366 matches
-
acum eternă. Sau alteori visam că murise, și mă trezeam bucuros că nu fusese decât un vis. Am scos din buzunar scrisoarea lui Hartley, mi-am apăsat-o pe frunte și m-am rugat de ea să mă mântuie de pustiire și de surpare. A privit plicul. Mi-a dat prin minte că nu mai primisem o scrisoare de la Hartley de peste patruzeci de ani. Și totuși îi recunoscusem imediat scrisul. Era același scris, poate ceva mai mărunt, ceva mai puțin îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oamenii se vor ascunde în peșteri și în stâncile munților și căuta-vor moartea și nu o vor afla, și vor pofti să moară, moartea însă va fugi de ei...”. După o clipă, cât să-și tragă sufletul, continuă. Duhul pustiirii va trece peste noroade, peste orașe și sate prefăcând în praf și cenușă tot ce a reușit să creeze eforturile milenare spre lumină ale umanității. Nația noastră românească, pe care destinul a așezat-o în calea răutăților, se găsește și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
La fiecare izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă și, i se păru fără sfârșit. Deveni absent.. O mulțime de gânduri îl năpădiră.. mai ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
închis ochii strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
răstimpuri vârful brazilor din micul parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mircea, țara Românească, diminuată teritorial, a trebuit să accepte suzeranitatea otomană și să plătească tribut. La Vaslui, nici un dubiu posibil: a fost o victorie categorică a lui Ștefan cel Mare. Dar În anul următor, 1476, a urmat o victorie turcească și pustiirea Moldovei. Iar un deceniu mai târziu, și Ștefan a trebuit să se supună, plătind tribut, după ce pierduse și sudul Basarabiei. La Călugăreni (Între București și Dunăre), rezultatul bătăliei a fost echivoc (pentru români este o mare victorie românească, turcii o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
strânse și de necombătut: 1 "când îi ocărăște pe unii și pe alții (Eminescu, n.n.), nu vizează aspectul etnic al problemei; 2 românilor care se alătură respectivei devieri imorale li se aruncă același blestem, cu și mai mare forță de pustiire". Și asta poate pentru că (vorba lui Cioran) "în Europa, fericirea se termină la Viena". Iar indignarea face versul. * A fișul de înmormântare vestea, la sfârșitul lui iulie 1900, că a încetat din viață Aglae Gareiss von Döllitzsturm, născută Eminescu. Prestigiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe Pasvanoglu de Rusia și-1 va face să obție tot ce pretinde...”. ( Continuarea acestui raport mai conține și alte amănunte arătând relațiile dintre Pasvanoglu și Rusia). Acei care cunosc istoria Țării Românești, în epoca de la 1792 la 1806, știu pustiirile, jafurile, omorurile și batjocurile de tot felul, de care a avut parte acea nenorocită țară din cauza mișcării astfel încurajate de Rusia, spre folosul scopurilor ascunse ale acestei puteri. În curs de trei ani numai ea plătise, peste birul obișnuit, 90
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a putut să arunce câteva orașe în mijlocul pustiurilor sale; acest secol însă n-a schimbat viața națiunii. Ea seamănă încă cu strămoșii ei și Europa mai are încă a se apăra împotriva sciților. Împărăția de la Constantinopol a fost altădată expusă pustiirilor lor; același pericol o amenință și astăzi, și toată puterea pe care viclenia o poate adăuga barbariei este întrebuințată pentru a o lovi. În toate războaiele de pe urmă, fruntariile ei au fost rând pe rând cotropite. Crimeea, Kubanul, provinciile Chersonului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
se iau măsuri spre a menaja mai mult pe locuitor. Țăranii, mai ales acei care și-au pierdut boii, fie cărând provizii, fie prin boala epizootică care a bântuit în cursul iernii și numai în timpul din urmă și-a încetat pustiirile, fug în Transilvania. Este notoriu că sate, care cuprindeau de la 400 la 450 focuri, nu cuprind astăzi decât 250 până la 300. Acele care se află pe calea armatei se pustiesc pe zi ce merge...” „... Guvernul rusesc vede, în sfârșit, inconvenientul
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
-a, să nu dureze, fiind înghițită tot de flăcările unui incendiu distrugător, chiar în duminica de Paște, în 1847. După atâtea sacrificii și munci istovitoare de pe urma cărora nu a rămas decât scrum, a sosit, în sfârșit, omul hăruit să învingă pustiirea focurilor, predestinat parcă să înalțe și să întemeieze cea de a patra Bărăție: episcopul Angelo Parsi, care a fost numit episcop de București pe 19 septembrie 1847. El a început cu vrednicie să construiască biserica, casa parohială, școala, și, în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ține numai în apărarea țărmurilor. Acum însă rezbelul se apropie de hotarele noastre și, dacă turcii ar fi învingători, este învederat că ar năvăli cu toții asupra țării, aducând cu dânșii măcelul, prădarea și pustiirea. În această pozițiune, ca să scăpăm țara de sălbătăciile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge să-i combatem pe chiar tărâmul lor. Ostași români! Voi știți cât de mult a suferit patria voastră în timp de peste 200 de ani în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
