14,215 matches
-
națională după ratarea acestei calificări. E ridicol ca un antrenor serios să se lase convins de un om politic, fie el și premierul Năstase, să-și facă meseria. Ba să se mai și laude cu asta... Dar și mai de rîs mi se pare că Adrian Năstase se bagă în asemenea chestii de tip “Rămîi, o, nu pleca, rămîi !”, cînd are pe căciulă doi bîzoi cît toate zilele: un ministru plagiator, la Sănătate, și unul acuzat de învîrteli de familie pe
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
devotați, aleși pe sprânceană. Am pomenit de schizofrenie, pentru că nu știu cum să calific altfel, în contextul în care Iliescu îi denunță pe diplomați, numirea la Strasbourg a unui individ despre care suntem de pe-acum siguri că ne va face de râs. E vorba de fostul procuror general al României. Activitatea acestei slugi umile a puterii exclude orice altă variantă. Sac de box al oricui a vrut să dea în el, de numele Joița se leagă o sumă dintre cele mai rușinoase
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
cu demnitatea și seninătatea celor care au cunoscut teroarea închisorilor comuniste: „... la vîrsta mea este nepotrivit să mă amestec în politică. Ai văzut ce-a pățit Corneliu... Însă el nu avea de ales. Mă rog... Și - domnul Hariga izbucnește în rîs, acompaniat de Teodorescu - eu n-am nici papionul, nici banii lui Rațiu. Poate că, acum, a rosti adevărul e una cu a face politică. Eu nu cred. Mă iartă că te refuz, domnule Teodorescu. Bătrînii au ciudățeniile lor. Eu nu
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
respect - dar Gherea mă și ia în primire: „Nu te supăra, domnule, - zice - nu ți-am cumpărat eu un iepure?” „Ba da” a răspuns fudulul vânător din mine. Atunci pe Caragiale, care mă știa de la Moftul român, l-a apucat râsul parcă-l aud: „Cum, mă, Cazaban - râdea- tu vinzi iepuri și mai scrii literatură?” Cuvintele acestea, Caragiale nu le-a scris niciodată, dar mie mi-au răms în minte - limpezi - rar, unul după altul, cum le-a rostit: CUM MĂ
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
la vechii greci, ridicolul se manifesta ca o încălcare a măsurii umane și a codului etic ce decurge din aceasta. Nu ca o încălcare a legii, întrucît infracțiunea nu poate fi hazlie. Însă abaterea de la cutuma morală era sancționată prin rîsul batjocoritor și prin jocul oglinditor al actorului de comedie. Ridicolul se ivea din împrejurarea de a nu-ți da seama de limitele ființei tale ori din tendința de-a le forța în numele unui lucru derizoriu: „Ca și cum muntele s-ar opinti
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
revelația activistului de PC, cu zâmbetul ușor arogant și atotștiutor, cu pieptănătura și cravata impecabile, cu privirea mijind a sfidare sau cel puțin a indiferență, adică a unui om căruia lumina îi venea bine de la răsărit... Degeaba zâmbetul permanent și râsul președintelui român, zadarnice gesturile sale de discretă intimitate din vremea „podului de flori”, degeaba cuvintele sale unio-patriotice! Președintele moldovean, fără translator, nu pricepea nimic bucurându-se doar că la Chișinău tocmai se editase un dicționar moldo-român conform căruia, în curând
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
pic măcar, fără să bage-n samă că e fată și nu se cuvine să spuie sau să asculte răspunsurile ce se dau uneori pe șleau, de-a dreptul. Dacă ele nu se sfiesc, băietanii nici atîta”. Reacția vizată e rîsul, perfect motivat: “Și dacă rîde, are de ce, pentru că cimiliturile care se spun la șezători și clăci nici pe departe n-aduc cu cele scrise prin cărți”. După părerea observatorului, culegerile conțin cam un sfert din ghicitorile care se pot auzi
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
cititul”; „în școala primară, premiant fiind, învățătoarea din satul meu oltenesc mi-a dat 7 la purtare”; „«Le style c’est l’homme-même» - cum a spus Buffon, iar pe durumul plin de spini ai speranțelor omenești de a uita, prin rîs, de tragedia existenței în numele bucuriei de a fi - «joie de vivre» spun francezii la ei acasă, și unii la noi, pe limba noastră” („E scris adînc”, ar fi spus, la rîndul lui, Jupîn Dumitrache); 3. La pagina 3, ca destinatar
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
dr. Ion Toboșaru, prof. dr. Cezar Tabarcea”. Iată-ne la sfîrșitul enumerării, în care am păstrat cu strictețe majusculele: „Director General”, „Teză de Doctorat”, „Înalta Comisie”... Mod subtil de autopersiflare, prin care Directorul General al Harababurii se sacrifică pe altarul rîsului public. Ca și prin catrenele lui Strujan. Ca și prin discursul de la 26 februarie, cînd i-a fost conferit, cu majuscule, titlul de Doctor. Nu trebuie să credem totuși că Harababura ar cultiva doar umorul masochist. Există și pagini de
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
a pus capăt acestui dezinteres, iar publicarea la Presses Universitaires de France a Corespondenței, a unei biografii a lui Bergson scrise de Philippe Soulez și Frédéric Worms, precum și inaugurarea seriei de Anale bergsoniene l-au adus din nou pe autorul Rîsului sub reflectoarele actualității. Bustamante Jean-Marc Bustamante este reprezentantul Franței la Bienala de la Veneția 2003, iar expoziția lui deschisă în Pavilionul francez de la Veneția la 15 iunie poate fi văzută pînă la 2 noiembrie. Născut în 1952 la Toulouse, Bustamante este
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă la cot în geanta mea, răscolind degeaba, m-am uitat din nou la ea. A început să rîdă, aproape neauzit, era un rîs numai pentru mine. Și-a retras mîna cu grație, ca după o mîngîiere, încît în loc să fac scandal, am început și eu să rîd, numai pentru ea, pînă la următoarea stație, cînd a coborît din autobuz, zîmbindu-mi ca și cum am fi schimbat
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
Acum, într-un tîrziu, mi-am amintit de ce am luat Opera somnia și de ce am căzut în lectură ca într-un vis adînc. Pentru că lui Șerban Foarță nu-i poți spune nici La mulți ani! fără să te faci de rîs dacă nu te gîndești la fiecare cuvînt ca și cum l-ai folosi pentru prima dată. Așadar, La mulți ani, Șerban Foarță!
