1,221 matches
-
cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare: deplină în muzică și cânt, Lumea de fier vibrează atât de sărăcăcios. Mă sprijin de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine e, jalnicul meu Pui
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un intelectual la care înclinația spre contemplație intră în litigiu cu acuitatea clinică. Mai precis, la Zeletin vedem cum ochiul medical, caracterizat prin rigoare în descriere, vine în contrazicere cu pupila artistică, definită prin strictețe în sesizarea reperelor mărunte. Deosebirea e prea pregnantă pentru a nu o lămuri, cu atît mai mult cu cît de muchiile ei depinde formula de creație a autorului. În schimb, cui confundă rigoarea cu strictețea îi
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
băiețelul meu mă cercetează cu ochii mamei lui mari și sticloși - e încă prea devreme să știm dacă și verzi - în care lumina instalației electrice cu steluțe roind galbene pe marginile pătuțului îi pune cerculețe intermitente de picuri aurii în jurul pupilelor larg deschise prin care universul lui abisal în formare mă asimilează tăcut într-o rețea prețioasă de astre ale căror scăpărări jucăușe îi aprind ochii ageri însuflețindu-i tainic întreaga ființă despre care îmi place să cred că e o
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
care regizorul le inserează în film, unele dintre ele se impun atenției prin monstruozitatea mesajului. Pentru a demonstra superioritatea rasială, germanii filmează soldați din trupele coloniale franceze, senegalezi, algerieni etc., chipuri cu un zâmbet genuin, cu o tristețe tropicală în pupilele goale, cu o dantură stricată, chipuri ștampilate cu stigmatul degenerescenței și al inferiorității rasiale. Acele identități sunt retopite în malaxorul propagandei alături de chipurile evreilor identificate după trăsături enumerate cu probitatea seacă a observațiilor de laborator făcute pe cobai. În contrapondere
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
interpretare spre a te convinge silnic că are dreptate. El îmbrățișează temele, nu le mărunțește, ochiul lui fiind pliat exclusiv pe categorii, idei și concepte. Obișnuit fiind să depisteze secțiuni, articulații și noduri, Tismăneanu aduce cu un intelectual a cărui pupilă nu receptează decît universalul din oameni, nu particularitățile lor. Plasticul și senzitivul nu intră în orizontul său de așteptare, simțul concretului concentrîndu-i-se în însușirea prodigioasă de a evoca spontan nume proprii, date și citate cu o acuratețe de arhivă vie
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
fizice a celui drept care-l învinge pe cel nedrept, imoral. Ca și în Titanic (1997), avem în centrul întregului film povestea de dragoste între Jake care navighează într-o lume unde infirmitatea sa nu mai există și Neytiri (Zoe Saldana), pupila șefului de trib. Orice dezastru, de la catastrofe precum scufundarea celui mai mare vas din lume la distrugerea unei planete cu tot cu semințiile ei, se află acolo pentru a înfrumuseța lovestory-ul care perfectează o altă simbioză, cea dintre rasa umană cu tarele
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
agresivitatea inerentă a animalului din om. Solidaritatea și ferocitatea sunt fațetele aceleiași dimensiuni umane revelate sub aspectele ei impure sau, dimpotrivă, epurate de reziduurile de animalitate. Meditațiile existen- țialiste, jocul memoriei încălzite bachelardian la lumina flăcărilor și lucirea sinistră în pupilele lupilor fac ca fiecare clipă să conteze și să adâncească umbrele unor amintiri vechi. Carnahan, din păcate, transformă lupii în protagoniștii unui meci simbolic om-animal, punând în scenă o confruntare în reprize, ca la un meci de box, unde după
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
Maniu izbindu-se de treptele închisorii de la Sighet, pisica mîncînd din creierul lui Eminescu după autopsie, Dragoș Protopopescu decapitat de ascensor sau Horia Cosmovici suportînd în închisoare scoaterea unui ochi fără anestezie - detalii care nu pot ieși decît dintr-o pupilă cu încordare la observație. Cartea Sub zidurile tradiției e precum autorul: te dispune la ruminații în marginea etosului contemporan, cu primejdiile și speranțele lui.