XIX-lea, istoricii români ardeleni, de la Petru Maior XE "Maior" , Damaschin Bojincă XE "Bojincă" și Eftimie Murgu XE "Murgu" , până la August Treboniu Laurian XE "Treboniu Laurian" și Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , susțineau cu multă convingere teza pustiirii totale a Daciei de vechii ei locuitori, după victoria lui Traian XE "Traian" . În acest fel, românii erau considerați de către istoricii respectivi drept urmașii puri ai coloniștilor romani, care nu s-au amestecat cu alte popoare, păstrându-și Întreg și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fiecare zi 50 de morți la Iași, și o situație asemănătoare se întâlnea și la Galați, Brăila și Focșani. Holera din Crimeea făcea ravagii, de asemenea, în Principate. Un raport al lui Kisseleff însuși, trimis cancelarului Nesselrode, zugrăvește dimensiunile tragediei: „...pustiirile pe care boala le face în Iași sunt fără de seamăn în Europa (...) Numai cu mare greutate am parvenit a deserta acest oraș infect și nesănătos de 2/3 din populația sa. Cei 8-10 mii de locuitori rămași dau de la 150
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani) sunt împărțite după cum urmează: 1) „De la ieșirea cuvântului de răspuns și de zidire a Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de ani. 3) Alianța lui Antiochos al IV‑lea cu evreii elenizanți (7 ani). Perioada încetării sacrificiilor va dura din 25 Kislev, anul 168, până la 25 Kislev 165 (cf. 1Mac. 1,59; 4,52). După cum am menționat mai devreme, „urâciunea pustiirii” se referă probabil, la un altar păgân ridicat peste altarul arderilor de tot. Expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ apare de trei ori în Cartea lui Daniel (9,27; 11,31; 12,11) și o singură dată în 1Mac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Daniel (9,27; 11,31; 12,11) și o singură dată în 1Mac. 1,54. La Sfinții Părinți, Anticristul apare adesea ca un al doilea Antiochos, anume ca un profanator al „templului”, care împiedică săvârșirea euharistiei și aduce „urâciunea pustiirii” (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ ) în mijlocul Bisericilor. Ca și Antiochos, el va stăpâni lumea pentru o săptămână de ani. Prima jumătate a acestei perioade aparține profeților eshatologici, iar ultima, lui Anticrist. Ultimele trei capitole ale Cărții lui Daniel formează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
referă la „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” (+∅Η 6∀4Δ∈< 6∀4Δ™ < 6∀ℜ ≈:4ΦΛ 6∀4Δ≅¬). Același arhanghel aduce apoi câteva lămuriri: „De la vremea când va înceta jertfa cea necontenită și când se va așeza urâciunea pustiirii: o mie două sute nouăzeci de zile. Fericit este cel ce așteaptă și ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile” (Dn. 12,11‑12). Pentru a înțelege atât acest pasaj, cât și problema numărătorii în Cartea lui Daniel, vom recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4) rolul evanghelizator al martiriului (v. 9); 5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social (vv. 12‑13); 7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii [...] stând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii [...] stând unde nu se cuvine (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0:φΦγΤΗ ƒΦϑ06ϑ∀ ©Β≅Λ ≅⇔ ∗γ℘) - cine citește să înțeleagă! - atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți; 15și cel ce va fi pe acoperiș să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsa 13,16, exegetul face aluzie, probabil, la constrângerile suferite de creștinii din vremea sa, amintind anumite episoade (49,5) din Cartea Macabeilor: de exemplu, pentru obligația sacrificiului el face referire la 1Mac. 1,57‑58: „Regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului și a zidit capiști idolești în cetățile lui Iuda, cele dimprejur. La porțile caselor și în piețe se ardea tămâie”. Săvârșitorul trebuia să țină în mâna sa 2Λ:4 ∀ϑΖΔ4≅<‑ul (cădelnița) pentru a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ∴<). Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
facă să disprețuiască poruncile cât timp el va întârzia, să nu adoarmă și să cadă cumva din înaltul vieții cerești” (IV, 16, 2). Cu toate acestea, Isus a descoperit semnele premergătoare parusiei, cel mai important dintre ele fiind instalarea „urâciunii pustiirii” în templu. Și „cum urâciunea pustiiri nu s‑a arătat încă și cum, pe de altă parte, a patra fiară deține încă, singură, puterea, cum poate avea loc epifania Domnului?” (IV, 27). Exegetul distinge între o „urâciune a nimicirii”, reprezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]