1,426 matches
-
PDL, dar nu își permite acest lucru, singurii demni de milă fiind cei care au de suferit de pe urma acestora. „Băsescu vorbește când vrea și nu vrea, vrute și nevrute, se adresează unor oameni care au plecat, țării pusti, pe care el a pustiit-o el, noi vorbim cu România adevărată, noi vorbim pentru milioane de oameni, noi vom câștiga această bătălie în numele a milioane de români, pentru milioane de români. Mi-ar fi și milă de Băsescu și de PDL dacă mi-aș
Antonescu: „Mi-ar fi milă de Băsescu și de PDL, dar nu-mi permit” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40636_a_41961]
-
față Treci cum te învață Augustin și Descartes de la o margine la cealaltă și dinspre adânc spre înalt cine a mai auzit de un mormânt al nestricăciunii ce taină este aceasta numai cel care trece prin moarte va ști prin pustia morții patruzeci de ani sau o viață trebuie să mori ca să trăiești moartea ca dar altfel trăiești după moartea de-o clipă sau de mai multe devenit foc și jar atunci scrii adevărata poezie că știi de unde vii și unde
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
pentru fiecare gând străluminarea unei jertfe înveșnicește timpul de demult și semnele făgăduinței Vârcolacii amurgirea împrejmuie ochiul cu fluturi albaștri zarea freamătă semne neînțelese silind norii să-și uite o clipită petrecerea la noapte către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
De când îți legi sandala, s-au dezlegat milenii”. La ambii poeți, un același gest - legarea sau dezlegarea unei sandale - dă indicații temporale cu totul deosebite. La Ion Pillat, prezentul real s-a oprit, mileniile se scurg ca niște taifunuri ce pustiesc alte continente. La Cezar Baltag, timpul real a pierit deja, la mai mult ca perfect, rugina semnificând scurgerea bruscă a unei lungi durate. Ivirea ruginii marchează ciocnirea între ființa umană și limita existențială : „Ieri seară la vremea cinii / au lătrat
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură. Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile și toamnele erau scurte, irizate în culori contradictorii și toate la un loc lângă legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originele Dreptului, se luminau basmele din „O mie și una de nopți”, melodiile seraiului, fumul narghilelelor
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
naosul dinspre nord al bazilicii „În acest loc sfânt nu uită Dumnezeu pe cel smerit” nu lasă nici un dubiu în privința identificării acestui loc cu minunea înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești. După invazia arabă biserica s-a pustiit, iar cu timpul a dispărut sub un morman de pământ și paie. Ruinele ei au fost descoperite întâmplător, cu prilejul unor săpături arheologice din secolul trecut și abia curând a fost refăcută de către monahii benedictini ea fiind, astăzi, biserică romano
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
lega acest munte de locul din pustiu în care Hristos, după primirea botezului, S-a dus să postească și să se lepede de diavol (Mat. 4, 1 - 11; Luc. 4, 1 - 13; Marc. 1, 12 - 13), locul numindu-se și Pustia Karantaniei. Prima mănăstire de pe culmea acestui munte a fost construită în anul 340 de Sf. Hariton, care i-a dat numele de Lavra Dok - ului, provenit de la denumirea în evraică a muntelui Dok. De pe culmea acestui munte a încercat diavolul
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Referință Bibliografică: Mă-ntreb / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
prin seva și vânturile vieții despre zâmbetul tău de floare cu ochii de peruzea, rătăcim mereu printre cuvinte spre recele alb al lunii, și ochii tăi, și mâna ta, și sufletul tău mă umilesc când cade amurgul și psalmii curg pustii ca o apă lină pe un prund plin de grohotișuri peste toate nopțile trecute și netrecute, când privirile mele lacome și palmele se sprijineau pe corpul tău ca pe o amforă, presimțeam născându-se bucurii care izvorau din munții cu
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
În oaza de liniște albă, În umbra luminii din noi, O lume-ar putea să ne soarbâ Și-n alta vom fi înapoi. Tu ești microcosmosul meu. În plasmă și-n mitocondrii Mă-ngâni cu privirea mereu, Oglinzile lumii-s pustii. Romantici sucombă în noi Romantici sucombă în noi Ca floarea ținută sub apă; Ne tremură fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
de mâini și mergem prin păduri uneori prea verzi, alteori prea luminoase, dar ne ținem în minte imaginile acestea, ca subiecte de povestiri frumoase la vreme de iarnă. Tremur când taci, s-ar putea să-ți fie rău, să te pustiască tristețea din toamnă și-atunci după perdeaua iluzorie, plâng din neputință. - Ce faci dragoste deznădăjduită? - Îți caut păzitori! Te rog, devii normală, altfel nu găsesc remedii nici pentru mine, dară-mi-te pentru patetici ca tine. Tac să treacă această
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
convingă că nu este nevoie să rămână cu fata. Iuliana trecuse cu bine peste șocul suferit și organismul ei sănătos a dat semne sigure că recuperarea se va face, fără probleme, în câteva zile. Rămasă singură în pat, cu sufletul pustiit de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și-a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s-a dăruit, fecioară, proaspătului soț și lacrimile i-au spălat din nou
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
