2,674 matches
-
citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea despre Biblia lui Doré. în artă și în literatură, spunea Strittmatter, omul se arată așa cum este el de fapt. Cu fiecare cuvânt și semn de punctuație și cu fiecare pată de culoare ori linie, se realizează pe sine însuși. Cuvântul și imaginea afirmă ființa lui interioară. în artă el depune mărturie despre ceea ce este ca făptură umană. Opera pe care o creează îl depășește, se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-și păstreze actualitatea. Tradiția corespondențelor la ziar va continua să trăiască aici, în Avabäck, în primul rând prin mine personal, dar și mai departe, prin fiul meu, mai arăt eu. El știe de pe acum să scrie literele și semnele de punctuație și face în fiecare zi exerciții, în felul lui copilăresc, la vechea mea mașină de scris. Vreau să-l recomand călduros. E foarte frumos ceea ce scrii tu despre tradiție, i-am spus eu. De la poetul german Strittmatter eu am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în urmă de către ambele părți - prevede că orice modificare într-un tratat acceptat și semnat este exclusă. Nu mai poate fi adăugat ori anulat nici un cuvânt, literă sau semn de punctuație. Totul trebuie gândit înainte. Există un Consiliu al Cavalerilor și un Sfat al Bătrânilor, organisme ce reprezintă ambele combatante, deosebirile de sistem dintre cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-a întristat. Știa că o vei întâlni. Iar dacă nu vei izbuti, vei scrie o poveste. Întâlnirea voastră va fi inevitabilă. Te vei apropia de EA rând de rând, literă cu literă. Pentru a evita barierele, vei renunța la punctuație. Vei concepe o ideogramă. Câteva. Totul va fi cuprins într-un singur rând. Ermetic. În care să nu mai pătrundă nimeni; din care să nu mai puteți ieși, să vă prefaceți într-un basm. Lucrurile nu stau prea rău: Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
reflectă tradiții ale culturilor naționale (sistem franțuzesc, german, englez etc.), ale domeniilor știin-ți-fi-ce (preferințele matematicienilor nu sînt aceleași cu cele ale teoreticienilor literari, ale sociologilor etc.) și chiar ale unor edituri sau reviste. Regulile - privind or-dinea informațiilor, abrevierile, semnele de punctuație folosite - sînt în genere convenționale și adesea echivalente: nu e în sine mai bine sau mai rău a despărți informațiile prin punct, virgulă sau punct și virgulă. Preferința pentru un model sau altul are o istorie particulară; de pildă, în
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
cuvinte. Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie. Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției - 1 p.; coerentă textului - 2 p; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului - 2 p; ortografia - 3 p; punctuația - 2 p; așezarea corectă a textului în pagina, lizibilitatea - 2 p.)" Calendar EVALUAREA NAȚIONALĂ 2014 Limba și literatura română - proba scrisă: 23 iunie Limba și literatura maternă - proba scrisă: 24 iunie Matematică - proba scrisă: 25 iunie Afișarea rezultatelor (până la ora
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
cele câteva manuscrise ultime considerate excepții se dovedesc a fi tot forme anterioare), astfel că aici nu-l mai putem controla sau îndrepta pe autor. Problemele pe care le ridică antumele sunt, în principal, trei la număr. Ele țin de punctuație, de poziția apostrofului și de statutul ediției princeps Maiorescu din 1883. Trebuie, așadar, să ne frământăm mintea pe un teren solid, adică să stabilim voința auctorială, a lui Eminescu, după surse reale. Trebuie, pentru aceasta, să acceptăm - iată ce ne
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite... Maiorescu însuși a reluat ediția princeps de 11 ori - aducând de fiecare dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
dată schimbări în punctuație, în poziția apostrofului și chiar în ordinea poeziilor. El se deosebește peste tot, oarecum cu program, de textul publicat în "Convorbiri literare" ori în "Almanahul României June". Editorii antumelor eminesciene au, după Maiorescu, fiecare în parte punctuație proprie, adeseori forme alese de el însuși ca editor - abia Perpessicius dacă încearcă o reconciliere consensuală în această privință. Reformele ortografice ale limbii române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în primul și în primul rând pe poezia lui
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
române au fost, apoi, fiecare în parte aplicată în primul și în primul rând pe poezia lui Eminescu, oarecum cu sentimentul experimentului: dacă Eminescu rezistă, reforma se poate aplica limbii române în întregul ei. Rediscutarea acestor trei probleme ținând de punctuație, poziția apostrofului și statutul ediției princeps - iată chestiuni care pot merge spre închegarea operei poetice eminesciene. Termenii relației se configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
cu rănile ce tare ne dor/ Murim încet, și strigăm toți în cor/ Ce lume, ce lume... rea și murdară,/ Ah dar și ce lume scumpă, deci cam bizară!" (Ce mică e lumea). în afară de așezarea cam haotică a semnelor de punctuație, să știți că nu avem nimic serios a vă reproșa. (Ovidiu Didu) * Sunteți unul din numeroșii uituci ai acestei lumi, care nu-și semnează nici scrisorile, nici poemele. Sunt convinsă însă că mesajul meu vă va găsi, și în cel
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
altele, în care fiecare vers conține, el singur, o întreagă poveste și o lume. Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
singur, o întreagă poveste și o lume. Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se întâmplă în poemul paharul de hârtie: "atunci
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
