10,701 matches
-
ei se scălda în lumina lunii. Pe pat se afla o foaie de hârtie, pe care în aceeași după-amiază scrisese o poezie de dragoste pentru Lucian, inspirată de ceea ce părea să fie un dor nestăvilit de el. Cum e cu putință? se întrebă dânsa. Era aproape să mor din dragoste". Deodată, își aminti de femeia din Lublin, care-i spusese: "O să fii nora mea", " Nu, n-am să fiu!, rosti răspicat Miriam-Lieba. Nu sunt o vită legată cu o funie și
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd spune el: "Să ne mîndrim că fiecare / Din noi e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască golul unei lumi abstracte în care trăiește omul - enigmă, neînțeles, ieșit dintr-un tipar unic și irepetabil. Lectura acelorași versuri în cheie ironică, în "stil Topîrceanu", îngăduie măcar o clipă sufletului să surîdă. E poate singurul
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
Poetu' le excită organul erectil al metaforei/ Criticu' le pune diagnosticul pe text". Deoarece succesul erotic nu e numai o marcă a bărbăției ("Ca oricăror macho adevărați, nouă ne plac femeile mai mult decît retoric"), ci și un indice al "putinței" în genere, în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-sale, Ioan Es. Pop, face figura unui însingurat, a unui circumspect. Filonul rural al naturii
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
literar." Și acum să-l urmărim pe autor, cât vom fi în stare, prin această nemărginită ,pădure de simboluri." El se întoarce încăodată la scrierile biblice (Vechiul Testament), în care află un spațiu complet descoperit, lipsit în mod dramatic de orice putință de adăpostire, ca în capitolul consacrat lui Cain, ucigașul fratelui său Abel. |nfățișănd fuga evreilor în Egipt, criticul distinge câteva spații: al privirii, al călăuzirii, al nutriției miraculoase. În timp, se arată uluit de grandiosul, imensitatea spațiului copleșitor, terifiant, la
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
d-sale sporește uimitor, aidoma unei... familii de iepuri! Aproape nu e o propoziție în care să nu se înregistreze forme create ad hoc ori măcar marcate cu simbolul prodigioasei paternități. Iată doar cîteva pilde din sutele, din miile cu putință: "propriile-i tribulații biografice, o, cît de multilaterale! o, cît de bolșeviurîtoare!"; "Mic laborator diabolectic"; "fiecare îndeletnicindu-se cu gîndemele, praxele și Carmencitele sale"; "prefațatorul, personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
să-și facă un program special din acest obiectiv, căci lucrurile nu pot trena la nesfârșit. Există alte cazuri în care nu știm din vina cui ediția critică merge într-un ritm atât de lent sau chiar se întrerupe, fără putință de reurnire eficientă. Ar însemna (și ar trebui!) să facem investigații speciale, pentru a ne convinge când e vina editurii, când e vina îngrijitorului de ediție, când e vorba de un viciu de sistem (politic, cultural, administrativ) care descurajează prin
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
monografii dedicate unui scriitor contemporan e acela de a aduna și confirma lucruri deja spuse de critică, lucruri îndeobște cunoscute și recunoscute de toată lumea; rolul unei monogarfii despre un scriitor contemporan e acela de a spune, cît mai clar cu putință, care e locul scriitorului de care se ocupă în cadrul canonului literar al momentului. Acesta rămîne de altfel și criteriul esențial după care trebuie judecată reușita unui demers de acest tip. Constat totuși - și îmi asum riscurile unei atari generalizări - că
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm “autoritatea” în cîmpul receptării și aprecierii operelor contemporane ori din trecut, a căror lectură, după cum recunoaște preopinentul nostru, “se face în interiorul unei anumite actualități, mereu relative și schimbătoare, odată cu diversificarea perspectivelor lecturii”. Așadar, nimic nu e bătut în
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
compasiunea d-sale pentru Caraion, n-a citit bine comentariile. Întîlnirea României literare a fost în definitiv prilejul în care au devenit cu adevărat publice învinuirile aduse lui Doinaș. A confunda uluirea și regretul nostru că așa ceva a fost cu putință cu încercarea de a ascunde faptele ori de a le justifica denotă din partea dnei Sipoș o înțelegere cît se poate de greșită a lucrurilor. Nici despre Doinaș, nici despre Caraion, n-am scris cu inimă ușoară. Un om de știință
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
odată cu traducerile sale din vechea lirică franceză, va fi adaptat și pentru Proverbele..., căci oamenii care realizează partea tehnică a proiectului sunt, până la urma urmei, pionii fără de care nimic din ideile culturale descrise succint, mai sus, nu ar fi cu putință.