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Urmărind ceea ce numai aparatul de fotografiat surprinde ca o umbră arboricolă, ceva difuz, Boonsong intră la rândul său în regimul invizibilului. Moartea nu survine brusc, ci ca un fenomen latent precum cel de creștere a părului sau cel al dilatării pupilelor, fenomene care marchează deopotrivă metamorfoza thanatică și traversarea frontierei către un alt regn și o altă formă de existență. Nimic din ceea ce se spune nu este pus la îndoială, cuvintele nu sunt totul, prezențele apropiaților au în ele ceva hieratic
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu are ceva iremediabil păsăresc, o față dăltuită în unghi clonțos, cu ochii rostogolindu- se vertiginos, ca sub apăsarea unei curiozități care o ia cu mult înaintea cuvintelor, de aceea pupilele lui aduc cu niște mărgele mari și mirate, care fie te prind în fixitatea unei priviri care trece prin tine, fie alunecă sacadat într-un nistagmus de concentrare, în momentele cînd atenția îi e întoarsă înăuntru. Mai mult, barba tunsă
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
ochii-i sclipesc De-aceeași boală, a lui Nerval, ascuns. O, fără de rost e, ca-n această casă veche, Să-ntrebi oglinda, masca sa de nepătruns! Un portret al Theodorei Mi-o aduc aminte: avea un pistrui de aur În pupila unui ochi, o bobiță aurie. După ani, Uitând acel trup melodios - Brațe lungi, degete subțiri - Îmi vin în minte doar poftele trecătoare Ce ruinează carnea. Nu tăgăduiesc: Aparițiile ei erau vesele, urbane, Dar în spate lor, se auzeau voci răgușite
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
la întîia vedere a Venerei din Millo, la Luvru. "La tęte" spune însă după ce își prelungise contemplația, "qui ne me plaisait pas au début, commence ŕ me fasciner".2) Urmează o serie de considerații extrem de interesante, plecînd de la privirea, în pupilele neomenești fiind parcă surprinse "les formes idéales, archétypales". întregul paragraf, magistral în formularea ideilor, nu este decît interpretarea unei mari inteligențe, exercitată în direcția "nevăzutului" din om și din marele Cosmos. Mircea Eliade n-ar fi de acord dacă aș
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
Cristian Ghibu trebuie să părăsească ministerul Transporturilor după eșecul înregistrat la privatizarea CFR Marfă. ”Bine ca s-a terminat telenovela CFR Marfă. S-au pierdut timp și bani. Aceasta 'bombă' trebuia dezamorsată mai repede și cu mai puțină bâlbâială de către 'pupila' fostului ministru al transporturilor (Relu Fenechiu), dl. Cristian Ghibu, secretar de stat și președinte al comisiei de privatizare a CFR Marfă, care, pentru aceasta proastă gestionare, trebuie să plece urgent!”, a transmis Bota într-un comunicat. El precizează că privatizarea
PSD cere demisia lui Cristian Ghibu, responsabilul cu privatizarea CFR Marfă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34730_a_36055]
-
pentru a fi reluată privatizarea, ar trebui să fie transformată compania într-una performantă. "Bine că s-a terminat telenovela CFR Marfă. S-au pierdut timp și bani. Această 'bombă' trebuia dezamorsată mai repede și cu mai puțina bâlbâială de către 'pupila' fostului ministru al Transporturilor (Relu Fenechiu), dl. Cristian Ghibu, secretar de stat și președinte al Comisiei de privatizare a CFR Marfă, care, pentru aceasta proastă gestionare, trebuie să plece urgent! CFR Marfă are nevoie de un manager privat, obligatoriu străin
Bota: La CFR Marfă, un investitor străin. Privatizarea, după 2016 by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34749_a_36074]
-
acea iarnă ș1944-1945, n.n.ț. Capul îi este văzut pe trei sferturi, profilat pe zăpadă. Vântul îi răsfiră părul des care pe atunci încărunțea și care îi mărginea fruntea înaltă, bombată. Apar, desenate perfect, sprâncenele piezișe, deasupra ochilor mari - cu pupile de culoarea alunei - și nasul ușor acvilin, bărbia puternică, dar nu voluntară. În colțul gurii strânge luleaua. Privirea îi era întotdeauna tandră cu cei familiali, iar zâmbetul timid ne înștiința discret că ne stă la dispoziție." Cânta la vioară și
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
oricare dintre gemeni, fără să greșească. Dându- le același nume, strigai unu, veneau doi, ceea ce, într-o lume ca asta, dădea un plus de siguranță. Atunci când ochii nici nu le jucau prea tare în cap, nici nu rămâneau țepeni, cu pupilele dilatate, Puțică erau dintr-aceia buni la toate. Inclusiv să te mire, atunci când toate celelalte erau lămurite. Căci Puțică nu erau gemeni ca toți gemenii, ei semănau leit, dar nu între ei, ci fiecare cu imaginea celuilalt din oglindă. Amândoi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
am votat, am să vă spun cu cine nu am votat. Nu am votat cu partidul lui Băsescu și cu partidul lui Ponta. Pentru că aceste partide au făcut campanie personală, atât dl. Ponta, cât și dna. Udrea, care este prepusa, pupila, domnului Băsescu. Candidații acestor partide au fost pur și simplu ocultați de aceste campanii personale, făcute cu gândul la prezidențiale. Ceilalți, PNL și PDL, nu se poate spune că și-au făcut campanie personală", a spus CTP.
