361 matches
-
între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își azvîrli asupra mult urîtei balene fierul cumplit, însoțit de un blestem și mai cumplit. Cînd fierul se înfipse pînă la mîner în trupul ei, de parc-ar fi fost supt de o mocirlă, Moby Dick se răsuci într-o rînă și începu să-și rostogolească spasmodic coapsa, frecînd-o de prova ambarcațiunii; deși n-o sparse, aceasta se aplecă atît de mult și atît de brusc, încît, dacă nu s-ar fi agățat zdravăn de copastia înaltă, Ahab ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
departe. Sau jertfa lui Müller, eroul Crescut-au un zid fără moarte. Ion BRAD - Călătorie pe străzile Clujului în anul 2000. În: Almanahul literar, Cluj, nr.4 (41), 1953 Tovarășe, te prind de mână! Vino să vezi căsuțele-ntr-o rână. (...) Ia-ți haine noi, așteaptă-mă pe mine! Când suntem gata, dacă vrei să vii. Te duc de-a dreptu-n anul 2000. (...) Dincolo, vezi, cum de pe-aeroport Ca vulturul se smulge reactorul. Noi stăm sub sălcii cum am sta
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mânie și căutau să le prindă. Femininul, extrem de sugestiv, mathetria, nu apare decât În acest text. Apocrifa e tradusă În C. Bădiliță, Evanghelii apocrife, Polirom, Iași, 2007, ed. a IV-a. Obiceiul grecesc de a mânca pe pat, Într-o rână. Luca scrie pentru păgâni, obișnuiți cu acest fel de a sta la masă. Dar obiceiul pătrunsese și la evreii elenizați din vremea lui Isus. Poziția lui Isus la masă anticipează Întinderea cadavrului pe piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gest de a întinde mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații din cauza prostiilor îndrugate de un astrolog. Șarlatani patentați! Se răsucește alene pe o rână. Îl învăluie o toropeală plăcută. Închide mulțumit ochii. Și el s-a perfecționat în mantica astrală, în timpul șederii la Rhodos. L-a avut alături pe Thrassylos, versat în tainele astrologiei. Datorită lui a înțeles sensul existenței. Altminteri viața i s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
PDL” ca marele mahăr să ia urgent avionul spre o clinică din Occident chiar pentru un simplu diagnostic de sughiț. Spitalul sau ceea ce încă se mai numește așa în nenorocita asta de țară, spital ce se mai ține într-o rână, plin de germeni, mizerie, disperare, și moarte, chiar și pentru o durere în talpă, e bun doar pentru amărăștenii care l-au votat pe politician punându-și toată nădejdea în el. Spitalul acesta din țară, de a cărei stare politicianul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu se înfiripă Nimic din ce-ai făcut? Mai bine-n loc rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa de rău altoi, De umbra tenebră. Mirabila
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de astfel de stele? Mașa clătină din cap că nu. „Dar steaua aceasta o cunoștea?“ Învățătorul Împunse cu luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
piept, lovit, cu dureri, incapabil de a răspunde când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre intrarea de la subsol a curățătoriei chinezești alăturate. Holul Îl Îmbolnăvea, faianța ca niște dinți galbeni pusă Într-o murdărie disperată și casa Împuțită a liftului. Baia unde Shula ținu un puișor de la Paște luat de la Kresge's până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine înfipte în pământ în poziția 2 și 10, ca și cum s-ar fi pregătit să facă un plié. Avea mâinile în șolduri. Arăta ca imaginea furiei din cărțile de tarot. Cei doi băieți, versați în ceea ce privește scenele profesor-elev, stăteau într-o rână lângă perete, cu mâinile băgate adânc în buzunare. Având în vedere că deja eram în întârziere la întâlnirea cu Pabblem și că relația mea cu Sheba era într-un punct critic, am avut de gând să ignor problema pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceva ce eu una nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o rână, strâmbându-se a lehamite când trecea câte un tovarăș agitator: - Hai, măi tovarăși, strigați măi, că știți lozinca: Stima noastră și mândria! Ceaușescu, România!”. - Scularea de pe iarbă că vă ia mama dracului! În picioare! Unde-i secretarul de partid al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice ori seraiuri cu cadâne culcate în ierburi moi, odihnitoare, la care se adăuga și prezența acelor femei, stând uneori într-o rână pe cele două canapele afunde, că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întrerupt de tânăra profesoară care reteză sentențios: - Mai dă-o-ncolo de politică, unchiule; măcar acum de sărbători! Mie nu-mi rămase decât să rostesc neutru: - La mulți ani! La aceeași oră, dincolo, departe, la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu un pled de lână roșu, mițos, din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar fi nesfârșită plictiseală, însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela își trase mâna de sub omoplații mei, și, sprijinită în cotul drept, își ridică într-o rână trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, îmi stăpâni în străfulgerare ființa: - Cine sunteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem până atunci, îmi înfrânai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
schimb, te-am așteptat, te-aștept, știi foarte bine, de zeci de ani! Se apropie încă o dată, mă sărută, îmi mângâie fruntea, făcu câțiva pași luându-mă de mână și ne așezarăm pe canapeaua largă, ea rezemându-se într-o rână pe cele două perne mari aflate pe partea din dreptul ferestrei. Privindu-mă în ochi, vorbi: - Cineva suflă mereu în spuza timpului, zeci, sute, mii de ani; vom fi odată iar împreună în realitatea acestei vieți. Alte epoci, alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]