747 matches
-
Acasa > Orizont > Portret > NAE ALEXANDRU. REGULA OMULUI DE OMENIE ȘI ARTISTULUI DE VALOARE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Întinsa pustietate a unui deșert s-ar înverzi dintr-odată și s-ar umple de flori dacă artiștii ar fi lăsați să atragă destinul suferindului copil al Universului, globul acesta rotund pe care am fost așezați fără voia și fără știrea omenească
NAE ALEXANDRU. REGULA OMULUI DE OMENIE ŞI ARTISTULUI DE VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350091_a_351420]
-
frânghii din localitate. Nici acum nu regreta plecarea ei, deși uneori se gândise oare cum o preparaseră gazdele pe fosta sa soție pentru a o face comestibilă, deoarece nu credea că ar fi putut avea altă întrebuințare, nici măcar în acele pustietăți. În mod paradoxal domnul Eracle semăna, într-un fel, cu celebra Mona Lisa, adică nu era nici gras, nici slab, nici bătrân, nici tânăr, nici frumos, nici urât, nici trist și, în nici un caz, vesel. Era, pur și simplu, amorf
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Șoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlnește Niciodată Cu noi înșine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi ești tu mie, Trecut... Foto: Wikimedia Referință Bibliografică: ECOURI PIERDUTE / Mihai Iunian Gîndu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ECOURI PIERDUTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350188_a_351517]
-
de lucru depunând efort pentru realizarea planului cincinal în numai patru ani și jumătate, la îndemnul mobilizator al secretarului general al partidului, comandantul suprem al armatei. Ieșiseră de pe poarta alăturată, cum nu se poate de obosite, așteptându-se la povara pustietății nopții orașului de provincie. Apariția celor două plutoane de grăniceri le-a alungat pustietatea din suflet, înviorându-le. Hormonii tinerilor soldați au fost receptivi însutit și au preluat controlul, scurciitându-le orice reacție la comenzile primite, chiar dacă ar fi fost date
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
la îndemnul mobilizator al secretarului general al partidului, comandantul suprem al armatei. Ieșiseră de pe poarta alăturată, cum nu se poate de obosite, așteptându-se la povara pustietății nopții orașului de provincie. Apariția celor două plutoane de grăniceri le-a alungat pustietatea din suflet, înviorându-le. Hormonii tinerilor soldați au fost receptivi însutit și au preluat controlul, scurciitându-le orice reacție la comenzile primite, chiar dacă ar fi fost date de însăși comandantul suprem. Există o stare, greu de atins, greu de definit, aceea
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
Ani de-a rândul Mă scoate afară din corpul meu Și mă poartă ca pe Zeița Selene Martoră la molto bene În puterea nopții se dă de ceasul sorții Aparent se uită la mine și vine Uimită, mă-ntreabă de pustietate La Mănăstirea mea de fapte. Cenușa mă roade -ncet -ncet timpul și mă mistuie ca focul unde să pun jarul pe unde cenușa îi arunc mănușa mă ascund după ușa traiului și vătraiului caut pieptul raiului. Referință Bibliografică: Antologia ”Limba
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a vorbit, a și luat poziția de drepți.” Sau alt episod: „În sala de ședințe, dând impresia de pustietate, uriașă, ne așează în boxă, tot pe bănci- ca la școală-, suntem mulți foști elevi ai liceului Spiru Haret- acum unul lângă altul înghesuiți. Ne plasează pe rând cum intrăm: mă pomenesc între Noica și la dreapta, Vladimir Străinu, Pillat
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RĂMÂI CE EȘTI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Rămâi ce ești Singurătate Un vânt ce bate a pustietate Să nu te văd în ochii mei Să nu te simt Plâns rătăcit în ritm De mers Cu pașii grei Eu vreau ca dealul să mi urce calea în mers cămpiile să îmi întindă șes să merg fără hotar ales
RĂMÂI CE EȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366299_a_367628]
-
spații de planete cu ancestrale semne de culturi descoperite în librării expuse privirilor din rame de altar mai rar să nu mi simt vântu în plete cum mă însoțește în călătorii nerămâi singurătate nimeni n are dorul tău nici un vânt pustietate nici chiar ochi privind în gol nu ai genă nu ai spori pleacă veșnic de la noi de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: rămâi ce ești / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016