Cristian Tudor Popescu spune cu cine NU a votat și de ce by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29218_a_30543]
-
topite într-o armonie superioară. Ceea ce mi s-a părut însă special în film sunt câteva instantanee fotografice, redate prin gros-plan. Bunic și nepot transformați în fotografie, amestecul de umbră și lumină, fosforescența irisului pe fondul petei de întuneric a pupilei, zâmbetele aproape extatice creează un efect de depărtare, o breșă în timpul povestirii cu o amintire care încă nu este, dar care va fi, amintire care-i va confrunta generic pe toți acești tați și polonitatea lor, oriunde s-ar afla
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
dar și a unei culturi filologice care se simte în fiecare frază, întregește experiența unei lecturi ideale, la sfârșitul căreia cititorul rămâne să mediteze îndelung la întrebări precum: Cum arată trei scaune albastre aranjate de mâna unui copil? Ce e pupila verde din centrul picăturilor de ploaie? Cum e în sufletul lui mme Cernîșevski? Măcar la aceasta din urmă găsește răspuns în cel dintâi capitol al cărții: „Iar atunci când Feodor s-a mutat în doamna Cernîșevski, s-a pomenit înăuntrul unui
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
Iată - îmi spun: pentru că nici-un bărbat nu a aflat intrarea în mine - atunci Primul care aruncă cu piatra - Pietrificându-mă. Acela să fie. Singurul care El nu are ochi decât pentru mine iar eu sub pleoapa lui mă întind cât toată pupila de mare odaliscă ce (nu) sunt Carnea mea tremură și se (cu)tremură la gândul că Nici-o distanță nu e prea mare să ne separe Chipul luiîmi apare cu viteza luminii în față Și scriu pe frunte numele meu: Semnul
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
Horia Zilieru Stea 'nainte mergătoare mai dă-mi zile și feștile și clepsidra lângă mare cât al lebedelor gât/ sfeșnic alb în amuțire țipă bocetul târât. Mai aprinde reci pupile nopților la asfințire să trec slovele cămile dromadere efemere prin urechea acului la apusul veacului. Pierdu văzul și auzul muzical cum e ovăzul la rafalele furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de canale manuscrisele vasale viciul călărind
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri de hîrtie
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung - spațiu ocular premergător zonelor molcome și fierbinți din dulcele-i creier clocind idei deocamdată de nemărturisit... (final de-
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
încurcînd cuvintele amețindu-le cu grija doar a liniilor sintactice cum un vehicul ce se deplasează pe șine cu-o viteză în creștere pînă se confundă cu ele pînă devine un nucleu ce se contractă și se dilată spasmodic în pupila vitrinelor un fruct ce nu se mai teme nici măcar de-un fruct identic plin de zemurile Sensului enorm cum un căscat. Matinală Un cîntec plin de oameni cum un autobuz ticsit ceea ce nu știi acoperă cu bunăvoință ceea ce știi cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
cu mintea vraiște încerc să recitesc și să păstrez, dar nimic nu se leagă. De ce această împietrire, secare, poate stingere? Mă simt singură în mulțime cum singură se simte orice ființă prima și ultima dintr-un șir. O, sfinte cuvinte, pupile ale lui Dumnezeu, împuținați-vă lucrul! Poate că frica mi se va vindeca prin chiar frica de a nu rămâne prizonierul ei, prin chiar frica de a nu mă fi pierdut avându-vă. Prin revenirea milei prin recitire pioasă și
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]