29,239 matches
-
Cesarina șIț). Simțurile stimulate de această scriitură în răspăr devin tragic-rafinate: La Santa Caterina te căutam printre călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nu fabulez. Pînă am ajuns la secție a mai zburat o jumătate de oră. Dar cu mintea de mai tîrziu am acceptat că vocea amabilă avea dreptate. Cu ajutorul telefonului poți dovedi orice, dîndu-te drept oricine. Așa deci, Poliția de care rîd procurorii că n-o ajută capul, are atîta discernămînt încît să nu se laude că se ia după telefoane, iar crema investigatorilor din România spune că nu mai rezistă presiunii telefonice a opiniei publice! Mai mult în urma ghionturilor din afara țării
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
îi spălau rufele de mântuială, duminicile mergeau în cartierul Palermo sau la vreun picnic fără ca să-i spună măcar și lui. Atunci Mario se ducea până la fereastra Deliei și-i arunca o pietricică. Uneori ea ieșea, alteori o auzea cum râde înăuntru, puțin răutăcios și fără să-i dea speranțe. A venit meciul de box Firpo-Dempsey și în toate casele s-a plâns și s-au stârnit proteste violente, urmate de o umilită melancolie aproape colonială. Familia Mañara se mută peste
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
S-a întâlnit cu Mañara tatăl la berăria München de pe Cangallo colț cu Pueyrredón, îl copleși cu bere și cartofi prăjiți fără a-l smulge dintr-o vigilentă toropeală, ca și cum n-ar avea încredere în întâlnirea lor. Mario îi spuse râzând că n-avea de gând să-i ceară bani, îi vorbi pe șleau de anonime, de nervozitatea Deliei, de cutia poștală de pe Medrano colț cu Rivadavia. - Știu bine că de îndată ce ne căsătorim vor înceta ticăloșiile astea. Dar am nevoie ca
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
e o mărire substanțială. Chiar am citit un interviu cu ministrul Athanasiu și mă gândeam că... Acum ai un statut clar, ai urcat o treaptă și mi se pare normal să ți se schimbe treapta de salarizare...” A continuat să râdă, am început și eu să zâmbesc. Aproape îi dăduseră lacrimile de râs, așa că n-am fost sigur c-am auzit-o bine: „Da, domnule profesor, am câștigat o groază de bani, șapte mii de lei am câștigat...” „Șapte sute de mii
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Modă îți impune un epilog... și un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesă e bună... dar mai lipsește ceva. Un tradiționalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverșunat se grăbește enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuși, e în natură jocului”. Și putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
Constantinescu Astă vară, într-o seară caniculară plină de stele, am văzut la Bulandra “Căsătoria” de Nikolai Gogol, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Același regizor rus care a pus și “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos și, în același timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăși, miracolul coexistenței unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvîntat. Am simțit
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
spiritualitatea replicilor, care să salveze căderea în derizoriul ieftin și imediat spre care prea mulți tind la prima mînă. E foarte greu să pui în scenă o comedie fără adaos comercial. E foarte greu să-i faci pe oameni să rîdă din tot sufletul, dar fără stridențe. Această montare a reușit. A reușit să revigoreze mijloacele ce păreau epuizate ale unor actori implicați, a reușit să îmbine hohotul de rîs cu tristețea profundă și iremediabilă, a reușit să creeze dimensiunea responsabilității
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
ar putea fi strămoșii îndepărtați ai unor prezentatori de televiziune din zilele noastre. Astăzi, prin conectarea acestui sistem la un receptor-radio „banda vest”, pot fi ascultate în voie hohotele de râs ale cobailor... Explicația oamenilor de știință e simplă: vietățile râd fiindcă-și amintesc de momentele când „sacoșa” de sub bărbia lor era plină de furaje, iar motanul miorlăia sfâșietor-erotic pe acoperișul stațiunii de cercetări... Însă, partea importantă a problemei este aceea că, utilizând un selector de canale (tot de fabricație americană
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
sunt desfruntați, țara a devenit trinițară, sufragerie = sufra; dormitor = dormi; bucătărie = bucă; Adriana = Atriana; Cosmin = Cosmtrin (?!); Iulian, prezentatorul de știri = triIulian... Este adevărat: cei doi tineri sunt reconfortanți, numai că implantul nu are rezultatul scontat având în vedere că respectivii râd tot timpul, când nu debitază stupidități, deși prietenul meu Haralampy tocmai constată: - Domnule, aici sunt două variante: ori un frate Micula a uitat Rezervația deschisă, ori Siberianul a adus o dâră de fum de la incendierea psihiatriei din Rusia... Nu subscriu
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
Rodica Bin Toată lumea rîde, cîntă și dansează... Timpul și depărtările filtrează uneori impresiile și amintirile lăsate și legate de anumite evenimente - efectul fiind cu atît mai benefic cu cît avalanșa de informații și stimuli devine sufocantă și derutantă - cum s-a întîmplat și în
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
un show. Iată și de ce cred că nu întîmplător, încercînd pe cont propriu să fac bilanțul calitativ al ediției din această toamnă a Salonului de carte, mi-a revenit în memorie titlul unui film muzical sovietic văzut în copilărie: „Toată lumea rîde, cîntă și dansează”. Asta, desigur, și fiindcă Rusia a fost oaspetele de onoare la Frankfurt. Cu toate acestea, imaginea literaturii ruse contemporane, așa cum s-a închegat ea prin prezența unor autori și prin cărțile traduse, este foarte puțin conformă regulilor