RĂMÂI CE EȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366299_a_367628]
-
și de aceea, ne-am lăsa mulți luați de bunăvoie în râs de ea. Căci, dacă ar muri spiritul de glumă, ce-ar mai rămâne de partea inimii?! Neîncetat spirit, întocmai aceasta-i atmosfera la Tănase. Voioșie, comedie contra întinderii pustietății peste viață. Unul dintre actorii care joacă aici, fascinant, luminând cu talent cărările teatrului românesc este actrița Ana Maria Donosa. Neiubind-o pe Ana Maria Donosa și pe toți ceilalți artiști de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, am
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
trecut bine de șaptezeci de ani. Câteodată, prin pauzele în care contemplau tăcuți natura, se prefăcea că ar fi adormit pe veci, doar ca s-o sperie. Firește că pe Eli o îngrozea perspectiva unui atac suferit de Hans în pustietate, pe vreun traseu uitat de lume. Știa prea bine că, deși era sănătos, amicul ei ar fi făcut bine să se menajeze, dar Hans nici nu vroia să audă de așa ceva. O amenința că dacă ar întrerupe incursiunile, și-ar
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
complexului de clădiri construite în preajma barajului. Nu ne mai saturam privind și admirând rafinarea stilistica a întregului complex de clădiri realizate în armonie cu barajul, în același stil arhitectonic cunoscut sub numele Art Deco, frumuseți făurite în cea mai deplină pustietate deșertica. Acolo am mâncat la prânz într-un restaurant cu un perete complet din sticlă ce ne oferea pe de-a-ntregul imaginea grandiosului pod. La ieșire, ne-am făcut fotografii lângă o statuie care reprezintă imaginea marilor dificultăți cu care
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
alină, și jalea mea adâncă / Ca trista vecinicie e fără de trecut!” Asemănarea e justificată pentru că durerea este aceeași. Viața în singurătate e ca o lungă călătorie în deșert, pe arșiță și pe frig, cu gura uscată și ochii miciți privind pustietatea dunelor de nisip. Dar iată că ploaia binefăcătoare îi spală fața pelerinului și, ca un miracol al firii, apare curcubeul-speranță care-i dă acestuia puterea să-și poarte pașii înainte, în căutarea oazei făgăduite: “Atunci am văzut / curcubeu aruncat / - cărare
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale șovăieli” (p. 68); „Încotro-ul fost-a definit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să privești în/ pustietatea din mine” (p. 84). *** Daniela Gifu scrie cu primăvara în suflet, cu sufletul în vis și cu visul ca un soare răsărind și asfințind ca în zilele facerii lumii”. ---------------------------------------------------------- * Prefață la volumul de poezie „Păcatul neliniștii” de Daniela Gîfu, Editura
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
aici, altceva decât un Lup flămând și însetat de artă lungă și viață grea în Fortăreața Carpatică din Terra Mirabilis, care urlă de unul singur la Lună și nu-l mai aude nici o Diană-Luna-Hecate? Urlă Lupul apolinic și însingurat în pustietățile mioritice... urlă la Minunata doamnă a lunii argintii, care l-a prins în lanțuri universale de femei... Urlă la lună și la stele, dar măcar știe cine a rupt în 1994 dublul lanț genetic, departe de Troia, și cine poartă
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
de copii. Pentru că fluturii, nu-i așa, ne învață să pregustăm mireasma și polenul florilor, nu numai ale celor ce mor, dar și al florilor nemuritoare. Flori nemuritoare pot fi și poeziile strânse-ntre pagini de carte. Așadar, rătăcind prin pustietățile cetăților contemporane, populate de mușuroaie de oameni care se topesc și se usucă de atâta neiubire, am aflat floarea deșertului, roză tainică, misterioasă, plăcut mirositoare și fără de spini (sau cu doar patru spini ca să se apere, precum Floarea Micului Prinț
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
bărbăție și curaj. Toți sfinții au suferit și au fost bolnavi. Sfântul Ioan Gură de Aur n-avea dinți de aur ca noi și era foarte bolnav, mai ales bolnav de stomac. După o viață foarte chinuită, prin peșteri, prin pustietăți, el nu putea niciodată să mănânce cu altul la masă, pentru că voma tot timpul; el mânca foarte puțin, foarte sobru și ducea o viață cu adevărat dumnezeiască. De aceea încă o dată vă sfătuiesc, nu cârtiți contra necazurilor. Gândiți-vă la
