1,494 matches
-
joc. - preciză vocea caldă. Aici, la noi, nu ajung decât cititorii conștienți de actul cititului-adăugă vocea gravă. Caro de ași - își auzi Gerard propria voce, încercând să descifreze el însuși ce sens ar putea avea sintagma abia rostită. Din nou râsete rebele, proprii unor femei trecute printr-o lungă beție sau prinse cel mult, într-un ungher de încăpere și gâdilate. Specialitatea, autorul cărții și titlul, te rog-adăugă una dintre fete, în timp ce transpirații tot mai reci îi năclăiau, unsuroase, hainele și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
incertă. Cețoasă chiar. Totuși auzul nu-l înșela: Titlul cărții, cărții, cărții, cărții, d-le Gerard - auzea Gerard ecoul cuvintelor. Auzindu-și numele, prinse încredere: Cornul de...-rosti din nou ca absent nemaiamintindu-și în întregime titlul preferat. Din nou râsete mânate de răutatea omului care se observă superior celuilalt. Corn de vânătoare - reuși novicele să spună. Era bine dacă ai fi știut de la început ce vrei - se auzi din nou vocea caldă, deosebit de feminină-te-am fi invitat în toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dacă-i punem la socoteală și pe cei cu dublă personalitate... interveni Adler, care luase un șervețel și Încerca să-și curețe mentorul. Nu aici, Alfie! scrâșni Sig-ul, Împingându-i brațul. Gata, mergem! Cei doi psihanaliști porniră spre ușă, Înfruntând râsetele În pumni care răsunau din toate părțile. Doar Carl Jung mai rămase o secundă, fixându-l pe Împărat cu o privire care ar fi putut dezmembra și o comodă Ludovic al XVI-lea - nu Însă și pe succesorul acestuia la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei care va înconjoară au crezut că va cunosc și dintr-odată deveniți un scriitor celebru. Toată lumea știe că scritorii folosesc realitatea și oamenii care le sunt în preajmă. Bănuiesc că familia trăiește acum terorizata de ceea ce ar putea urma! (Râsete) Râd pentru că ceea ce spuneți este perfect adevărat. Cu câteva excepții, si mai ales cea notabilă a varului meu primar Dominique Gerbaud, familia m-a primit cu o respingere plină de curtoazie. Pentru că provin dintr-o familie în care injuriile nu
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
pe care rușii îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pînla capăt cu porcuăsta. Știi censeamnă asta. Nu posomori un gabor, spune celălat tip, cred că numele lui e Liddell. Se aude un rîset nervos dinspre Estelle. Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi se lipise de mână. În aer plutea un miros neobișnuit. În cele din urmă, cum vizitatorul nu dădea semne că ar vrea să plece, iar râsetele arătau că totul este în ordine, am bătut la ușă și, după puțin timp, am intrat. Georgie ședea lângă foc, oferind cafea unui musafir. Oaspetele era un bărbat. Era Alexander, fratele meu. Când am intrat, am tresărit amândoi și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuminte mult prea mult timp. Hainele astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu le-am putut ține isonul. Toate glumele alea nu reușeau decât să mă deprime și mai mult. Nu consideram că țipetele și râsetele lui Lauren și Tinsley se potriveau cu Împrejurările. Tinsley m-a Înghiontit, dar, când mi-a văzut expresia Întunecată, plină de tristețe, păru să intre În pământ de rușine. — Doamne, scuze. Suntem groaznice, spuse ea, rușinată. Chiar atunci veni chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
canapea și rămase pe podea chicotind și râzând prostește, ca o păpușă mecanică a cărei cheiță a fost răsucită. —Sunt un geniu!!! Haahhheeeehhahhahaha! făcu ea, râzând de parcă o luase razna. — Ce vrei să spui? am Întrebat-o. —Așteaptă și ... Chicoteli... râsete... —Hahahahaha... și ai să vezi! Sunt un adevărat drăcușor! În afară de natura, În ansamblu ciudată, pe care o avea petrecerea de răzbunare a lui Salome, a mai existat ceva În noaptea aceea care m-a frapat ca fiind straniu: Lauren nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copilul: n-aveți decât! Simțiți-vă vinovați! Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cel mai la îndemână e să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase de perdeaua de plastic. Nu-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub streașina restaurantului. În clipele de acalmie, de sus, din dormitorul Sultanei, răbufnesc rîsete de oameni beți. Andrei, îl ia Mihaela de braț pe șofer tot timpul rapid, cu opriri de cinci minute la noi..., o dată n-ai făcut și tu o haltă mai lungă, noroc de zăpada asta... Vezi că ne vede bărbatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apă, stropesc din cap până-n picioare pe oricine le iese în cale. Persoana stropită nu se supără, dimpotrivă, face la fel. Pe stradă și în parcuri, oamenii aleargă cu gălețile în mâini și se stropesc reciproc. Peste tot se aud râsete, chiote de bucurie și urări, toate stropite cu apă. Sărbătoarea Torței În luna iunie, după calendarul tradițional chinezesc, minoritatea yi organizează un mare carnaval pentru a marca Sărbătoarea Torței, care cade în lunile iulie și august după calendarul gregorian. Pregătirile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și mai sterpe, cu atât un popor cade în primitivism, în zona trăirilor rudimentare, animalice. Sex, moarte și râs. Râsul gros, hăhăit, la început forțat, râsul în gașcă, râsul la comandă. Comuniștii puneau aplauze la magnetofon, capitaliștii dau de pe bandă râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică. Câtă lume se uită la televizor în România și râde de frică, de frica zilei de mâine, de lehamitea zilei de azi? Mirosul acesta călduț, grețos și înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acestei stranii Londre În ruine, din care atîtea magazine dispăruseră, păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecând în jos, mâinile ei îmi descheie pantalonii. - Nu, zic, trăgând-o cu grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce, și nici de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cunoaște pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i-a pus și ea lui un inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
despre ele, se dovedesc a fi interesante pentru amândoi, iar înainte de a ne lua rămas-bun ne spunem că trebuie neapărat să ne revedem cât mai curând. Apoi lunile trec, până când ne întâlnim din nou pe stradă, din întâmplare; exclamații vesele, râsete, promisiuni să ne revedem, dar nici eu, nici ea nu facem niciodată nimic ca să provocăm o întâlnire; poate pentru că știm că nu ar fi același lucru. Într-o lume simplificată și redusă însă, unde terenul a fost curățat de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]