318 matches
-
genul acesta până ce m-aș fi liniștit pe deplin, m-aș fi golit de regrete și aș fi uitat-o, rămânând cu satisfacția că măcar o dată n-am fost o jumătate de om. Dar în loc de o suferință greu de suportat, pustiitoare, exista în mine o biată părere de rău. Căzusem de la mică înălțime, nu din stele. abia aveam câteva vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
începu si lanseze în fiecare noapte, de pe țărm, semnalele lugubre. Abia spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pare nesigură. Există una de care nu mă îndoiesc și care îmi e foarte accesibilă: a mea”. Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atât: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginându-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
genul acesta până ce m-aș fi liniștit pe deplin, m-aș fi golit de regrete și aș fi uitat-o, rămânând cu satisfacția că măcar o dată n-am fost o jumătate de om. Dar în loc de o suferință greu de suportat, pustiitoare, exista în mine o biată părere de rău. Căzusem de la mică înălțime, nu din stele, abia aveam câteva vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-și lanseze în fiecare noapte, de pe țărm, semnalele lugubre. Abia spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
totul este „deopotrivă necesar și arbitrar”1. Este imaginea înrolării în „războiul constant și invizibil, al tuturor contra tuturor, al tuturor contra naturii create”2 - o definiție conferită de J. Milbank economiei de cazinou. Unei exaltări atât de crude și pustiitoare a negativității, teologul englez îi va opune „o contraistorie și o contraontologie”, inspirată de narațiunea biblică și articulată în limbajul teologiei augustiniene din Civitas Dei. Răspunzând proclamației vidului absolut de conținuturi germinative în raportul cu alteritatea, John Milbank își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile descoperite ca false ar fi incendiate sub laserul îndoielii. În urma lor n-ar rămăne aparent nimic, dar solul abia acum ar deveni fertil iar rădăcinile interogațiilor abia acum și-ar găsi puterea de a se înnoi
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
Mă întreb mereu - îmi spune Noica - dacă nu te-ai grăbit cu Heidegger, dacă nu ai ajuns la el înainte de a fi trecut temeinic prin idealismul clasic german. Și mai am o rezervă în ce îl privește. Îl consider un pustiitor, din specia lui Nietzsche, din specia celor care te dezvață fără să te învețe ceva. El însuși a mărturisit că nu a ajuns nicăieri. Și te întreb atunci: ai oare dreptul să dai aurul din Platon - de vreme ce vrei să te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de presocratism într-o lume care alexandrinizează și mandarinizează. E o lume teribilă lumea de astăzi; și poate că numai cei care au știut să păstreze monoteismul în condiția diasporei o mai pot salva. Numai ei mai pot contracara cultura pustiitoare a anglo-saxonilor, reconvertind cultura la bunul monoteism al spiritului." Vineri, 8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teamă și contrareacții" (Wolfers 1962: 160). Acesta este exact tipul de argument folosit în zilele noastre cu privire la o posibilă reacție a Rusiei împotriva lărgirii NATO spre estul Europei. Wolfers conchidea că "acestea fiind spuse, nu mai rămîne nimic din generalizarea pustiitoare conform căreia, în practică, națiunile conduse de interesul național definit în termeni de securitate tind să promoveze o politică de securitate uniformă și, în consecință, imitabilă" (Wolfers 1962: 156). Atenuarea anarhiei: "societatea anarhică" Dacă anti-idealismul este un criteriu definitoriu pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că se pot găsi și altele): setul de tabuuri, mai restrictiv și mai categoric în Basarabia (unde puse la index erau nu doar „valorile burgheze”, ci și identitatea națională a scriitorilor, fapt ce provoca în ființa lor o scindare mai pustiitoare decât în cazul confraților din România); pregătirea culturală mai slabă a „cerberilor” din RSSM în raport cu cei din R.S.R.; moravurile strict rusești de obediență totală și necondiționată a funcționarilor de toate rangurile în fața superiorilor. În rest, lucrurile se potrivesc de minune
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Obiect Semn Produs Complicitate Cunoaștere Valoare Instrucție Empatie Nume Caracter Practică Mit Mimesis Poiesis (G. Péninou, 1972: 112) Propensiunea spre vis și mit este modelarea așteptării salvatoare, aptă să răspundă angoaselor produse de o tradiție pustiită și de o modernitate pustiitoare (G. Balandier): "Țările care vor domina lumea vor fi cele care vor ști să ne facă să visăm. Ele nu sînt prea numeroase. Unele nu au trecut sau memorie, altele nu au limbaj. Sau au prea mult. Bătrînul nostru continent
