1,054 matches
-
Emil Brumaru Piatra cade,-ușure-,n apă Fiindcă-i sete. Și se-adapă. Fluturul cu-aripi de criță Stă fix pe raza grea-n spiță. Melcul n-are casă. Dorul I-e să-ți urce, cald, piciorul. Rîma drămuie păm întul. Roura - soarele, vîntul. Eu îs viața. S-o citești Cu sînii cînd șoldu-ți crești.
Cinci distihuri by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16486_a_17811]
-
plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme slaba Viață de-acum pe alt țărm, Cu vaci ce-n căldări le mulgi, Și dovleci, și rîme dragi. Strînge-mă-n menghine dulci De sîni mari, de coapse largi...
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
a lacrimii de odinioară, Clor și clopote, clorofile, clocote ale sângelui, Heliu, heliotrop, Helios, Tu, Oxigen, Aer, Aur, văzduhuri sub Carul Mare, și tu, H²O, apă botezătoare... Înapoi, toate, Acolo, în marele, dreptul Tabel ! Vers, verset printre viermi, rime și râme, rumegușuri, virgule de sânge, schelete de semne ale mirării - și, poate, într-un mare Târziu, trezirea, un verde pur, verde pur, un foșnet, un scâncet, un murmur, o adiere, un cântec, măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
putea localiza și contextualiza greșeala de tipar la care mă voi referi: HAR Îmbrăcați în straie de iască Sunt gata cartofii să nască. S-au pregătit o iarnă, de soroc, Cu cârtițele la un loc, Cu întunericul, cu coropijnița și râmele, Și din toate fărâmele Au rămas grei ca mâțele, Umflându-li-se țâțele. Auzi? Cartofii sunt lehuzi. Ascultă, harul a trecut prin ei Virginal, candid și holtei, Dumnezeiește. Cel-de-Sus și din veac binevoiește Să-și coboare sfintele scule Până la tubercule
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis-o tot anul trecut, o voi pune în râma, pentru rugăciune. Câte nu ar fi de spus, câte învățături nu se vor trage din cărțile marelui cărturar în anii care vor urma! IPS Bartolomeu a plecat dintre noi, dar va rămâne nemuritor în sufletele noastre. Iar Fundația Mitropolitul Bartolomeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Te implor, ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura, O semnează numai el. Superficiență Petre e de pus în râma Teatru, proza, epigrama, Sonete sau poezie Publică și apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poetului, documentate atent. În același timp, însă, aceasta prozatoare extrem de inteligență - educată, cel mai probabil, la Scoala suspiciunii deconstrucționiste - știe că accesul nemediat la „miezul viu” al existenței lui Eminescu nu e decât o iluzie. Astfel încât plasează reconstituirea documentar-ficțională în râma unei conspirații marxist-leniniste din anii ’50. Mai mult decât viața lui Eminescu în sine contează acum, spune printre rânduri autoarea, cine și de ce are interesul s-o readucă în prim plan. Existența poetului se confundă cu dosarul întocmit de organele
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
dorit să-ți păstrezi sufletul, mintea, carnea, nevătămate. Borderourile " legate-n piele de arțar bătrîn, se vor umple:coloane mărșăluind dens calcule păguboase, dezastre bancare intergalactice,veșnice găuri negre în bugetul macrocasnic. Dar cifra finală te va despăgubi de toate rîmele cu dinți încîlciți,de toți șopîrlangii și portăreii vraiștei cotidiene. Miliarde de miliarde de secunde-s învăpăiate în lectura străbunicului Montaigne, tom desfăcut dulce, nu cu mîinile ci cu fine ustensile cerești: raze și curcubeie prelinse din norii bolnavi de
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
oricâte vinuri bune am gustat, nu pâinea fierbinte, crocantă, abia scoasă din cuptor de mama, cu toate că și eu fac o pâine bună, nu oul moale cu gălbenuș ca soarele arzând, pentru că și aici mai sunt găini crescute cu iarbă și râme, ci frunzele toamnei sunt de vină pentru toate nostalgiile mele. Ele și numai ele mi-au aprins iar dorul de locul miraculos al copilăriei mele. Deși trăim pe cine știe ce meridiane, toți suntem tributari unui loc, unui timp al copilăriei magice
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Torontalului - Însămânțări Artificiale, C. Martirilor nr. 38, străzile St. Stâncă nr. 97, sc. A, Uzina de apă Ronaț, Ciocârliei, Manole, Vadu Crișului, Madona, I. Rațiu, Cireșului, Rosetti, Călimănești, Stephenson, Tazlău, Pictor Aman, Bruxelles, Rarău, Al. Donici, Anvers, Homorod, Gr. Ureche, „Râma Internațional” - Fabrică de Țigări, Livezilor, Tibrului, Agricultorilor, „Dunca Expediții”), Honorici, Bichigi, Giarmata (p), Becicherecu Mic (p), Jimbolia (p) - Zona Târg, străzile Grozăvescu, Griviței, Salcâmilor, Aleea Cito, Ț. Aman, C. Coposu; Iecea Mare (p), Cenad - SP Mureș, Dolaț (p), Ghilad (p
