43,111 matches
-
în 1921". Prima poliție politică sovietică, dintre 1917 și 1922, se scrie în românește CEKA (după inițialele cuvintelor rusești Cirezvîciainaia Komissia, însemnînd Comisie Extraordinară). Cel mai mult din ortografia d-lui Tătaru ne-a plăcut grija pentru accentul pe e. Rîul nu este un lac În NAȚIONAL, cotidian de știri și comentarii (redactor-șef Gheorghe Voicu) se publică în fiecare zi pe prima pagină, în chip de editorial, cîte un delir semnat anonim, cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să fii trist, dar pentru o vreme, și asta să nu-ți schimbe caracterul. Ai voie să te superi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să fii trist, dar pentru o vreme, și asta să nu-ți schimbe caracterul. Ai voie să te superi, dar nu pentru vecie, ci pentru o clipă. Altfel, legea vieții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
clipa când Ceaușescu a zvârlit spre români, din balconul comitetului central, cadouri cu nemiluita, puterea " simbolic vorbind " a început să i se scurgă printre degete. Câțiva ani mai târziu, tot într-un balcon, al Universității, Emil Constantinescu rostogolea spre noi râuri de lapte și butoaie cu miere. Legătura noului președinte cu pământul s-a dovedit extrem de șubredă. Ca dovadă, în câteva luni praful și pulberea s-au ales de palavrele lui iscusit-mincinoase. Disperat și laș, înlocuind balconul în aer liber cu
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu nuferi albi." (Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce s-ar putea numi Sentimentul umidității la români, decît în Muntenia, iar acest lucru ne dovedește încă o dată unitatea și continuitatea noastră pe aceste meleaguri. O altă atitudine față de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante. Idila incipientă capotează în violența devenirii: "Cai pe drum; primăvară dezpotcovită./ Pe insula pustie m-am adăpostit eu singur.// Sub apăsarea serii de aprilie așteptam...// Puhoiul rîului după poarta grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență nu mă tem; mi-e rușine!/ Peste tot legi și iar legi. Pași tăcuți. De legea pustie a amintirii nu scapă nimeni./ Cuvinte aruncate la întîmplare dintr-
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, alături de irezistibila promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
șantier în 1995 și ritmul în care se lucra și se lucrează, mijloacele financiare puse în mișcare, am fost convins că în scurtă vreme fosta capitală a Republicii Democrate Germane va fi la nivelul părții occidentale a orașului așezat pe râul Spree. O scurtă peregrinare prin cartierele situate dincolo de zidul construit de vajnicii reprezentanți ai clasei muncitoare germane a fost suficientă să-mi arate cât de utopică a fost ideea că cele două zone ale orașului se vor regăsi la standarde
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
uneori înzecit. C. P.: Ochii nedescoperiți la vreme, spuneți, lunecă spre "fundul pământului". Ce s-ar întâmpla cu ei dacă i-am descoperi la timp? Ați aflat până azi numele "continentului" în care "copacii/ stau în poziție de rugă,/ (...) și râurile curg de asemeni înăuntrul lor" (Scrisori)? Noaptea credeți că e "ucigașa culorii" (a respirației), iar albastrul, culorile în general, sunt semnul vieții. Cât de mult poate contribui poemul la eliberarea vieții din captivitatea nopții? Suntem "indescifrabili", ziceți, precum vechile manuscrise
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
e un vers dintr-o poezie scrisă în 1946, deci acum peste 50 de ani, și care face parte din volumul meu de debut La scara 1/1, ca și "noaptea, ucigașa culorii"; "copacii stau în poziție de rugă" și "râurile curg de asemeni înăuntrul lor" sunt dintr-un alt timp poetic, la circa 20 de ani distanță. Ce pot răspunde, decât că nu am pretenția ca fiecare vers al meu să cuprindă câte o "cugetare profundă" sau câte un enunț
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
promisiunile făcute în campania electorală... Dar imaginile încep să se succeadă cu repeziciune... Iată: reporteră Pro Tv, în cadrul știrilor prezentate de Andreea Esca, spune: -Din cauza inundațiilor, un pescar din Hunedoara a rămas izolat pe o limbă de nisip de pe râul Siret... Și mă gândesc speriat ce repetent sunt la geografie crezând că râul Siret se află în Moldova când, de fapt, el a profitat de neatenția mea și s-a strecurat pe la Ghimeș spre Ardeal... Un pic de neatenție și
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
Iată: reporteră Pro Tv, în cadrul știrilor prezentate de Andreea Esca, spune: -Din cauza inundațiilor, un pescar din Hunedoara a rămas izolat pe o limbă de nisip de pe râul Siret... Și mă gândesc speriat ce repetent sunt la geografie crezând că râul Siret se află în Moldova când, de fapt, el a profitat de neatenția mea și s-a strecurat pe la Ghimeș spre Ardeal... Un pic de neatenție și... Altă imagine: la Realitatea Tv, din seara zilei de 09.08, în cadrul emisiunii
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
în secret dar pătimaș, i-au fost rezervate abia la anii maturității tîrzii. Azi, în peisajul literaturii germane, scrierile lui Canetti fac impresia unui bloc uriaș, reducînd prin comparație creațiile colegilor săi de generație la dimensiunile unor neînsemnate pietre de rîu - scria Robert Menasse în paginile suplimentului literar al unui mare cotidian german.Tot el afirma, evocînd personalitatea contradictorie a autorului aniversat, că cine nu-l urăște pe Canetti, nu-l poate înțelege. Un paradox ? Potrivit unei păreri unanime, viața și
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
