453 matches
-
pe jos, madam Szántó cade în nas. Sărim ca arși. O luăm la fugă. Drept către cadristul care încearcă să spele putina prin grădină (ne dăm seama că voia să profite de această pauză forțată ca s-o șteargă), simțim putoarea trupului neîngrijit al lui Székely Balázs, mirosul de țap amestecat cu aroma tutunului prost. - Care ești aici?, țipă din nou madam Szántó, se ridică cu greu de jos, își scutură praful de pe rochie, când brusc se aprind becurile din curte
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
naționale» mi-a venit să leșin. Partitura lui Morcovescu e partitura unui muzicant savant lipsit de acea flacără care nu se stinge nici după moartea omului și luminează mai departe opera. Aplauze multe la sfârșitul reprezentației, sala fiind ticsită de putorile coloniei valahe din Paris și de puterile cooperației internaționale (vezi secțiunea specială a fondurilor secrete Titulescu). Probabil că în cursul nopții, Elena Văcărescu a încălecat pe Bidet, care i-a servit o viață întreagă de Pégase, și a compus o
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
nu numai fiindcă era de așteptat răspunsul onest al profesorului - „nu sunt la mine acasă în evaluări de acest fel” - dar și fiindcă poemul e lipsit de orice valoare și chiar scabros („te mai violezi cu oase de pește? căci putoarea ta amenință/ copiii în formă umană”), violând atât pudoarea, cât și gramatica. O remarcă finală: Solomon Marcus vorbește la un moment dat, necorectat de Marian Drăghici, despre „sinuciderea” lui Florin Mugur. Se știe că delicatul poet a murit de moarte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
urmă toată lumea își primește oasele, dar ele nu sunt deloc gustoase. Doi oameni cu un simț al mirosului normal se refugiază undeva sus, dar nu destul de departe, încercând să scape de duhoarea sufocantă, neobservată de cei care nu simt. Dar putoarea, cu vechile ei complicități și conivențe, exercită o forță de atracție mai puternică decât legătura spontană dar precară asigurată de aerul curat. Cuplul se desface înainte de a exista. Crina Mureșan și Mariana Dănescu, în prima piesă, Dorina Chiriac și Daniel
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emană Hotelul Arkadia. Căci, pentru nasurile neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea fi
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
în nici un caz aerului decent al ființelor sănătoase. Cadrul funerar e respingător, dăunînd privirii înseninate cu care merită să-ți amintești de cei morți, iar a te interesa de cum anume au murit ei trădează un gust morbid. Vecinătatea sicrielor și putoarea meselor de morgă te-ar coborî la treapta promiscuității funebre, iar demnitatea ținutei de doliu ar fi pervertită de pofta vulgară de a scormoni în mizeria fiziologică a defunctului. De aceea, interogațiile uzuale de tipul "De ce?", "Unde?", "Cum?" se cuvine
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
pesemne, problemele la stomac, de medicul Alceu Urechia. Pentru aceeași suferință, sfătuit de alt doctor, mergea la băi. Urechia, împreună cu Caragiale, și-au râs, într-o vară, de ambiția locuitorilor Sinaiei de a avea băi cu sulf. Miraculoasa sursă de... putoare, care aprinsese speranța în oraș (suntem în ani de naivitate și entuziasm), se datora unei haznale părăsite (în numărul 19/ 2006 al României literare profesorul Ștefan Cazimir analizează reflectarea episodului în memoriile fiului lui Alceu Urechia). Cu riscul de a
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
Am înfășurat-o într-o bucată de pânză, am ascuns-o sub balustradă, între partea din metal și trepte, am lăsat-o acolo să putrezească. Azi mi-am vârât-o-n sân. Chiar și prin cămașă și haină se simțea putoarea. Colegele mele strâmbau din nas, se uitau la mine îngrozite, altele râdeau. Sora Teresa m-a luat de-o parte, mi-a ținut o predică despre igiena personală, care e "pe primul loc", mi-a zis. Ce e pe primul
