1,472 matches
-
luptele îndârjite între Templieri și Ospitalieri)346, ca și în ansamblul acestei povești despre un sfânt catolic care se poartă ca un Oedip orb. La ironia destinului personajului face ecou ironia istoriei care nu ezită să alieze mentalitatea superstițioasă și pulsiunea ucigașă, verosimilul și neverosimilul, realismul și delirul fantasmatic (fantasma ar veni din mentalitatea religioasă superstițioasă a unei epoci revolute, deschisă supranaturalului și care se hrănește și alimentează delirul). Folosind două procedee narative contrarii pentru a pune sub semnul întrebării autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care acesta poate să-l aibă. De la scena socială la scena intimă, traiectul pune în evidență violența conținută în ospitalitate, distanța semnalată de către Derrida între legile ospitalității și legea ospitalității în forma ei absolută și extremă. Cum se articulează pulsiunea crimei și cum se trnsaformă ea în sacrficiu? Flaubert subliniază de la bun început distanțele, golurile care structurează ospitalitatea. Mai întâi el ne oferă o descriere a castelului ca loc al ospitalității. Acest castel, în mijlocul pădurilor este solid ("Cele patru turnuri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în superba scenă din Dispărutul în care Karl Rossmann și Robinson se găsesc pe balcon, în timp ce cuplul format de către Brunelda și Delamarche se dedau la activități misterioase după ce au tras perdeaua. Sunt astfel evocate în mod oblic toată ambiguitatea erotică, pulsiunile, libidoul familial generat de către o promiscuitate care întoarce stomacul pe dos de greață. Știm că trezit de către un strigăt, el descoperă un fel de scenă primitivă între Brunelda și Delamarche. Brunelda vrea să facă o baie, să se dezbrace și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în modalitate parodică, parodie care ar tinde să arate că vechile mituri și-au pierdut ele însele sensul în lumea nouă, spațiu al pierderii valorilor spirituale în profitul unei concepții materialiste ale unui univers cotidian și pragmatic. Când Karl cedează pulsiunii scopice, interzisă de către unchiul său, el vede din camera sa orașul New York, o imagine de violență materială, de dezorganizare, de haos și de dezarticulare, și în depărtare el zărește "formele colosale ale unei catedrale". Această viziune poate avea mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
actual al unei "culturalizări" a economicului care se detașează de întreprindere pentru a se concentra asupra pieței. Dacă menținerea asocierii dintre exotic și "comunitar" este înțeleasă ca o permanență care instituie de fiecare dată comunitatea imaginară de interese și de pulsiuni a celor două straturi constitutive ale întreprinderii, salariații subalterni și directorii uniți prin capitalul lor cultural, eficacitatea simbolică a acestei asocieri este realizată astăzi prin intermediul pieței. De la microculturile de întreprindere la macrostructurile de piață în care se inserează și în
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
au calificat prozele lui C. drept science fantasy, ceea ce s-ar putea traduce drept „fantezie desfășurată sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri cosmice. I Acolo unde antenele cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul vieții, de percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta, surprizele se țin lanț: "reveriile alchimistului Abstractor" tind spre o anumită filozofie a Ființei; o primăvară (cu "extatice sofisme") e Primăvară socratică: "Tot ce există, există de-a pururi. Moartea nu are viață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al ne-mai-întâlnitului, de unde o frenezie vizuală explozivă. E modul poetului de a reproiecta lucrurile la scară fantastică. Într-o astfel de orchestrare simbolică, lumea devine una cosa mentale; vizionarul practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit, Dimov ajunge uneori la acel envol incontrolabil caracteristic visului; nu o dată frapează însă artificiul, manierismul, note de déjà vu; texte "visate" la simulator (Vis cu frizerie, Vis cu dentiști, Vis cu cocoș) alternează cu pagini inspirate, între care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
douăzeci și unu de ani, stă sub semnul focului, al unui viu neastâmpăr juvenil concretizat în graba de a se realiza. Sensul dramatic al existenței sale ține, psihanalitic vorbind, de premoniția sfârșitului apropiat; în replică, o semeață înaintare printre flăcări și năluci, pulsiuni interioare imoderate căutându-și expresia stilistică, încrucișări de ritmuri care "nu vor să moară" toate topite într-o Baladă, toate vizibile în Momente biografice și în alte pagini. "Prea multă grabă-n viața ta, / Drum pea-nclinat au fost să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sacre, devin focare iradiante. Legăturile între generații, vizibile, nu țin numai de fireasca solidaritate sub cerul poeziei, de apartenența la aceeași familie de spirite, ci de ceva mai cuprinzător (fundamental), de imperativul păstrării identității naționale. Indiferent de instrumentația poetică, de pulsiunile declanșatoare ori de temperamente, frapante sunt, la nivelul viziunii, unele dominante începând cu redefinirea sentimentului de patrie, acesta consonant cu cel de autohtonie, inclusiv cu cel de istorie. La creatorii reprezentativi, patria e, în esență, o triadă, Pământul, Neamul, Limba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nostru obiect de artă: mumia egipteană, cadavrul făcut operă; prima noastră pânză: giulgiul pictat al copților. Primul nostru conservator: îmbălsămătorul. Prima piesă "art deco", recipientul pentru rămășițe, canopă, urnă, crater sau casetă. Nici măcar adepții lui Christos n-au putut rezista pulsiunii imaginare, deși făcuseră din interdicția lor mozaică un semn al diferenței în interiorul unei romanități