1,160 matches
-
răspăr - cu, aproape, inconștiență juvenilă, afirm acum, pentru că atunci îi lăudam din alte considerente și cu alte argumente, tocmai pentru a nu stârni bănuieli, neliniști ochiului necruțător al cenzurii... - era unul torențial, ilaritatea fiind provocată instantaneu, ca și cum cineva ar fi pulverizat, pe nevăzute, vreun miraculos praf de gâdilat, fizic și metafizic, ori de râs intempestiv. Pentru că, nu-i așa?, Sigmund Freud vorbea despre umor ca despre o bizată mângâiere-automângâiere, Christopher Fry aprecia că ar fi ,,refuzul în fața deznădejdii”, iar alți specialiști
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
să-i facă hatârul Adinei, căreia, îmi spuneam cu răutate, poate i-ar fi plăcut să-l țină între coapse pe sania aceea. Hodoșan era preocupat însă mai mult de impresia ce făcea zburând printre noi cu prețioasele lui Zakopane, pulverizând zăpada în urmă. Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei piste de slalom uriaș. Orice încercare a Adinei de a-l aduce măcar o dată pe sania ei se dovedise zadarnică. Își
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin crăpături e vibrantă și iute ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de nisip, de pietriș, nu poate fi decît un loc al morții, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ierta pe toți cei care nu merită? Murim Întotdeauna singuri, sînt convinsă că În acel moment nu mă voi gîndi nici la cei răi, nici la cei buni - poate cel mult la lume, ca la un vis ce se va pulveriza. Dacă a murit Încă un cunoscut al dumneavoastră, vă surprinde cît de firesc vi se pare că mor ceilalți? Și dacă nu, aveți sentimentul că acela v-a luat-o cumva Înainte sau vă simțiți superior? Întotdeauna am avut sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țărănești.” Toate guvernele de după Cuza au avut de rezolvat această problemă, concretizată în criza de pământ a ranului român: la prima generație de dupăă o împărțire și o redistribuire a proprietății funciare, problema se punea din nou. Loturile țărănești se pulverizau ca urmare a divizării pământului prin întemeierea de noi familii. Lipsa pământului i-a determinat pe țăranii eliberați din servituțile feudale, din clacă și boieresc, s rămână tot la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză o amintire de parfum în părul nerușinat de bogat și se întinse leneș și inocent în cel mai însorit pat al Palatului. Heruvimul ei o va găsi tresărind sub povara dulce a unui vis bun. * Sunt vie sau sunt moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă în jur de 200 de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, încât am început să strig după ajutor. Tremuram din toate încheieturile când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. - Riana! Riana! Ajută
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută e cerul înstelat Rotindu-se încet peste înzăpezite creste După incandescentul eon zburam în cercuri exilate Sub focul orb, străin, al aurorei boreale Se mistuiau milenii în clipe resemnate Uranian eterul se desfăcea
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi din capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
cu un pahar cu suc după preferințe, din partea casei. Sinu reținu zâmbetul fetei celei blonde, cu părul cârlionțat și cu nasul puțin în vânt. Pe semne ea fusese cea care pusese anterior întrebarea. - ”Întindeți palma” - zise aceeași fată și îi pulveriză trei feluri de parfumuri din flacoane cât mai fistichii. Sinu își duse palma la nas și mirosi. Într-adevăr, toate trei parfumurile aveau un miros atrăgător. Ultimul avea un miros mai dulce. Asemănător celor pe care i le făcea Sara
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
mama îi e puțin mare pe piept, dar cu o broșă de argint bine plasată e aproape bine. - Ești frumoasă! Tata ar spune asta și dacă ar avea trei dinți lipsă și ar fi sașie. Parfumul bogat pe care-l pulverizează în spatele urechilor și la încheieturile mâinilor o binedispune puțin. Doar puțin, atât cât să aibă o vagă impresie că s-ar putea simți bine. Ciudat mai e omul! Pe drum, câteva emoții o încearcă, ca o anticipație a ceva frumos
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
înfruptat din stele căzătoare din seară până-n zori, când se topeau în soare, că sânii tăi râvniți nu-i dibuiam niciunde, fiind osândiți să zacă-n margini de coline și zilnic să asude. Se cumpărau din piață ghivecele cu flori pulverizând miresme până sub ‘nalt de nori ca pulpele brumate prin parcuri și pe străzi, ca sprintenii, subțiri genunchii de feline pierduți prin negre zăpezi. Purtat de destin înfipt în lumina de stea te-am găsit într-un boboc virgin de
AH, IUBITA MEA FLOARE! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360989_a_362318]
-
o concepție autonomă, impură, mediată și care apelează la reflecție critică pentru justa lor receptare. Raportat la poezie, eseul plastic preia plăcerea ei ludică, făcând ca realitatea și fantezia să se îngemăneze; la fel, rigoarea metodică și imaginația. Metaforele, „imaginile”, pulverizează de multe ori coerența semantică, devenind „dizertație”, digresiune, însă conceptele, dacă le sesizăm, recapătă mult din puritatea originară a științei sau filosofiei. De aceea, eseul plastic este, în chip esențial, interpretare. Experiență intelectuală trăită de pictor e, firește, subiectivă, dar