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
să stai măcar din timp în timp de vorbă cu câte cineva? Să știi ce se mai petrece în lume, fotbal, politică, scandaluri, ce mai e pe la noi prin sat, măcar așa de rudele dumitale? Eu aș muri într-o pustietate ca asta. - Măi taică, nu vreau să spun vorbe mari, că S-a coborât Dumnezeu din cer, m-a luat de mână și m-a adus aici. Dar poate că aici îmi era locul, fără să știu. Mă simt ca
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
găini și un cocoș. Mai ales cocoșii erau la mare căutare și, după cum observasem, nu numai ăia care făceau cucurigu după găini. În rest, populația îmbătrînea și din cînd în cînd mă invita pe la el cîte un moș doborît de pustietatea din sufletul lui și îmi arăta mîndru grădina și livada, grajdul vacii și vițelul, oile și găinile și curcile și căruța, pentru că nu mai avea cal, el era bătrîn, cine să-l mai înhame?! Beciul doldora de mere, butoiul cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
Farmec > MINIPOEME Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului nimeni in cale - doar cântecul cucului coborând dealul noapte de vară , luna printre mesteceni - căutând drumul Dealul Cucilor - nici măcar o cruce, doar pustietatea... cătunul pustiu - și cântecul cucului ca din altă lume cireși în floare - doar cantecul cucului trist și straniu cimitirul din deal- până și cucul cântă de jale Referință Bibliografică: Minipoeme / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282
MINIPOEME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356952_a_358281]
-
Barbarii din noi încă așteaptă sperând. Și deodată se face seară în mine. * Singurătăți aglomerate, populate de umbre, de șuvițe prelungi de tăceri, de sunete scurte și înfundate. Singurătăți suverane, imperative, emblematice, înscrise pe frunți aureolate de idei strălucite. Singurătăți. Pustietăți. Arșiți de gânduri. Suspans. Oaze de speranță după izvorul salvator. Singurătatea care te face puternic și vulnerabil în aceeași măsură. Singurătatea pe care o porți că pe un scut și ca pe o armă. Armă și scut totodată. În spatele căreia
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356725_a_358054]
-
RUCĂRUL VECHI (III) DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin veacul nouă după zece moșneanul Ion avea printe multul de copchii și o Mărie haiducoasă care străbătea pustietatea de coclauri în goana calului cu țolic mocănesc pe picioare și fereală de spaime pândă. Curăția și vrednicia fetei a avut parte de un flăcău chipeș cu care a ridicat o casă mare și-a împlinit-o cu șase copii
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (III) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355727_a_357056]
-
imensitatea Și îți transformi durerea în virtute... Făclie vie, ori piatră de granit Poți înfrunta furtuni și uragane Chiar ai putea privind spre infinit S-asculți o Fugă pentru trei piane Să bată valuri stâncile uitate La țărmul vieții în pustietate. Virgil Ciucă București 2 februarie 2017 Referință Bibliografică: Doar stâncă / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
Da, toate contează, vorbind la modul relativ, dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri. Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsiției în pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbi fără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngerii lung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare. De aceea alegem ceea ce ne zidește pînă în cele mai mici amănunte, pentru simplul motiv că ceea ce
DUPĂ MĂSURA INIMII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/369085_a_370414]
-
spirituali și înțelepți au fost izgoniți din toate Școlile, Liceele și Facultățile. Ele, care erau Stelele Magilor ce luminau sălașul nașterii de prunci erau încătușate în bezna irozilor ucigași. Unele Mame au născut în temnițe, în peșteri, în munți, în pustietate. Au născut... Ei, care n-au avut parte de Sărbători creștine au scris cu viețile lor Calendarele sfinte. Ele, care și-au brodat viața pe dragoste au avut parte doar de ură. Ei, care au fost mutilați în viața arestată
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]