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
întru pomenirea sfinților nu se vor supune regulilor oratorice ale cuvântărilor de laudă. Că oratorii, în discursurile lor, au ca material pentru laudă faptele și întâmplările din lume; dar pentru aceia pentru care lumea a fost răstignită, cum este cu putință ca ceva din cele din lume să le dea pricină de laudă?” (PSB 17, 535; PG 31, col. 509); Hom. in mart. Maman., 2: „Lauda mucenicului este însăși bogăția harurilor lui duhovnicești. Nu putem să lăudăm pe mucenic folosindu-ne
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
asista la o nouă pregătire, minuțios pusă la cale, de rezolvare a tuturor hibelor guvernării, iar la o adică, marile probleme vor rămîne pe spinarea primului guvern de după alegeri. Numai că pentru prima oară în istoria noastră post-decembristă e cu putință ca această îndelung exersată tehnică a amînării să nu mai funcționeze. Noi ne-am deprins cu ideea că România are alt cronometru decît Europa. De mai bine de un deceniu ne tot păcălim cu prejudecata că Europa are datoria să
Ce va face guvernul după? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13076_a_14401]
-
a unei publicații legionare? Ceea ce nu se prea pune în ecuație de către cei care îl judecă este faptul că, în perioada de cochetărie a lui Istrati cu socialismul (prietenia lui cu Cristian Racovski, Ștefan Gheorghiu, I.C. Frimu ș.a. demonstrează fără putință de tăgadă că a fost mai mult decît cochetărie) și legionarismul, ambele mișcări se aflau în faza lor romantică, idealistă. În momentul în care a intrat în contact cu realitatea dură a regimului sovietic, Istrati a rupt-o cu socialismul
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
era chemată cu un fluierat mai rapid, plecăciunile portarilor și ale lumii bune din Paris deveneau mai profunde; și aceasta contribuia la a o face să nu se simtă sigură pe ea însăși și la a se întreba: „E cu putință să nu fiu decît o fandosită care se dă mare?“ Gata, dragă... o imploră Barbara, retezînd interminabila sporovăială a secretarei. Spune-mi mai curînd ce ne rezervă soarta pentru astăzi... Știa, din păcate! Iar tonul ei fatalist nu viza decît
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o fi cu putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă tine un fulg își rănește aureola dar cine să scoată din flăcări infinitul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă tine un fulg își rănește aureola dar cine să scoată din flăcări infinitul ce adie în captivitate să fie cu putință o întrebare un licăr mistuie rodul cu urechea la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
mi-a scris-o atunci când mi-a dăruit cartea sa, Cerurile Oltului: „Domnului Nicolae Stroescu Stânișoară și iubirii sale pentru tot ceea ce este și Înseamnă văzduhul românesc, cu Îmbrățișare. Bartolomeu Anania, 25 mai 1999”. Da, pe cât Îmi va fi cu putință, nu voi renunța la drumurile mele sub cerurile Oltului și ale Olte?ului, avându-l În memoria inimii pe acest mare inspirat al duhului locurilor și locașurilor. ÎNTÂLNIRI CU BARTOLOMEU ANANIA München, 7 februarie, 2011 Mulțumim scriitorului Nicolae Stroescu Stânișoară
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Silviu Biriș și absolut toți actorii - inclusiv copilul Nikita Dembinski joacă magistral, alături de Maestrul Dan Puric. Este un spectacol de zile mari, la care cu greu se pot găsi bilete. Dacă ajungeți În România, faceți tot ce vă stă În putință să Îl vedeți. Nu veți regreta, o să vă rămână tipărit În memorie pe viață. În Încheiere, revin la Întrebarea mea inițială: Ce caută un canadian În România? Răspunsul ar fi cultură, dacă este avid după așa ceva. V-am convins? Referitor
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
și să devin chiar piatra galbenă în care ea este pînă dincolo de ochi scufundată * singurătate foarte singură sînt atît cît cu ochiul din orbită și deopotrivă atît cît cu ochiul minții se poate limpede zări singurătea cea mai singură cu putință sînt de pe acest pămînt cînd extrem de nenorocos cînd inexplicabil logic de norocos singurătate maximă sînt din creștet pînă în tălpile neobosite de mers și din locul în care mă aflu orizontul seamănă cu un lup sau cu un urs
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
minte, și Îmi arde Încă și acum. Lucru pe care un poet nu-l trăiește, pentru că el știe de la Început că din cuvinte nu face decât o copie. Ce vrea el e o alcătuire de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce (PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI) PERSONAJELE: Constantin Brâncuși Domnișoara Pogany Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
a dorului, a dorinței și iubirii al cărei rod este epektasis - tinderea spre Dumnezeu ... Nu există o vedere finală, căci experiența sufletului în întuneric nu este - nu poate fi o theoria, deoarece în acest întuneric vederea nu poate fi cu putință. Prezența lui Dumnezeu nu poate fi văzută sau cuprinsă, ci doar simțită și acceptată”<footnote Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine..., p. 137. footnote>. E sigur că se produce o depășire a stării ontologice, dar „această ieșire din sine este
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
care e înrudit, întrucât nici degetul și nici un alt mădular trupesc nu poate ajuta vederii, nefiindu-le dată în chip natural această însușire înrudită, tot așa și când e vorba de părtășia cu Dumnezeu, trebuie să presupunem că e cu putință doar atunci când cel ce gustă din ea și se împărtășește din ea are în ființa lui ceva înrudit. De aceea și spune Scriptura că omul a fost făcut «după chipul lui Dumnezeu», pentru că - după cum cred - numai dacă ai în tine
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
atribuite Lui nu-L exprimă suficient, iar din numirile pe care I le-a dat nu se potrivește niciuna, deoarece El este mai presus de toate acestea. „L-am chemat pe nume, se exprimă întristată mireasa (sufletul), pe cât era cu putință să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreun nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel ce e mai presus de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
nu prin simpla putere naturală a ei; vedea în ea și strălucirea lui Dumnezeu întregind-o, și desăvârșind unirea ei cu Dumnezeu. Se vedea în ea cea mai fericită comuniune. S-ar putea spune că mintea, care a ajuns la putința de a se vedea deplin pe ea însăși și de a fi fericită în această vedere, nu se vede d e s p ă r ț i t ă de Dumnezeu, Cel mai întregitor partener de comuniune. De fapt așa cum
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]