8,125 matches
-
scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună'. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit îvaca sacră a poeziei engleze' și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori că începea o epocă nouă. Se deduce
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună'. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit îvaca sacră a poeziei engleze' și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori că începea o epocă nouă. Se deduce
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
destrămate pe jumătate, terminate, ruinate în proză. imposibil de descris, ci doar, nostalgic, de cîntat. de îngînat. de fredonat. de acompaniat cu acordeonul cu o mie și unul de bași sau cu muzicuța cu butoane, spre seară, pe o veranda pustie. Chestia-i că a fost deocamdată ca niciodată! Nedezmințit!!! Ce vă miră? Nu-i de-ajuns?
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
te păstrez în cel mai tainic raft, printre statuiete și mirodenii și cărți rare: "Știința măsurării cu compasul și rigla", "Tratat despre fortificații" etc... să te confisc în saci de catifea reiată, ca pe comorile călătorite între cocoașele cămilelor, prin pustie...să mori hămesită de sete și de iubire... să te readuc, brav, la viață... Construiam beciuri imaginare, hrube sinistre, galerii scobite-n miezul munților necunoscuți încă în geografii... să te odihnești nestigherită de oameni... cu hrana la picioarele leneșe... cu
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi de poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă, / Aici n-ar sta nici o iubită. / Stau triste negrele tablouri, / Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
-l redescoperi) prin intermediul unei "antologii sentimentale". Dând dovadă de luciditate și bun-gust, autorul antologiei a luat în considerare doar versurile din primele patru cărți ale lui Ioan Alexandru (Cum să vă spun, 1964, Viața deocamdată, 1965, Infernul discutabil, 1966, Vămile pustiei, 1969), neinfestate încă de virusul imnografiei mistico-patriotarde). La câteva decenii după scrierea lor, textele regretatului poet nu și-au pierdut puterea de-a emoționa: "Beau lapte din șiștar și mă cuprind fiori,/ Că prea-i bun laptele proaspăt - cum să
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
vals al cuvintelor. Nu s-a plictisit de poezie și nici n-a devenit plictisitor. Totuși, mișcările lui sunt executate cu o anumită prudență, ca și cum trecerea anilor i-ar fi adus dansatorului un început de reumatism: "Iubito, dimineața pe plaja pustie/ Părul tău e aidoma unui curcubeu/ fotografiat de turiștii japonezi...// Noaptea. ești ploaia de stele/ filmată de turiștii americani:// Până la urmă,/ la malul mării/ ești creasta înspumată/ a unui val/ pe care/ nu alunecă nimeni." (Surfing). Ioan Radu Văcărescu, Gnoze
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
ciucuri de aur - rîu - ne-au turnat în pocale tot atîtea feluri de nectare, sigilate în pîntecoasele ulcioare, negricioase ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde învățam să facem serii de piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare, aveam nevoie de un însoțitor, mai ales când treceam pe lângă zidul vechi al orașului, cam pustiu la ceasul la care aveam eu cale pe acolo. Dar aveam nevoie de Maharajah și pentru când îmi ajungea rândul la diagonala de piruete: cu echilibrul meu de invidiat și cu ritmul așijderea, îmi ziceam totuși că nu mi-ar
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
scrisă în ochii altora, într-ai mei o închid oblojindu-mi cu ea tristețea din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult prea departe pînă acolo unde mîinile nu o ating, ca în acest cazinou pustiu cu pereții lucrați în umbrele ei de bal, pe vremea cînd toate erau ale noastre, cînd nimic nu putea fi asemănător nepăsării că vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și lună furnică a pustiei și stăpâna pe ape și asinii mei și tună prin sânii/turlă sfânta întristare lângă mormântul de păstor și frate (nu-i Sulamita implorând a toate o linie de cer însoțitoare?) îi pun în palmă vorbe de țărână: - aproape zeii