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
la identificare cu tot ce este mizerie, ofensă, deriziune. De cum iese din aeroportul Otopeni, Lionel Bourg este izbit de “mirosul Bucureștiului și excesiva lui periferie” care îi aduc în memorie orașul tinereții sale, St. Etienne, “cu mirosuri de industrie grea, putoarea gazelor de eșapament, a camioanelor sau a mașinilor pahidermice, lepră olfactivă și cu această smoală suspendată în aer, această funingine care se furișează în bronhii...”. O descoperire mediată de o amintire “prăfuită, în zdrențe” despre un oraș industrial, nostalgică, poate
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
voi putrezi singură în gaura asta cu indivizii ăia de deasupra care mă calcă în picioare și vecinii care mă trezesc în fiecare dimineață cu radioul și nimeni care să-mi aducă ceva de mâncare atunci când mi-e foame. Toate putorile astea au un bărbat care să le protejeze copii care să le servească iar eu nimic: așa nu mai merge. De două săptămâni instalatorul mă tot duce cu vorba dacă sunt o femeie singură cred că își pot permite orice
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea speriată (s.m.) și cu incredibila și inconfundabila putoare de celulă care îmi intrase în toți porii și de care nu aveam să scap multă vreme." " Se lăsase un ger năpraznic, uscat - continuă el să fixeze cel dintâi contact cu libertatea - iar eu în salopeta de vară și cu
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
o virtuozitate epică și stilistică remarcabilă. Când ești pe malul mării, fără un ban în buzunar, ai prefera să-ți mai vânturi ambianța. Aștepți ca unu' să iasă cu ceva, iar dacă nu, e obligatoriu să prăduim câte una din putorile astea patente. Fiindcă, vezi mătăluță, dacă unii știu să-l facă pe ban, alții, cum am fi noi, cunoaștem cum să-l tocăm pe ban. Uite-o pe-asta mică, Atenuța, deja intrată-n viteză; hai s-o punem așa cum
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Negativul domină, incontestabil. Ca și cum ai pune în vitrina unui magazin de bijuterii un boț de minereu conținând câteva fire de aur și ai pretinde să fie mai prețuit decât bijuteriile lucrate cu migală din aur curat". După furie, mânia: Toate putorile "epocii de aur", cum ar fi zis Goma, revin în minunata noastră "tranziție" precum cadavrele la suprafața apei. Când se vor descompune, oare?" Iar după furtună, înseninarea: "Chinezii îl indică pe înțelept printr-o îmbinare a două ideograme folosite pentru
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
să-i iasă din orbite. Un muscar pestriț, cu pălăriuța zdravănă, proaspătă și umflată, tocmai bun de desenat într-o carte pentru copii. Helene își continuă drumul, urmată de Peter. Au trecut peste linia ferată. În nas îi izbi o putoare amețitoare. Mirosea a mortăciune, a urină și excremente. La o oarecare distanță, pe linia ferată, se afla un transport de vite. Vagoanele ruginite erau închise până sus. Helene mergea de a lungul șinelor, Peter în urma ei. În depărtare zări un
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
lemnul putred se rupea, ea aluneca, iată o ciupercă, poate era doar o ciupercă amară, n-a vrut să se oprească, să se aplece, în nici un caz să mai zăbovească pe acolo, ci să pornească mai departe, să scape de putoare. Dacă ocoleau trenul pe partea nord-vestică, atunci ar fi fost mai bine, căci vântul dinspre lac ducea putoarea către sud-est. Helene auzi din nou un fluierat. Poate le-au fugit din animale. Poate că astăzi, duminică, vânau în pădure vaci
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
să se oprească, să se aplece, în nici un caz să mai zăbovească pe acolo, ci să pornească mai departe, să scape de putoare. Dacă ocoleau trenul pe partea nord-vestică, atunci ar fi fost mai bine, căci vântul dinspre lac ducea putoarea către sud-est. Helene auzi din nou un fluierat. Poate le-au fugit din animale. Poate că astăzi, duminică, vânau în pădure vaci sau porci de lapte. Helene simțea că îi era foame, se gândi la niște găluști umplute cu turta