Agenda2005-15-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/283596_a_284925]
-
pânzei întunecoase a închisorii, prin piese precum „Păianjenul“, „Oglinda“, „Gustând din măr“, „Punctul“, „Roata“ etc. Titlul volumului sugerează elementul în care omul s-a înlănțuit singur datorită unor complexe, fobii. Înțelegem acest lucru și mai bine lecturând piesa de teatru „Râme, melci, viermi, șerpi“ sau „De ce se ofilesc florile când le ating?“ Moravurile societății și încercarea de a evada departe de noroiul lor sunt înfățișate în piese precum „Mocirla“ sau „Arhiva“. Tot în aprilie 2016, la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, a
APARIȚII EDITORIALE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384835_a_386164]
-
patimă sclipitori Par că au trăit cândva Dincolo de timp, în afară trupului Și acum își aduc aminte. Mânuiește lopată cum Sfanțul Ilie Izbește fulgere. Mâinile vin Odată cu stropii de ploaie. Dacă închid fereastră, dispare că un fum În urmă-i, râma de lemn a ferestrei Înflorește. Eu las un colț de pâine pe pervaz După ce pleacă bietul nebun Sigur apare și câinele lui. Referință Bibliografica: Gheorghe / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016
GHEORGHE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385166_a_386495]
-
Când am ajuns în larg, am aruncat ancora și cele patru volte, câte două de fiecare bord[ Bord =marginea din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni, în cârligele cărora am așezat cu grijă bucăți mici de pipotă proaspătă de pasăre, sau râme negre de baltă. Fiecare pescar a ancorat acolo unde credea că va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Autorului Noapte bună, Domnită Închieie-ți șerpii la bluzița Că o femeie de la Ecuator Lasă doar u- Mărul gol Cum ai văzut într-un tablou Scaldă-ți visele în cobilița Cu lapte de nucă de cocos Întinde-te să dormi în râma Dintre timpul meu și timpul tău Înaltă altar pe rug Herghelii de lăcuste să roada talpă absenței Praful se va aleage de lipsă mea Nu-mi pune capcane, cătușe Colivii la ferestre Dormi cu palma deschisă umărul dezvelit Am gasit
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
ca să mă auziți? De aia îmi vine să îl trântesc de pământ, să dau cu el de toți pereții! Lili nu m-ar fi trădat în asemenea hal! Îmi este tare dor de ea, mașina de scris neagră cu o râma metalică aurie, cu banda de scris bicolora, roșu și negru, vechea mea prietena cu care știam să scriu și legată la ochi, fără nici măcar o eroare... Referință Bibliografica: Îmi e dor... / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎMI E DOR… de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384138_a_385467]
-
Era pe vremea cînd, iubind singurătatea, mă dedicasem cultului propriei personalități, nestînjenind însă pe nimeni. Într-o zi am întîlnit o fată frumoasă și singură. Eram în timpul meu liber, eram în spatele abatorului părăsit, mai culegeam cîte un melc sau strîngeam rîme în cutituța de tablă pentru pescuit, mai căutam cîte o insignă veche, cîte o piatră cu urme de frunze, din cretacic. Fata se plimba și ea singură pe acolo, probabil nu-i plăcea nici ei soarele, în zona aceea a
ÎN AFARA SOARELUI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383062_a_384391]
-
de zi cu zi. Se creează o armonie, o simbioză, care cu timpul te obișnuiești și îți este necesară. Pentru armonie, pace și liniște. Copiii!? Acești ne reprezintă... rămân după noi să ducă stindardul mai departe. Depinde cum îi educi! Râma își educă copilașii să sape tunele prin pământ, albina să culeagă miere, iar oamenii să facă ceea ce fac domniile lor, sau ce au făcut părinții acestora... Oglinda lor! Majoritatea reușesc... dacă pot face față influențelor nocive ale societății moderne. Ești
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
iubit sau un prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu am puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai urlat, da vorbele nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]