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
nu ne vorbiți? sfîrșiră ei prin a întreba. V-am ofensat cu ceva fără să vrem?” Nici unul dintre ai noștri nu se clinti. Ceilalți dădeau deja să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din urmă înaintînd cu brațele deschise. Iar le-ai servit basmul tău cu caravana fantomă. Și s-au lăsat
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
glume. Era un om minunat. Eu rîdeam atît de tare încît se auzea peste trei săli de clasă, deși zidurile sînt groase de un metru douăzeci, pentru că școala este un vechi castel transformat. Pe urmă, mi-a pierit pofta de rîs. D.P.: Ce și cine te mai face astăzi să rîzi, totuși? M.P.: Ce mă face să rîd? Tot felul de lucruri... Replicile unora... Balotă mă face să rîd foarte mult cu ceea ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în care trăim. D.P.: Eu te-am văzut rîzînd și de surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în care trăim. D.P.: Eu te-am văzut rîzînd și de surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
pe tatăl viitoarei sale odrasle să se înfățișeze și că, din considerente familiale, e hotărîtă să se mărite cu el. Doamna care, constrînsa față de o situație fără putință de îndreptare, făcea cu atîta curaj un pas în stare să stîrnească rîsul lumii, era fiica domnului de G...; comandantul citadelei din M..., soțul ei, de care o legase o afecțiune din cele mai sincere și mai calde, murise cu vreo trei ani în urmă, la Paris, unde plecase să-și rezolve niște
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
vioaie. Ne-a plăcut numărul 534, cu tema Ce era bine cînd era rău (tinerii născuți după 1970 își amintesc doar "bunătăți că eugeniile, bomboanele Cip și Vinga, sucurile Brifcor și Cico, pe cînd maturii își evocă iubirile, prieteniile, solidaritățile, rîsul pe care dictatură nu le putea turti de tot sub urîțenie și ticăloșie). Și numărul 535, coordonat de Alex. Leo Șerban, are o atrăgătoare tema estivala, legată oarecum de sete: Boemii. Se dă cuvîntul unor scriitori pe care viața dezordonată
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
ta aici, pe / eterno secunda mea, perforează-ți călcâiul / ahilian într-al nostru amorurum hream; / tic-tac, tic-tac, împarți întregul femeia-eu / tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu / masca-i de cretin zăpăcit, căzut ca o muscă / în farfuria de spaghetti a papei, căci / ea, floarea ofilită, trecut, fost, sau / defunct sau post..., e un cuvânt, un / sughiț definind o stare, un sughiț definind / un sughiț" ( profil
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
la tablă să facă o socoteală... Dom’ profesor, mă doare capu’ trage de timp Nică, un fel de Bulă. Nu-ș cum se apleacă el, și din sân îi pică pe jos un guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea prefeței la volum, Vasile Popovici, optimist, ne asigură că nu ar trebui să avem motive de îngrijorare
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea prefeței la volum, Vasile Popovici, optimist, ne asigură că nu ar trebui să avem motive de îngrijorare în ceea ce privește "destinul ieșit din comun" al
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează de pericolul "posomorîtei gravități" sînt extraordinarele pagini despre rîsul și umorul din marile cărți. Rîsul creatorului care "știe despre ce e vorba", cum spune autorul. Rîsul care înnobilează și eliberează. În încheierea prefeței la volum, Vasile Popovici, optimist, ne asigură că nu ar trebui să avem motive de îngrijorare în ceea ce privește "destinul ieșit din comun" al cărților lui Lucian Raicu. N-avem nici cea mai mică îndoială
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
a așa-zisului metrou ușor, fostul tramvai 41, vrea să umple Capitala de garduri pentru tramvaie și de șine de tren, într-un dispreț absolut față de înfățișarea orașului. Cu tramvaiele cu garduri patentate de Băsescu vom ajunge cea mai de rîs capitală din Europa. Iar bucureștenii acceptă senin să li se desfigureze orașul, de parcă am avea unul de rezervă. Nu știu care primar al economatelor, un Vanghelie, ins pescuit de partidul de guvernămînt din rîndul infractorilor virtuali, s-a găsit să-l amenințe
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
ce-l privește pe Cronicar, n-are de făcut, el, un astfel de gest. N-a cîntat pe la nici un cenaclu în care odiosul era ridicat în slăvi. l În fine, dl I.Z. nu înțelege de ce l-ar face de rîs pe directorul Observatorului care-i publică poliloghiile. Cînd am fost publicat în România literară - zice retoric dl I.Z. - l-am făcut de rîs pe dl Nicolae Manolescu?" Cronicarul i-a transmis întrebarea dlui N.M. care a răspuns scurt: "Nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]