idolatre. De la catacombă la bazilică, apoi la capelele medievale, acele "camere cu relicve" (Duby), vedem scheletul "ieșind" de sub pământ și crescând, înălțându-se în slavă, printr-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în care umbra prinde prada. Activitatea de doliu trece astfel prin confecționarea unei imagini a celuilalt cu valoare de eliberare. Dacă această geneză este confirmată, siderarea în fața trupului muritor, străfulgerare fondatoare a umanității, ar aduce cu ea în același timp pulsiunea religioasă și pulsiunea plastică. Sau, dacă preferăm, îngrijirea mormântului și lucrarea efigiei. Toate vin împreună și una prin cealaltă. Așa cum sugarul își strânge pentru prima dată membrele privindu-se în oglindă, noi opunem descompunerii morții recompunerea prin imagine. Așadar imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prinde prada. Activitatea de doliu trece astfel prin confecționarea unei imagini a celuilalt cu valoare de eliberare. Dacă această geneză este confirmată, siderarea în fața trupului muritor, străfulgerare fondatoare a umanității, ar aduce cu ea în același timp pulsiunea religioasă și pulsiunea plastică. Sau, dacă preferăm, îngrijirea mormântului și lucrarea efigiei. Toate vin împreună și una prin cealaltă. Așa cum sugarul își strânge pentru prima dată membrele privindu-se în oglindă, noi opunem descompunerii morții recompunerea prin imagine. Așadar imaginea vine în sens
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
textul dispare sub regie, în mausoleele noastre cutia eclipsează bijuteria. Iar conservatorul îi fură statutul de vedetă conservatului. Cum să separăm gustul hipertrofiat al acestor noi temple de acela, mai secret, al mormintelor? Punerea în spectacol a frumuseții de imemoriala pulsiune a morții? Este un fel de jubilație tristă în celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trebuie făcută de toți, nu de unu”, suprarealiștii urmăresc nu să făurească „opere”, ci să producă „texte” exprimând viața interioară a indiferent cui, în întreaga ei autenticitate. Întrucât existența în societate impune, după Freud, disimularea mișcărilor sufletești de adâncime, cenzurarea pulsiunilor inerente ființei, cele de natură sexuală în special, acestea nu se pot manifesta liber decât în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței. Toate demersurile suprarealiste vor avea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
relației „eu”-„tu” - „tu” fiind înțeles în sens larg, putându-l include și pe Dumnezeu. Psihanaliza a preluat tema eului, dar, la început, i-a acordat o importanță redusă în sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
investigației și menținerea temelor romantice a condus la construcția treptată a unui model al omului individual, interpretat ca structurându-se în prima copilărie, în cadrul relației foarte apropiate cu părinții. Schematic, aceasta cuprinde trei instanțe: id-ul sau sinele, care exprimă pulsiunea către obținerea plăcerii, fapt ce detensionează și crează o stare de echilibru, de bine. Altă instanță e superego-ul - supraeul -, care reprezintă interdicțiile, predominant morale, ce vin din partea părinților - ca reprezentanți ai societății - și care sunt interiorizate, introjectate, împreună cu imago-urile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
e în concordanță cu erodarea temei conștiinței, predominantă la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și XX. Pe lângă triada id-ego-superego, psihanaliza a mai introdus-o și pe cea conștient - preconștient - inconștient. La originile inconștientului stă, în viziunea lui FREUD, pe lângă pulsiunile instinctive, și un important material psihic care este „refulat”, în sensul că trăirile respective (ca pulsiuni, intenții, afect, reprezentare, imaginare, tendințe de acțiuneă nu sunt acceptate de superego, fiind blocate la limita conștiinței, unde se mențin în tensiune, creând anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
XX. Pe lângă triada id-ego-superego, psihanaliza a mai introdus-o și pe cea conștient - preconștient - inconștient. La originile inconștientului stă, în viziunea lui FREUD, pe lângă pulsiunile instinctive, și un important material psihic care este „refulat”, în sensul că trăirile respective (ca pulsiuni, intenții, afect, reprezentare, imaginare, tendințe de acțiuneă nu sunt acceptate de superego, fiind blocate la limita conștiinței, unde se mențin în tensiune, creând anxietate și descărcându-se pe căi laterale, „surogat”, fapt ce conduce la simptome nevrotice. Concepția psihanalizei cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ce seamănă cu cel al unei convertiri. În continuare, vor fi prezentate pe scurt câteva teme ale psihanalizei clasice, fără pretenția unei expuneri sistematice, complete sau didactice. Omul, așa cum îl concepe Freud, are o importantă latură biologică, fiind dinamizat de pulsiuni (instincteă ce urmăresc satisfacția și plăcerea. E vorba de instinctul vieții, de eros, dar - gândește Freud mai târziu - omul vizează și distrugerea, sub forma instinctului morții (Thanatosă. Pulsiunea instinctivă libidinală, mediată prin relația strânsă cu mama și ceilalți, este, la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
așa cum îl concepe Freud, are o importantă latură biologică, fiind dinamizat de pulsiuni (instincteă ce urmăresc satisfacția și plăcerea. E vorba de instinctul vieții, de eros, dar - gândește Freud mai târziu - omul vizează și distrugerea, sub forma instinctului morții (Thanatosă. Pulsiunea instinctivă libidinală, mediată prin relația strânsă cu mama și ceilalți, este, la început, inconștientă, ca parte a instanței psihologice a sinelui (idă. Contactul interpersonal stimulează și formațiunea psihică a ego-ului. „Celălalt” există însă relațional pentru individ atât în mod concret
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]