1,576 matches
-
Pilade!. Dacă a plăcut Electra lui Sofocle atenienilor, nu se poate ști; în 416, când a fost jucată, ea nu a luat premiul întâi, acordat lui Agaton. În orice caz, deși Sofocle avea 70 de ani când a scriso, piesa pulsează de aceeași energie ca opera cu care a câștigat primul mare concurs din viața sa și căreia, ca formă artistică, îi este evident superioară. Electra lui Euripide a fost reprezentată într-un moment de grea cumpănă pentru Atena. O aluzie
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
muște din mine. Coșmarul e un monstru care respiră greu. Un mons tru pe care îl simte chiar aici, aproape, în camera întunecoasă. Lumina farurilor mașinii a dispărut de mult. Își aude propria respirație, amplificată de bătăile inimii, care îi pulsează în urechi și îi trimite valuri de adrenalină în tot corpul. Respiră cu gura deschisă. Gâfâie. Mai mult ca sigur că dihania care îl pândește acum din întuneric simte cum frica iese prin toți porii lui. Sunt om în toată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Mâinile mele nu ezită nici o secundă atunci când coboară spre pantalonii mei și îmi deschid fermoarul și imediat pantalonii mei ajung pe podeaua dor mi torului, dar gura mea nu se dezlipește de gura Sophiei, și acum Sophia îmi simte sexul pulsând în apropierea ei, și mâna ei mă caută și mă găsește și mă strânge cu putere, și degetul ei mare se plimbă peste pică tura transparentă care udă vârful sexului meu. În închipuirea mea, îl văd cu coada ochiului pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Cavanosa care tușește spasmodic și nebuna care plânge, iar bărbatul ăsta întunecat vine chiar acum lângă gura Sophiei și limba lui îi caută buzele, iar eu fac un efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și sexul meu pulsează și se leagănă singur prin aer, iar limba bărbatului își gă sește drumul și explorează dinții și gingiile Sophiei și limba ei moale și udă și fiecare colțișor ascuns din gura ei, iar eu deschid încet picioarele Sophiei, și în timp ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
meu e înăuntrul ei, iar ea nu știe că toate astea se întâmplă numai și numai în închipuirea mea, ea se arcuiește și vine în întâm pinarea sexului meu, care a intrat în ea până la capăt, și capătul sexului meu pulsează violent înăuntrul ei. Rămân acolo. Stau acolo. Prostii. Adică bullshit. Toate astea se petrec doar în închipuirea mea. Nici măcar nu mi-am atins buzele de ale Sophiei. N-o să am curajul să o ating. N-o să-i ating nici măcar un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură pe mofturoasele. Ceasul de la mână se oprise la ora trei și cinsprezece minute, poate noaptea, poate ziua
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
privește tabloul, evident) venise o mașină de pompieri, poate că undeva, în acel orășel prins în lâncezeala unei toamne lungi, izbucnise un incendiu, iar pompierii fuseseră chemați foarte repede de telefoanele vecinilor, pictorul surprinsese girofarurile roșii, dădeau senzația că încă pulsează, chiar dacă mașina era răsturnată pe o parte. Privitorul își putea imagina, cu ușurință, manevra disperată a șoferului, dorința acestuia de a evita parada, fracțiunile de secundă în care creierul său fusese obligat să ia rapid o decizie, suprema decizie, am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fereastră deschisă spre grădină ce-ți dă impresia, din cauza modului în care artistul aplatizează planurile, unei pânze întinse pe șevalet. La prima vedere însă, nimic anume nu-ți atrage atenția. Un tablou de Bonnard este o tapiserie de culori care pulsează, plină de energie, nelăsându-te decât după un timp să "așezi" lucrurile în locul în care aparțin. Alăturări nonconformiste și niciodată întâmplătoare de culori - galben, portocaliu, mov, verde - transformă adesea un spațiu naturalist într-unul aproape abstract. Arta lui Bonnard trebuie
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
au privit Albe nopți leningrădene? Iar acum cum te privesc: Cu ochi rece ca șoimarul, Și îți pregătesc Calvarul, Și de moarte îți vorbesc? 1935, Primăvara VII VERDICTUL Și-a căzut, de piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe/ Timp întemnițat osul și iar ne/ Împietrim: stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii. În care pulsează, neoprite, ritmurile, încă o dată tinere, ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a sorbit arșița/ Pe când era o plantă clara'n plai/ Și fierbe'n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor sau grafician nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am sugerat deja, el nu este un artist al secvențelor, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri și în memoria lor pierdută. Asemenea lui Goethe, Paul Neagu ilustrează un vis al totalității și nu doar o practică, fie ea și exemplară, circumscrisă unui singur obiectiv. Opera sa o dovedește din plin, lecturii nerămînîndu-i decît obligația
