfîrșite. CÎteva minute mai lîrziu, Santiago, Bobby și Lester beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că s-au așezat frumușel În partea ailaltă, stau liniștiți cu prietenii lor; de altfel, te-a văzut și n-a dat nici un semn de mînie, n-a zis nimic. Nimic, pentru că Santiago l-a apucat de mînă de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am o prietenă cu inimă duioasă... — Vlăjgane; bagă-l În buzunar sau plec. Cum poți fi atît de laș?! Dar Vlăjganul mișca Într-una degetul mic, voios nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de laș?! Dar Vlăjganul mișca Într-una degetul mic, voios nevoie mare, făcea la revedere cu mîna sub ochii fetelor, le flutura pe la nas degetul mic Împodobit cu inelul de platină pe care-l scosese tocmai atunci din buzunar. Puicuța văzuse cum Îl ascunsese cînd a apărut Lester. Se făcu foc. — Cum poți fi atît de sfidător?! — Vedeți?... Nu v-am spus eu?... Cu cît bea mai mult, cu atît o apucă mai tare mărinimia și sentimentele nobile. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea nici un chef să-i respecte În seara asta, la dracu’ cu sentimentele nobile! El voia să glumească, să-și bată joc de tot și de toate, oricine și orice ar fi fost. Ele o cunoșteau mai de mult pe Puicuța, plină de reminiscențe, așa-i prietena mea... Ce dovadă mai bună decît povestea cu noaptea de Crăciun?... Vreți să vă spun un secret?... Nici de data asta, În noaptea de Crăciun... cu nimeni... — Scîrbosule! Celelalte nici nu bănuiau povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reminiscențe, așa-i prietena mea... Ce dovadă mai bună decît povestea cu noaptea de Crăciun?... Vreți să vă spun un secret?... Nici de data asta, În noaptea de Crăciun... cu nimeni... — Scîrbosule! Celelalte nici nu bănuiau povestea cu inelul, dar Puicuța, care băuse cam multe pahare de whisky, continua să se agate de sentimentul nobil care se născuse În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de whisky, continua să se agate de sentimentul nobil care se născuse În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-o s-o mai vadă niciodată cu el!... Totul avea o limită!... Delfinița tocmai terminase liceul la Santa Ursula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inelul ăsta?! Nu știi? Nu știi? Nu ghicești? Nerușinatule! Hoțule! — Eu nu i-am furat decît inima, interveni Vlăjganul, Încercînd să scape cu o glumă, făcîndu-le să rîdă pe celelalte, dar celelalte căzuseră puțin pe gînduri, deși orchestra cînta, glasul Puicuței se auzea În tot barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care să nu le dea voie să adoarmă. Cam pe la cinci dimineața, Îl văzură ieșind pe Vlăjgan clătinîndu-se și făcînd tot felul de manevre ca s-o sprijine pe Puicuța Portal, ținînd-o să nu cadă pe brînci. PÎnă la urmă s-au urcat Într-un taxi și au dispărut. Santiago profită de ocazie ca să-i explice lui frate-său toată tărășenia cu prietenul lui și cu petrecărețul. Bobby n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n cale - Să-i dau puicii de mâncare. 165 {EminescuOpVI 166} 105. Nu știu luna-i luminoasă Ori e puica mea frumoasă, Nu știu luna-n ceruri trece Ori puica la apă rece, Nu știu luna s-au ivit Ori puicuța mi-au zâmbit, Nu știu luna s-au ascuns Ori puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
grâu, nice secară Numai neghinioară goală. 311 Dacă nu-i și nu-i și nu-i Norocul la vremea lui. 312 Câte fete cu cojoc Toate așteaptă să le joc - Le mai joace cioarele Că mă dor picioarele. 313 Eu, puicuță, te-aș lua, Dar mi-a spus vecină-ta Că te culci sara cu soare Și te scoli la prânzul mare Și-ncă te ții cu bănat - Prea de noapte te-ai sculat. 314 Haideți, flăcăi, la fântână Că se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
orașul acela blestemat, cu mai multe femei frumoase pe metru pătrat decât văzuse în toată viața lui. E adevărat, toate trecuseră pe la chirurgia plastică, însă erau și al naibii de sexy. Drept în față văzu un individ insipid, plimbându-se cu o puicuță înaltă, pe tocuri cui, iar tipa era doborâtoare: păr negru, piele fină și un corp zvelt și fierbinte. Probabil că hahalera plătise pentru ea, dar chiar și așa era evident că nu o aprecia. Își ținea sticla de vin ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
altceva decât să își deschidă telefonul și să formeze un număr. Cum îl chema? Diehl. Vasco auzise câte ceva despre el. Pornise o companie cu banii soției, iar acum, probabil, ea era cocoșul în familia lor. Ceva de genul acesta. O puicuță bogată, familie veche, din est, o grămadă de bani. Tipele astea puteau să facă și pe bărbații, la nevoie. — Restaurant, spuse Dolly. Intră la Terrazo. Il Terrazo Antico era un restaurant cu două etaje și terase cu geam. Decorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asistent de laborator. — Așa că o lăsăm baltă? — Lumea-n care trăim nu e perfectă, spuse Charlie. Iar noi avem multe de făcut. Treci peste. Capitolul 11 Barry Sindler era plictisit. Femeia din fața lui trăncănea fără întrerupere. Era un tipar evident: puicuța bogată din est, îmbrăcată în pantaloni, o Katharine Hepburn cu tupeu, cu un fond fiduciar și accent nazal de Newport. Dar, în ciuda aerelor ei aristocratice, nu reușise decât să o pună cu profesorul de tenis, la fel ca toate fraierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scula ridicată, și începusem să mă enervez. Așa că ea a spus că îi părea foarte rău și a-nceput să mi-o sugă, până mi-am dat drumul în prezervativ. Era pricepută ca o profesionistă, dar știi cum e cu puicuțele tinere de azi. Oricum, după aia mi l-a scos, l-a luat cu ea la baie și am auzit-o trăgând apa. S-a întors la mine cu un prosop fierbinte, m-a șters, a spus că-i părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]