prin engleză: mai ales în sintagma ghid stilistic, care traduce engl. style guide și se referă la un ansamblu de indicații pentru editori, traducători etc. Un asemenea ghid stabilește normele unui anumit tip de text, de la punerea în pagină și punctuație până la alegerea unor termeni sau a unor structuri sintactice. Am constatat, pe un site al Uniunii Europene (publications.europa.eu), că titulatura International style guide era tradusă în română Ghid stilistic interinstituțional, în vreme ce alte limbi făcuseră un efort mai mare
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
finalului de vers: "La poalele muntelui,/ Muntelui pleșuvului" (p. 95, din balada Toma Alimos), "pentru Genarul" în loc de "pentru că Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape toată gamă posibilă: punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este, însă, mai grav, când e vorba de punctuație, este că aceasta se "corectează" în textele unor mari scriitori. De pildă, în textul dramei Meșterul Manole, autorul folosește frecvent linia de pauză că pe o indicație de rostire a replicii de către actor, în funcție de starea psihologică a personajului interpretat. Astfel
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
scăpa, redactorul de carte suprima cele două linii de pauză (p. 91). O pagină mai departe, fenomenul se repetă; Povestea cu jertfă omenească - e numai așa - un joc." Oricât s-ar părea de bizar felul în care un scriitor folosește punctuația, nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
nimeni - dar absolut nimeni! - nu-și poate lua libertatea să-l amendeze. Fără să fie vorba numai de sacralitatea verbului scris care în vremurile noastre nu și-ar mai avea, chipurile, rostul, e, mai degrabă, vorba de semnificații pe care punctuația folosită de un scriitor nu ni le relevă de la primă lectură. Sunt și altfel de libertăți pe care și le ia redacția, fără să-și consulte colaboratorul. Este, de pildă, inacceptabilă menționarea titlului științific de doctor pe coperta I, cu
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
păduchele de apă -/ tot atâția candidați la grațiile Poemei/ poetul refuză să dea câștig de cauză vreunuia/ el recunoaște - habar nu are care-i sunt urgențele/ care-i sunt interesele care-i sunt preferințele" (p. 21). Lipsa oricărui semn de punctuație (caracteristică întregului volum) amplifică starea de anxietate, deruta ce pare să fi pus stăpânire pe creator. Nimic din poezia lui Mircea Petean nu este ceea ce pare la prima vedere. De cele mai multe ori lucrurile sunt mult mai complicate. Poate de aici
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
formele conjuncte (legate), dar cum să legi două cuvinte după virgulă?! Inutil să spun că Gheorghe Doca citează în ambele moduri, cu apostrof și cu cratimă. (Oricum, tot e bine că nu are ca alții: „O,-'nțelepciune...") In general prin punctuația sa cam flueiră vântul. Voi alege alt pasaj cu și fără virgulă, unde sensurile sunt opuse și implică o întreagă filosofie. Este vorba de drumul Luceafărului, pe care-l citează de patru sau cinci ori. Uneori este așa: „Un cer
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de editori (de câteva ori chiar declară că nu înțelege sau nu se înțelege textul... fiind vorba, desigur, de o ediție, nu de textul stabilit de el însuși). Este ciudat cum sensul eminescian se impune, uneori, împotriva schingiuirii lui prin punctuație sau alte reguli de scriere (vedeți cum vrea poetul: de desupt, de asupra, prima oară fiind vorba de un fel de haplologie cum zic dânșii, lingviștii, pentru de dedesupt). Pe Caius Dobrescu îl înțeleg și-l accept, pentru că are dubiul
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
ar fi dat peste strofa următoare, pe care n-o mai citează, și care la Maiorescu este astfel: „Că nu mai vrei să te arați, / Lumină de 'ndeparte,/ Cu ochii tăi întunecați, / Renăscători din moarte" - iar la ceilalți editori are punctuație foarte diferită de la unul la altul. In „Convorbiri literare" și, deci, în intenția autorului, a lui Eminescu, strofa nu are nici o virgulă. A SE (RE) CITI ASTFEL - și se va înțelege că nu este un vocativ sau o invocație: tu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
era cauza cânturilor. Pe dl Gheorghe Doca l-ar fi putut interesa, pentru că mărturisește undeva că are de gând să scrie un studiu mai larg despre lumină la Eminescu. Pe scurt, înțelegerea poemului „S-adus amorul" este școlărească, în cheia punctuației maioresciene: „...iubirea și durerea nu numai că se sting, ci chiar se îngemănează ca surse ale creației: „cânturile" în care poetul „a îngropat" un „atât de trist amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
de 'n departe, îngerul îndrăgostit, de pildă din „Atât de fragedă". Abia această schemă metafizică are aplicație la omul din realitate, la femeia de lângă tine ca să zicem așa. A confunda lumina cu umbra ei: iată psihologismul care se face, prin punctuație mai ales, pe poezia lui Eminescu. Am adus în discuție „Atât de fragedă" și dorim, de data aceasta cu premeditare, să vedem dacă autorul ține cont de emendația de text a lui Ștefan Cazimir la această poezie. Nu e greu
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
individului care-și aproprie din plăcere un text și-l rescrie natural, cum îl simte el însuși, nu cum vrea textul să fie scris. Necazul este că citează de mai multe ori aceleași poezii și doar de aceea diferențele de punctuație devin stridente... Numai două adaosuri mai facem. 1) Când vorbește de ediția princeps din 1883, autorul susține că aceasta a fost îmbogățită succesiv de Titu Maiorescu până în 1911 cu alte 12 poezii, precum: „Din noaptea, Peste vârfuri, De-or trece
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]