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și la cariera academică, acea carieră care se întrevedea înainte de război. Încă în septembrie 1919, se înscrie la cursurile seminarului pedagogic din Viena. Familia era șocată. Multora din cei apropiați le era greu să și dea seama că după experiențele pustiitoare ale războiului și cele pe care i le-a prilejuit primirea manuscrisului său doar speranța unei vieți în spiritul învățăturilor Evangheliilor îl putea ocroti pe Wittgenstein de tentația sinuciderii.49 Surorii lui, Hermine, care va compara alegerea profesiei de învățător
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează finalmente Ascensiunea; muntele, turnul, câmpia nu permit însă desprinderea Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
belli, pentru că nu văd cum măsura ar putea fi acceptată de către alte mari puteri și vom avea măsuri de retorsiune: valutare, comerciale, politice și chiar militare. Pentru că istoria ne învață că din astfel de crize s-a ieșit prin războaie pustiitoare, după care o nouă ordine se instalează. Probabil că asta se și dorește. Europa este afectată pentru că îi sunt descurajate exporturile, dar, la scară mai mică, lucrurile se petrec la fel în eurozonă. Masa crescută de dolari și deprecierea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
repartiție a resurselor, iar alegerea ne aparține. Dacă nu corectăm distribuția, dacă nu renunțăm la lăcomie și egoism, diferențele foarte mari dintre nivelurile de viață ale diferitelor comunități vor duce la acumularea de tensiuni ce pot exploda într-un război pustiitor. Umflată ca un balon de săpun, sfera monetar-financiară, numită peiorativ "economie virtuală", poate oricînd exploda într-un crah de proporții inevitabil globale și ruinătoare. El poate pleca din America sau din Asia, ca în 1996, dată fiind creșterea ne-controlată
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În toate civilizațiile și în toate limbile cunoscute, omul căzut pradă invidiei e condamnat, luat ca țintă în povești, legende și proverbe 8; pretutindeni, de la credințele sălbatice consemnate în Vechiul Testament (Cain și Abel), gelozia și pizma sunt descrise ca pasiuni pustiitoare, amenințări și flageluri teribile. Dar dacă acest sentiment este o constantă a naturii umane și a vieții în societate, suntem îndreptățiți să credem că nu toate civilizațiile îi acordă aceeași importanță, că nu toate favorizează în același fel dezvoltarea individului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu ți-ai putut construi existența departe de asemenea afecțiuni pustiitoare, rămâne o soluție: să dai fuga la bordel și să-i ceri primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. Întrucât dorința sexuală ține de un fel de aglomerare locală de atomi de substanță vitală solicitați uneori de simulacre sexy, soluția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mea, de starea arterelor, de nervi, de stomac, de durerile cronice cu care natura m-a dăruit cu o generozitate smintită” (II, 197). Până și melancolia e definită prin prisma cărnii. Își spune: „În fiecare celulă a trupului, acest vid pustiitor și melodios Ă iată ce numesc eu Melancolie” (I, 165). În fine, tot ceea ce este, Cioran consideră că e o consecință a identității trupului său. Partea de rațiune, gândirea, emoțiile, totul se datorează singurului fundament real care e trupul. Astfel
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă Emilia Jivanov găsește o soluție salutară pentru a îmbrăca scena pe măsura celor ce se petrec în ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zboară, sensul lor le trage în jos ca plumbul. Se înalță și cad, împușcate. Și când vorbele nu mai ajută, personajele cântă; cântă și dansează; dar frenezia lor nu e veselie, așa cum vrea să pară. Un spectacol de o tristețe pustiitoare. Un teatru greu de "judecat", pentru că pornește în primul rând din sursele vitale ale unui om, ale unui artist. Un teatru care poate fi primit sau nu. Dacă pentru Alexa Visarion rostul teatrului este mărturisirea, datoria martorului este să depună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În loc de societăți civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-un pustiitor sistem mediatic. Distincția între stat politic și societate civilă era clară pentru anumiți cărturari germani de la începutul secolului al XIX-lea. În concepția lui von Humboldt, statul era o concentrare de putere și de măsuri coercitive, iar societatea civilă era
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
miroase", "Să-ți crape măselele-n gură/ Și dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în speranța înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în serios și iată că totul se întâmplă sub semnul unei drame colective și al urgenței. T. Maiorescu spunea odată că trebuie să fim foarte atenți la bestia ce stă ascunsă în noi și care ieșită de sub control devine adesea pustiitoare. O pictură de Goya ne previne de aproape două secole că "somnul rațiunii naște monștri". Este o constatare ce merită să ne rețină luarea-aminte, dat fiind că rațiunea poate adormi în adevăr foarte frecvent și oricând ni se întâmplă aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]