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
ediția de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
niciodată cu adevărat cum sunt, și totuși, de ani de zile îngrămădesc peste chipul meu adevărat tot ce citesc, tot ce văd în filme. Și-acum nu mai puteam decât să-mi depărtez privirea îngrețoșată de la ființa mea adâncă, gelatinoasă, pulsând de frică. N-aveam nici o formă decât aceea, gelatinoasă, a fricii." (p. 232). Eroina a înțeles treptat că asupra ei apasă, ca sabia lui Damocles, pericolul excluderii. Este, iarăși, o notă bună pentru autoare că nu forțează lucrurile și semnificațiile
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
carte, apăreau cronici la ea, uneori mai bune, alteori așa și așa, alteori deloc. Se mai întâmpla și să iau parte la câte o polemică. Sau să primesc, de la câte un cititor, o scrisoare. Ce mai, simțeam că viața literară pulsează în jurul meu! Iar când dădeam câte un interviu la radio pe teme culturale, ba uneori chiar la televiziune, la emisiuni cu rating mic, numele îmi era pronunțat corect. Cum zic, eram notoriu. Însă despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
acuitate cu care redescopăr freamătul lumii neînsuflețite, și modul în care primesc infinitul flux de sunete și mirosuri (...). Lumea din jur începe să se miște și să se organizeze în ritmuri și în chei pe care nu le mai cunosc. Pulsând asemenea unei inimi trezite la o altă viață, sângele se răspândește cu uimire în toate ascunzișurile noului meu trup pentru a se uni, în cele din urmă, într-o singură albie" (p. 291). Sub impactul transferului magic, credința și emoția
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
este bună dar, fiind așa, luciditatea îi spune scriitorului că limbile ceasului nu pot fi întoarse. Timpul, într-adevăr, n-a uzat nimic din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul reușește să transfigureze crochiul, să confere personajelor sale acea complexitate și trăire autentică. Nu există nici un ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
partea de jos a draperiilor. Ce s-a întâmplat cu cealaltă parte psychoporn Boris închide lumina și înghite cu grijă întunericul; mirosul de rahat cald al Aksinyei seamănă cu cel al unei combinații de plante. Își adulmecă degetele și crestăturile pulsează odată cu sângele din gingii: putere. Stropii de transpirație încarcă din nou colacul de wc. Aksinya încearcă să-l șteargă, în timp ce colacul se mișcă nevricos pe vas - un fir de păr cade în apă, fără măcar ca mâna ei să-l
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
să mă ajute. Am dat mâna cu mulți, fără a-i putea, de fapt, atinge. Într-o zi, mergând pe malul unei ape, mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
întoarcere, pe fiul risipitor îl aștepta, cât cerul îl aștepta, tatăl. Căzut la pieptul tatălui, acest fiu gol de avere și de sine, dar plin de iubire, supremă recunoștință, înțelegere i-a auzit, părintelui, inima care cu așteptare și rugăciune, pulsând, îi dăltuise (în cea mai dură piatră, a ingratitudinii) spre neuitare, spre viață chipul lui de fiu binecuvântat. El s-a simțit chemat să preia nu atât averea ereditară și materială cu care doar știi, cât pe cea spirituală, ce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
retina, chemînd ființa într-un spațiu al confruntării; ochiul lui Octavian Costin trece dincolo de "pictural", fiind pus mereu în alertă de "presiunea psihologică a întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul au a oferi dări de seamă despre realitate, textul însuși pulsează în ritmul unei stări interioare provocate de imaginea exterioară, regăsirea "matinală" se face prin intermediul luării în posesie a obiectelor din jur care agresează insul: Octavian Costin "citește" tot ce simte, trăiește cunoscuta teroare a obiectelor care "mă blochează, care mă
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
a fredonat fragmente din Sacre de pritemps de Stravinsky, ceea ce s-a dorit a fi, desigur, o fină ironie, iar alte două și-au examinat corpul, au desenat pe el cu un ruj diferite motive decorative sau o inimă care pulsa pe un omoplat, un alt gag subtil, sau, în fine, au făcut înscrisuri cu alte glumițe pe mâini și picioare. Deci, gestul banal și actul fiziologic au fost agrementate cu câte o șfichiuire ironică, însumarea acestor demersuri configurând creația lui
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
ochiul avid al turistului la Pompei sau la Piramide, e "remodelat" local, cu cioburile de oale, bălegarul și lutul strămoșului. Din "mâlul" memoriei, care sare peste epoci întregi pentru a recupera originile propriu-zise, apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]