ROMEO NIRAM: ESEU DESPRE ESEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364233_a_365562]
-
ține oamenii închiși în case și-n singurătățile lor amărâte. Satul a amețit cu ochii la cer. Găurile negre ale viitorului își plimbă umbrele gloduroase peste ziua întunecată. Oare ce mai urmează, Doamne ? ............................................................................................................................................................................... Nu ne mai putem împotrivi, amintirile ne pulverizează sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile pur și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
o individualitate distinctă, ci ca pe o frescă realizată din tonuri contrare, din lumini și umbre, ca pe o suprafață tensionată din marele fenomen uman. Și asta pentru că sufletul lui este atât de mare, de penetrant încât dizolvă personajul, îl pulverizează ca pe o pată pe peretele cenușiul al vieții: „A spune adevărul pare a fi o mare aventură. Cu greu s-ar hotărî cineva a-l spune sau nu... Oscilează încă... Are ce-i drept multe a spune. Și totuși
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major. Adică la mine, mă! Executarea! - ’Țeles, să trăiți! Negru-Cioară făcu stânga-mprejur, cârâi după cioroipani și se pulveriză cu ei prin toate cotloanele palatului sau pe unde știa el că-și pierd timpul hăndrălăii împărăției cu tartorițele de babe. După un ceas, sala de gheață a Cartierului General, în care erau așezate sloiuri și bolovani de gheață, în loc de
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță a titanismului romantic, melancolic, neliniștit, dar și trufaș, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simțurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forțează limitele realului, pulverizându-le, depășindu-le progresiv. Experiența este o epuizare completă a trăirii, prin elan vizionar și înstrăinare metodică, prinm exaltarea resorturilor vitale:” Îmi șterg pe furiș lentila ochelarilor și mă mint că te văd din nou frumos și deștept pe sub masca
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
zestrea de suflet așa cum apa ia forma vasului în care este pusă. Cu această zestre am plecat în lume și m-am străduit prin scrierle mele să le port românitatea și numele pe toate meridianele pământului cu ajutorul internetului care a pulverizat distanțele făcând din lumea largă un sat ceva mai mare. Mi-aș dori să rămână ceva din fervoarea cu care am urmărit pe verticală spiritualitatea neamului românesc și am sorbit cu nesaț din frumusețea de negrăit a graiului nostru. Mi-
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
tablori din trei cicluri diferite (“Imposibila iubire”, “Șoapte” și “Sentimente”), lucrări care au ca motiv principal chipul și corpul femeii și-n care, așa cum remarca la vernisaj criticul de artă Valentin Ciucă, “actorul important este starea de grație, care se pulverizează ca-ntr-un vis”, a adus în perimetrul artistic primăvăratec al Sucevei o notă de “eleganță și puritate”. “Să dialogăm cu lumina și umbra și cu cele mai frumoase forme de viață de pe Pământ” Dorina Costraș, care a debutat într-
“DÉJÀ VU”, ELEGANŢĂ ŞI PURITATE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349569_a_350898]
-
rătăcit drumul, am obosit. Nimic nu mai are niciun sens. Altădată aș fi căutat răzbunare... Dar acum eram prea golit ca să îmi mai doresc asta. Tot ceea ce aș fi vrut, ar fi fost să dispar și eu, neștiut de nimeni, pulverizat printre stelele Universului... Poate astfel aș fi reușit să mă apropiu mai mult de Creator și să scap odată de blestemul malefic al Pământului. Într-o noapte, am visat-o pe mică țiganca interpretând la vioară ei, la aceeași intersecție
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Totul s-a repetat ca în timpul vizitei dinainte. Singurul care lipsea era subofițerul cu sacul. M-am interesat de soarta acestuia și am aflat că în timpul unui bombardament german, un proiectil de aruncător a căzut peste OBSERVATOR și l-a pulverizat împreună cu sacul cu bijuterii! Soldații șopteau că trebuia să fi fost blestemul proprietarului magazinului de bijuterii! Referință Bibliografică: Fragmente din Memoriile unui ofițer de Artilerie / Constantin Zavati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
cu care el, Poetul își spală fața înzorind-o. Poezia este esența Luminii pentru că în poezie nu poți păși decât la braț cu Dumnezeu iar Dumnezeu este Lumină și Lumina nu te poate întrista ci doar înlumina. Poezia este inexprimabilul personalizat pulverizat cu o anume generozitate prin structura internă a unui limbaj care aparține doar Creatorului.” - SPERANȚA MIRON, Galați „Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că datorită acestui fenomen divin, sfârșitul lumii va fi
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi de la capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare. E ceea ce face azi deliciul perfecționat al oamenilor care lasă prin viață urmele mersului în tălpici cu crampoane și târâșului, ale călcâiului în fața tălpii. Asistăm senin la propulsarea istoriei noastre și a personalităților României în doctrine care
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]