că o bună parte din dezastrul abătut asupra țării putea fi evitat. Ba chiar am impresia că, pe fragmente, el chiar a fost premeditat: digurile construite doar din resturile materialelor rămase de la vilele boșilor județeni, lenea de a curăța albia râurilor sunt cauze cel puțin la fel de serioase ca și muzica sferelor invocată de savantul meu prieten. Compasiunea ce te cuprinde când vezi apocalipsa lichidă dezlănțuită din senin nu înlătură întrebările privind responsabilitatea directă a celor sinistrați. Aproape fără excepție, bărbați plângându
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
femei isterizate de disperare invocau, parcă trase la copiator, două motive ale dezastrului. Primul: voința divină (ceea ce mai că-l confirmă pe metafizicul meu prieten). Al doilea: faptul că primăria n-a făcut nimic pentru a proteja de viitură malurile râurilor și albia satelor. Cu atât mai mult cu cât inundațiile din 2005 sunt doar spectacolul macabru al unor repetiții care au loc de ani buni. Partea cu Dumnezeu o las - cum spuneam - altora mai competenți. Cât despre primărie, lucrurile sunt
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
doar profesorii, bombardați cu ore peste ore, pentru că, nu-i așa, bugetul e mic, dar responsabilitatea față de viitorul țării e mare... Ar fi fost ideal ca această responsabilitate să fie impusă în cazul defrișărilor sălbatice și-al extragerii balastului din râuri. Cel puțin trei sferturi din stricăciunile de azi ar fi fost evitate dacă lăcomia, tâmpenia și cinismul noilor ,exploatatori" ar fi fost zăgăzuite, dacă legea ar fi fost aplicată cu fermitate, indiferent ce înalt personaj politic se află în spatele tăierii
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se întindea, în citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor din întreaga Catalonie. În mîna sa dreaptă se aflau frîiele băncii și ale proprietăților teritoriale ale unei jumătăți din provincie. Mîna sa stîngă, tot în serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
un fel de cenușă produsă prin combustia vechilor idealuri și transformată în atmosferă, în mediu de ,viață nouă". Iar pe de altă parte, în aproape toate povestirile se așteaptă, se simte, se vede perdeaua de apă, ropotul de ploaie sau râul ieșit din matcă, elementul lichid care, în dezlănțuirea lui sălbatică, va putea curăța locurile și sufletele. Așa cum Duminica muților, primul titlu al acestui remarcabil volum, nu avea nimic în comun cu biblica Duminica orbului a lui Cezar Petrescu, nici diluviul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
desfătare! Să constatăm - fără ca poetul să mai aibă a o spune - că umbra acestei bucurii a cărnii ne trimite la păcatul originar. Există, printre multe altele posibile, un alt poem de dragoste reprezentativ pentru geniul lui Lucian Blaga, ,Vară lângă râu". În el, poetul se adresează unei fete pe un ton abia erotic; o numește Lia, și găsește comparații pentru frumusețea ei nu la nimfe, ci în perfecțiunile vegetale - strugurii, coaja albă de mesteacăn, și mai ales, înainte de toate, la Aristotel
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
entelehia / din sămânță și din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu face să întinerească râul însuși! Căci apa e bătrână și visează tinerețe (atâtea mituri și basme vorbesc de sacrificarea fecioarelor). În ,Vara lângă râu", bătrânul element universal al apei visând tinerețe este satisfăcut de simpla intrare în setea sa a
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
din muguri. Să ne reamintim că entelehia reprezintă, la Aristotel, starea de perfectă împlinire a ființei... Farmecul adolescentei e privit ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu face să întinerească râul însuși! Căci apa e bătrână și visează tinerețe (atâtea mituri și basme vorbesc de sacrificarea fecioarelor). În ,Vara lângă râu", bătrânul element universal al apei visând tinerețe este satisfăcut de simpla intrare în setea sa a unei proaspete frumuseți. Lucian
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ca element constitutiv al existentului. Sfârșitul poemului are un fond metafizic: lina coapsă goală coborând în râu face să întinerească râul însuși! Căci apa e bătrână și visează tinerețe (atâtea mituri și basme vorbesc de sacrificarea fecioarelor). În ,Vara lângă râu", bătrânul element universal al apei visând tinerețe este satisfăcut de simpla intrare în setea sa a unei proaspete frumuseți. Lucian Blaga se adresează direct divinității în poemul său ,Cânele din Pompei". El a apărut în culegerea din 1943, Nebănuitele trepte
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
noi o aruncă în spațiul mut. Plăcut e somnul, plăcut. Apa curgătoare servește poate de catalizator unei operații de fluidizare a ființei celui adormit, începând cu memoria: uiți de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că fluviul (sau modestul râu), deși ,vede totul, amintiri nu are". Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de ani, cu ochii negri caracteristici tipului românesc" și logodnicul acesteia Kinko (probabil Cincu, notează I.H.), personaje pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-au receptat românii
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
ta. Nebun acela! Și acum trec prin mintea ta vorbele lui, universul este voința mea și puterea mea de a pătrunde destinul. Dacă este așa, te întreb, caraghiosule, eu, eu cât mai am de trăit și când voi trece eu râul cel întunecat? Foarte curând, spune Antipa, azi chiar. He, he, rânjește preotul Zota. Și crezi tu cu adevărat că nu eu am să slujesc la groapa bunului Costache Onu? Nu, spune Antipa. Liniște și hohotele de râs reizbucnind, ura, strigă
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]