a spus apoi cu voce dulce Că vrei să fiu mireasa ta... Înlănțuiți, pe drumul vieții Pășim spre-același răsărit Râzând ca trandafirii-n soare Din ziua când ne-am întâlnit! Așteptare... Se scutura a pomilor podoabă În parcul de speranțe pustiit... Pe-o bancă, printre frunze răvășite Te-am așteptat stingher...dar n-ai venit... În jur e trist...doar vântul mai adie Prin crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
exemplu la noi în ,, Neghinița''al lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, dar și în relatări biblice: Iisus este socotit cel mai mare ,,telepat ‘' al tuturor timpurilor; el ghicea gândurile fariseilor [6] raspunzandu-le:,,Orice împărăție care se dezbina în sine, se pustiește''[Evanghelia după Matei, cap.12, versetul 25] O cercetătoare a religiei și obiceiurilor tibetane, o deschizătoare de drumuri în acest domeniu, jurnalista Alexandra David Neel, care a trăit vreme de 40 de ani la sfârșitul secolului XIX în Tibet, insusindu
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
nimic nu mai este cum a fost și nu pare să fie cum ar trebui. Stilul descrieii, mesteșugit șlefuit, este în măsură să nască gânduri:. “Picuri grei spălau deopotrivă acoperișul casei și turla Bisericii, blocurile de beton armat și trotuarele pustiite de o primăvară care mima cu succes o toamnă aspră”. Pe acest fundal toți filosofează, își spun păreri cu pretenții uneori livrești alteori cu modesta recunoaștere a “artei conversației” în slujba trecerii timpului. Din când în când se nasc și
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
el iubirea de neam și datini în în ochiul acvilelor și inimile stâncilor străvechi leagăne tăcute culcușuri osemintelor tocite ale voievozilor și lacrimile valahilor ce-au clădit scut gliei din trupurile lor în calea valurilor păgâne care le potopeau țarinile pustiindu-le precum lăcustele dansul caprelor și urșilor la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
de plouă. Avem abonament la existență, Și sîntem obligați spre mai departe, E inutilă orice rezistență, Datori, în plus, sîntem și cu o moarte. Noi continuăm la infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea. Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta, Sfințenia cea curată, omenească, Și ni se stinge-n rugăciune șoapta, Și lumînarea-ncepe să pălească. Trec peste noi și bune, ca și rele, Sîntem purtați în față fără
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Citește mai mult Mă-ntreb, unde-i cărareaCe duce către ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
verzi,Pe zboruri de cocori!... XXIX. IA-MĂ DE MÂNĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Ia-mă de mână! Mi-e frică de nori Și de noapte, Mi-e frică de gânduri Pustii! Mi-e frică de ierni, Mi-e frică de moarte! Ia-mă de mână, Spre lumini! Să pășim împreună Spre-un vad înflorit; Să-mpletim amândoi Din iubire, cunună! Ia-mi palma, În palma-ți de foc! Să nu mă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
sapă amarul și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc să curețe-n ea Vorbire, sau faptă, au cuget de sânge - în noapte câțiva doar pornesc după stea. E greu să lovești cu călcâiul țepușul, Pustia să-ți fie tovarăș pe veci - căci dosnic și greu și pieptiș e urcușul pe al Golgotei munte, cu spaimele-i reci. * Dar Cel ce ridică din negură firea, ce ființei suflare și cuget a dat, El nu se întoarce
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ne ridicăm/ Spunând-Ajunge! -Pân-aici! Noi vrem mai bine/ Că-i normal. / Pentru noi toți. Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem lași!/ Ne mulțumim cu cât ieșim/ După o pâine-n alte țări?/ Ca să muncim pe la străini./ Câmpiile s-au pustiit/ Și mărăcinii le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit acești soldați?/ Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești știut/ Să-ți răsplătească jertfa
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
noi toți. Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem lași!/ Ne mulțumim cu cât ieșim/ După o pâine-n alte țări?/ Ca să muncim pe la străini./ Câmpiile s-au pustiit/ Și mărăcinii le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit acești soldați?/ Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești știut/ Să-ți răsplătească jertfa ta/ Cu viața sfântă de apoi/ Promitem azi, sărbătorind/ Uniți să fim
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
de plouă. Avem abonament la existență, Și sîntem obligați spre mai departe, E inutilă orice rezistență, Datori, în plus, sîntem și cu o moarte. Noi continuăm la infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea. Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta, Sfințenia cea curată, omenească, Și ni se stinge-n rugăciune șoapta, Și lumînarea-ncepe să pălească. Trec peste noi și bune, ca și rele, Citește mai mult În orice
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de plouă.Avem abonament la existență,Și sîntem obligați spre mai departe,E inutilă orice rezistență,Datori, în plus, sîntem și cu o moarte.Noi continuăm la infinit povestea,Purtăm pe umeri toată omenirea,Probabil că uităm toate acestea,Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea.Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta,Sfințenia cea curată, omenească,Și ni se stinge-n rugăciune șoapta,Și lumînarea-ncepe să pălească.Trec peste noi și bune, ca și rele,... X. ARZĂTOAREA LUMINĂ, de Dragoș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
În timp ce vorbea, nu scăpa din ochi grupul celui de al Treilea Cer, și că nici acestora, la rândul lor, nu le scăpa nici un gest de al său. Ajunse În locuința de la San Piero după ce străbătuse cu repeziciune străzile de peste Arno, pustii odată cu lăsarea nopții. Pe treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]