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
cei prezenți A avut parte de o înghițitură. Este aceasta o binecuvântare? Să înaintez cu mâinile întinse către umbra mea Ce se îndepărtează de mine cu fiecare suflu Ce îl priemsc și i-l ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
cu ciroze ori paralizii, pe un pat mizerabil, cu încă patru-cinci amărâți în salon. Adormi târziu, îndoită, după ce luase o doză dublă de somnifer. A doua zi, vineri înainte de prânz, o doamnă îmbrăcată în negru, intră în mica Biserică Stavropoleos, pustie la acea oră. De la băbătia care ședea la pangal cumpără două lumânări din cele mari. Aprinse una la picioarele lui Isus Cristos și îngenunchie în fața altarului cu cealaltă lumânare pâlpâind între mâinile împreunate pe piet. în străduța alăturată doi zidari
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
lor culte, la pictura lui Ion }uculescu și la sculptura lui Constantin Brâncuși. Trimiteri trebuia să facă atât la folclorul literar, cât și la literatura propriu-zisă. în descântece, spre exemplu, zânele, măiestrele, dușmanele oamenilor sunt exorcizate să se ducă "în pustie/ în locuri depărtate/ Unde popa nu toacă,/ Unde fata nu joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura și Datul", va fi lecuită
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
adevărat decât am trăit dacă aș minți puțin (exact atât cât nu înțeleg) mâine îmi va fi mai bine pentru ziua de azi? cu word eu zilele-mi adaug... povestea asta nu trebuie neapărat să fie a mea mă simt pustiu și ireal ca stațiile de metrou din matrix aș vrea să fiu tu care acum mă citești detașat satisfăcut în orgoliu că-mi înțelegi stările gata să mă compătimești ipocrit pentru nopțile în care eu am tastat anonim cu degetele
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
limba de limbarița, sămânțând prin crater genă. Ploua roua drobi de sare (s)neghina la anghinare utagak ------ împerechere gorgona la belvedere matcă tăi căința-ngaimă non madona nix muire calafat-am până-n vama. Paradaiana sparge rană - imi făgăduisei strana lăcusta pustiei mâna nu să joci la embargo’ polka doamnei escargo și j’avais șu que fagot (în franca pardon basson) point fitil trotil amnare cum săreai échalier baladin depuis hier soț în zodii funerare. Țin rezervă în triajul dogmei codul parahodul
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea cealaltă a drumului, ciudată în pustiul înconjurător. În acest pustiu ne-a întâmpinat un domn care ne-a firitisit pentru vizita noastră într-un loc ce
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
escapada noastră. Ne-a întâmpinat de această dată un domn îmbrăcat în uniformă. Îl chema Simion, cum ni s-a recomandat. Era comandantul aeroportului Băneasa. El l-a informat pe soțul meu în legătură cu destinația acelei case singuratice, înfiptă în depărtarea pustie. Am priceput că de acolo se dirijau emisiunile primului post de radio al țării noastre, prin agregatele care erau instalate în interior. Aceste amănunte tehnice totuși nu m-au făcut prea curioasă. M-am așezat pe o bancă la umbră
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
care iubitul frate va aprecia singur cât de potrivit va fi el ,,cuvioasei Dumitale staturi”. Ioan Alexandru consideră că firul creației sale își reînnoadă, sub semnul Imnelor, segmentele anterioare, adică volumele: Cum să vă spun, Viața deocamdată, Infernul discutabil, Vămile Pustiei, Imnele bucuriei. Din însoritul volum al debutului, poemul Mânzul forțează amintirea. Mai întâi, prin naturalețea amintirii unui tânăr țăran (atunci la sfârșitul studiilor sale universitare la Cluj), care, negreșit, va fi înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
o știm, e de ajuns că opresiunea reală va fi apăsat până și asupra imaginii lumii de dincolo: ,, Și tu, mamă, nicicând n-ai să mai știi/ încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]