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
de drăguțe, cu căciulițele lor aspre, cu miezul întreit și neted, iar dacă le prăjeai, aveau gust de nucă; voia să i le arate cândva lui Peter, dar nu acum. Reușiseră, se pare, să ocolească trenul pe la o oarecare distanță, putoarea dispăruse. În pădure era liniște, zumzăit de insecte. O ciocănitoare. Mamă, văd o veveriță. Helene își șterse cu dosul palmei transpirația de pe frunte. În drumul ei stătea un trunchi gros și lung de fag, a cărui scoarță strălucea încă în
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
și de înalt, cum zăcea rostogolit la pământ, încât Helene a trebuit să se așeze pe el. Dar cum se putea da jos acum? S-a auzit un trosnet. Trunchiul nu se putea rupe. Trosnetul se auzi din nou, aproape. Putoarea apăru din nou, Helenei simți că i se pune un nod în gât, i se făcu greață, înghiți și vru să nu mai respire, nici măcar o dată. Mirosul era îngrozitor, nu era de mortăciune, ci de balegă, balegă împuțită. Dar cum
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
sânii și curul de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea/ De-a-mi fi Marea Putoare și Maica Precista!". Acesta este chiar un poem de dragoste. O relație în care erotismul face casă bună cu mizeria fiziologică, altruismul cu perversitatea. În aceleași trupuri, îngerul și diavolul își duc în tihnă traiul. Un poem de cu totul
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
Dar de afară venea o duhoare și mai și. Luai un calmant. Totuși, și-așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în urechi, dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului, când îl cita pe celebrul critic italian, în legătură cu mitocănimea urât
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
jur, să țin minte locul, nu cumva să ne rătăcim unul de altul, - se așezase pe o banchetă nu departe de nudul foarte gol a lui Auguste Clésinger, Femeie mușcată de șarpe, la doi pași tolănită pe podea lângă noi, putoarea... Colombina îmi dă liber cu regret, vorba lui Alecsandri: aș vrea să zbor, durerea însă din gleznă nu mă lasă... Prin zumzetul de la parter ca al unui hol de gară, o mai aud strigându-mi din urmă, pe când mă urneam
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
cărui metal oxidat, pătat, înnegrit de gaze, abia de mai lucește la izbucnirea de gheață a rachetelor luminoase, în aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și a sudorii lor, a jegului și a vomei, fără să mai vorbim de acel efluviu copleșitor de rânced, de mucegăit, de vechi, cu toate că ești, așazicând, la aer pe front. Dar, nu: totul miroase a stătut, până
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
sînge ne va țese/ Cu patimă celui preadulce./ Vom fi covor adînc plîngînd/ Sub copita curvei crăiese./ Va ieși Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
de gât și pe ei, ca pe Anticles. Cum n-au mâncat de-atâtea zile, războinicii devorează amândouă cadavrele. Unul, cu stomacul mai delicat, varsă la prima înghițitură. Ca să nu se deshidrateze, se hotărăsc toți să-și bea urina. La putoarea de urină și excremente se-adaugă acum mirosul de carne împuțită al primului cadavru (al lui Anticles, care, pe dogoarea-aia, începe să se descompună) și-al măruntaielor celorlalte două. Cineva propune să scape de ele, să deschidă trapa o
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și viscere) ar însemna să le dea-n vileag capcana. Un altul sugerează c-ar putea să se descotorosească de ele noaptea: să le coboare pe scară și să le-arunce-n mare. Altul e de părere că nu să trăiești cu putoarea de cadavru și de excremente e cel mai greu, ci nesiguranța viitorului. De-a lungul acestor zile, corăbiile ahee probabil c-au tot trimis oameni să vadă dacă, așa cum prevăzuseră, calul de lemn e deja-n Troia. N-or să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]