203 matches
-
să fie inaugurate în vară: Cluj (Klausenburg), Turda (Thorda), Alba Iulia (Kalsburg), Sibiu (Hermanstadt), Deva, Hațeg (Hatzeg), Petroșani (Petroseny), Petrila, Vulcan, Bistrița (Bistritz), Curtea de Argeș (Curte d’Argis), Craiova (Crayowa). La ruinile Cetății de Colț, care se ridică „abrupt din apele Râușorului” în vatra comunei Râu de Mori din Țara Hațegului, se vor organiza, de la 1 iulie, tabere pentru tineri, care vor asista la spectacole de sunet și lumină.
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
Padina-Peștera-Valea Ialomiței, Valea superioară a Teleajenului-Cheia, Bran-Moeciu l etapa a II-a cuprinde stațiunile și localitățile: Izvoarele, Borșa, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Tihuța, Harghita-Băi, Harghita Mădăraș, Izvorul Mureșului, Lacu Roșu, Lepșa, Covasna, Comandău, Șugag-Băi, Cheia, Bâlea Lac, Păltiniș, Straja-Pasul Vâlcan, Râușor, Muntele Mic, Semenic-Crivaia, Stâna de Vale, Arieșeni, Băișoara, Fântânele-Beliș, zona Leaota și Valea Doftanei l etapa a III-a cuprinde noi stațiuni sau centre turistice: Luna Șes, Valea Vaserului, Țibleș, Puzdrele, Valea Vinului, Cârlibaba, Leșu, Valea Putnei, Chiril (Zugreni), Broșteni
Agenda2003-52-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281885_a_283214]
-
în timpul verii. Toate aceste inundații au fost contemplate de primarii Capitalei ca făcînd parte din soarta orașului. Dacă vreunul dintre edilii șefi ai Bucureștiului ar fi cunoscut istoria acestui oraș, ar fi știut că pînă la regularizarea cursului Dîmboviței, acest rîușor se revarsă, amărînd periodic viața băștinașilor. Cînd primarul Demetrescu a adîncit albia Dîmboviței și a scos din sălbăticie lacurile de pe margine, au fost voci care au protestat, fiindcă se pierdea poezia Bucureștiului. Pentru criticii intrepridului primar, acesta nu trebuie să
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
unde se retrăgea în caz de primejdie. Cercetările arheologice în zonă au pus în valoare, însă, nu numai cetatea, care i-a inspirat lui Jules Verne romanul „Castelul din Carpați“, ci și capela-biserică „de colț“, situată pe malul stâng al Râușorului. Cercetările arheologice indică faptul că biserica a fost construită în jurul anului 1300, în sprijinul acestei datări timpurii invocându-se, de exemplu, turnul-locuință cu trei etaje, înălțat deasupra altarului, accesibil doar printr-o scară exterioară de lemn, care duce până la etajul
Agenda2005-32-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284060_a_285389]
-
când Surprins de mâhnire, căci ea E intrarea parfumului infernal În nările tale făcute pentru a simți doar pulpa Fructului divinei prezențe." Atunci mi-am întors chipul de la groaza Dinlăuntrul fiecărei umbre Ce izvorăște din om alungindu-și Tristul ei râușor câteva primăveri pe pământ Și carnea mea a fost prinsă de suflurile Cântând din ceruri prin flautele Ramurilor, florilor și coloanelor verte brale Ale fiecărei ființe pământești ori aeriene. * * * Memorie ești mereu o nebuloasă Ce poftele de animal sau om
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
rost, Ne amintim de tot ce-a fost De “ profi” și de Copoul sfânt, De cei ce astăzi nu mai sunt... Ne-am întâlnit și n-am uitat În Deltă și în Retezat, În Iașul nostru primitor, La Voroneț și Râușor... Trecut-au peste noi decenii Cu împliniri și visuri mari, Purtăm povara de milenii Dar vom rămâne tot stejari... Vâslim prin valurile vieții, Iar noi nicicând nu am uitat Frumoșii ani ai tinereții, Liceu-n care-am învățat... Doar amintiri
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMO?IA 1970 A LICEULUI INTERNAT ?COSTACHE NEGRUZZI? IA?I by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83806_a_85131]
-
așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru (afară burnița) miros de lână udă. Umbrelele picurând pe sub strane. Râușoarele de la aceste umbrele scurgându-se pe podeaua neregulată a bisericii noastre prost construite și adunându-se În băltoace. Miros de fixativ, de parfum și de țigări ieftine și ticăit de ceasuri În surdină. Ghiorțăituri de mațe, din ce În ce mai multe. Și căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Construcția părea concepută ca într-un fel de baroc țărănesc, acvatic, plutitor, cursiv și dens. Am vizitat unele încăperi având încuviințarea gazdelor. Știam că nu văzusem niciodată acest conac, nici gazdele nu-mi erau cunoscute. Undeva, în spatele conacului, curgea un râușor, abia târându-se pe pământul pietros. Probabil de aici proveneau șerpii pe care i-am găsit ascunși într-una din camere. Pe mine și pe cei care erau alături de mine, vederea șerpilor ne-a speriat, cu alarmă și panică. Dar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin călători, vorbind despre ce ar putea vedea un călător străin în Moldova lui Petru Rareș, pe două pagini vorbește despre Iași așa cum îl vedea el: ,,Privind de la Curtea domnească și de la frumoasa biserică a lui Ștefan cel Mare, spre râușorul Bahlui - el vedea - aproape, Dealul Cetățuia, unde fusese vechea biserică a celor dintâi așezări în părțile acestea”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor prin călători, p. 297 footnote>. Biserica lui Gheorghe Duca Vodă este menționată în unele documente cu două hramuri
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Pe-al tău sân gemând de dor; {EminescuOpI 5} De-ai fi noapte - aș fi lumină Blândă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin; Și în nunta de iubire, În unire Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mândră, râușorul Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strânge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tare La sînu-i de crin, Și fața-și ascunde l-a lui sărutare În păr ebenin. Iar eco își râde de blândele plângeri, De junii amanți Și râul repetă ca cântul de îngeri În repede danț: "De-aș fi, mândră, râușorul, Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". {EminescuOpI 6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
viață fericită și câtuși de puțin zadarnică, în plinătatea bătrâneții, aveau să coboare în mormânt. Aceasta este cu siguranță povestea a nenumărate perechi căsătorite, și tiparul vieții oferite de ea avea un fel de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete și râsete ascuțite, iar trupurile lor cafenii și ude străluceau în lumina soarelui. LIV În timp ce mergeam mai departe mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ducându-și cămila de frâu, având grijă ca vântul să nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
elastic, un pas ce ar fi epuizat pe oricine, dar care pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de chelie, cu ochelarii alunecându-i de pe nas și cu aspectul lui de intelectual distrat, supraviețuind, fericit, miilor de capcane ale junglei, de parcă s-ar fi bucurat de un liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și înaintă foarte încet spre mal. Privi spre gura râușorului. Întâi, apăru prova lungă și ascuțită; apoi, un negru pe jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peste măsură de mult. Fața lui aproape că îl atingea. Îi vorbea rar, dar tonul lui era rece. — Asta e ceva de care nu sunt sigur, spuse el. Nu cred că sunteți nebun. E posibil ca în lagună și în râușoarele astea să se ascundă o bogăție în diamante. — V-am spus că aici nu sunt diamante. Puteți controla coliba. Trăiesc din pescuit, din anumite piei și din vânătoarea de fluturi. — Vânătoare de fluturi? se miră Cristo. Sunteți unul dintre țicniții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înăuntru: — La revedere! strigă el, ridicând glasul peste zgomotul asurzitor al exploziilor. Încercați să vă păstrați capul la dimensiunea asta. Nu răspunse. Ambarcațiunea începuse să se rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându-se spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
venit. Nu vrem albi pe pământ yubani. — Eu sunt alb. Nu gândești ca un alb. Nu muncești, nu distrugi. Porniră într-un lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte! Împinse ambarcațiunea, sări înăuntru și începu să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în selvă, dacă i-am plimba pe râușoare la umbra cedrilor, dacă i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]