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
televiziune. L-am zărit pe Iosif Sava la cîteva evenimente culturale dintre cele care strîng o mulțime de intelectuali...vizibili. Îmi amintesc că se plimba tăcut printre ei pînă cînd se oprea în dreptul unuia cu care începea o discuție degajată. Rîdea cu plăcere. A explicat mai tîrziu de ce mergea la asemenea întîlniri: privea oamenii ca să-și găsească interlocutori care știu să vorbească. Le cîntărea calitățile, le vedea strălucirea, felul de a articula idei, spontaneitatea etc. Abia dacă treceau această probă a
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
sfințită era pregătit, nașul, care semăna înspăimântător cu Domnul Președinte Iliescu, la fel... După cunoscutul ritual premergător botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești, totuși, iar Traian Băsescu, râzând marinărește cu gura până în zona urechilor, zice: - Vedeți că în cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
sau se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai se aude râzând sardonic și, ca într-o străfulgerare, apare fantoma mustăciosului frate al gemenei născut de dl premier. Brrr! Film de groază... Ultimul episod al visului: vecina de palier, venită să ne spună ultimele știri de la televizor, îl întreabă pe fiu-mi
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
apare însoțită de mărturia unei inadecvări ce-i relativizează rețeta consolatoare: „Cum să pilotez vîntul prin ținutul acesta/ cînd abia auzi rîsul unei furnici, cînd abia te chinui/ să grăiești cu o frunză? Un fir de pulbere violent/ poate să rîdă de taina ta. La o masă de fum un actor de fum/ mănîncă o creangă de fum dintr-un blid de fum./ Ziua de ieri! n-a rămas din ea decît/ o coală de hîrtie, o declarație smulsă cu forța
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e pasionată de arta primitivă. Marcel Iancu desena, crea măști, Tzara scria «poeme negre», cu cîteva împrumuturi amuzante din limba română. Căuta peste tot texte de origine africană, din
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
pot plînge. Iar cînd am putut lua cuvîntul, am făcut-o și pentru ceilalți. Poate și fiindcă Albania, deși era comunistă, nu făcea parte oficial din blocul sovietic, pe care-l părăsise mai demult, în mod grotesc, ce-i drept (rîde). Fiindcă Albania era mică, bizară, nițel donquijotescă și trăznită, eu nu făceam parte din restul familiei socialiste. Iată de ce cazul meu a fost oarecum special. RB: Ați avut o bună primire datorată originii, dar și calității operei, și nu în
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
se afla într-adevăr casa unei prostituate. Nu am recurs la o analogie vulgară sau la o metaforă vulgară, ci am întrevăzut relația între cele două elemente: clădirea impozantă a Uniunii Scriitori-lor vis-a vis de casa măruntă a prostituatei (rîde). RB: Aici realitatea o ia înaintea metaforei fiindcă, în cele din urmă, existența multor scriitori în timpul dictaturii însemna de fapt o prostituție. IK: Da, dar într-un mod tragic, în cele din urmă. Cînd scriitorii au fost alungați din Tirana
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
s-au întrebat cum era posibilă încă producția de poezie epică, tocmai pentru a înțelege mecanismele poemelor homerice. Ei au elaborat studii remarcabile și au făcut descoperiri importante în Balcani: anii ’30 nu sînt chiar atît de departe de noi (rîde). Aceste laboratoare homerice produceau încă pasta, aluatul marilor epopei. RB: Cînd ne referim la harul de a povesti, nu luăm neapărat în seamă și realitatea de la care a pornit. Locuitorii Balcanilor, aș îndrăzni să afirm, au uneori o relație specială
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
să afirm, au uneori o relație specială cu ceea ce s-ar putea numi adevărul. Ei nu-l percep atît de la obiect și de pragmatic ca occidentalii. IK: O, da, nu putem afirma că vorbitorii din această regiune sînt foarte exacți (rîde). Ei au mai degrabă o percepție „artistică” a geografiei, a istoriei, a memoriei, o percepție subiectivă, fantezistă. Dar, asta e, tocmai asta. Ei se află la frontierele mitului, iar mitul și istoria se învecinează. Fiind inexacți, ei furnizează un fel
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual. Cred că am o vocație animală. Marea are un miros de cadavru, un cadavru cu corbi albi deasupra... RB: E Marea Neagră, nu Marea Moartă (rîdem). Pentru a încheia conversația noastră, de fapt un interogatoriu despre laboratorul intim al creației, un dialog în cursul căruia v-ați trădat și totuși nu v-ați trădat unele secrete, la ce roman scrieți acum? ALA: Dacă aș putea să
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la emoțiune, la tonul avocățesc, cu care pronunți tu pe urmă cuvântul «fraților». În totul însă a fost minunat și s-a râs foarte mult. Numai Nicu Gane a găsit că prea multe ticuri au persoanele tale: fix, curat, aveți puțintică răbdare”. Pe lîngă scrisorile de la Missir, Ieronim Tătaru a găsit în arhiva Muzeului prahovean și misive cu alți expeditori, între care Delavrancea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
Cum stătea ea acolo roșie ca mărul și fascinată de cele 10-15 ghivece de flori, primul impuls a fost s-o cobor din trestie, s-o iau de mână și s-o duc undeva printre flori să ne plimbăm, să râdem, să nu zicem nimica ascunși la umbră de canicula după-amiezei. Dar unde? Mi-am amintit că sunt zone întregi în București unde spațiul verde pe cap de locuitor este de nici 11 cm pătrați, numărul copacilor a scăzut cu aproape
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]