1,696 matches
-
viitor pentru noi și ai noștri. Badea Ion ascultă în tăcere, așteptând să audă propunerile domnului Petre. Deci, bade Ioane, Bucura e un sat frumos, bine așezat, dar oamenii de pe aici se mulțumesc doar cu puținul care-l au, nu râvnesc mai mult. De aia le pleacă nepoții și copiii la orașe și în străinătate, fiindcă pe aici cam fluieră vântul. Fluieră de ani buni, domnule Petre, da' ce putem face? Păi uite ce m-am gândit. Eu am fost închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aveau voință și erau fericiți. Când și-au cunoscut-o, prin păcatul original, atunci au început să dorească, cunoașterea dând naștere dorinței, aspirației de a fi altceva decât înainte. Asta a făcut să apară durerea și suferința. Păcatul de a râvni, păcatul de mărire, de stăpânire. Nu dorința de perpetuare individuală a dus la păcatul original, pentru că eternitatea le era asigurată, ci dorința de cunoaștere, curiozitatea, chiar cu prețul nenorocirii și a morții. Viața e oricum mai puternică decât moartea, "viața
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ales ca ea să fie prima persoană din România care conduce cea mai frumoasă și mai nouă decapotabilă din lume. Lansat mondial anul trecut, în toamnă, la salonul auto de la Paris, Jaguar F-Type abia a sosit în România și mulți râvneau să o testeze", povestește Roxana Ciuhulescu.
Andreea Esca va testa duminică noua decapotabilă Jaguar F - Type by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72197_a_73522]
-
drama bărbierului, pe numele său adevărat Benjamin Barker, se aseamănă cu cea a eroului dumasian Edmond Dantes, viitorul conte de Monte-Cristo. El este închis pe nedrept cu concursul judecătorului Turpin (Alan Rickman) secondat de țîrcovnicul Bamford (Timothy Spall), judecător care rîvnește la soția sa și se întoarce peste 15 ani de muncă silnică în colonii cu un singur gînd: răzbunarea. Între timp, din familia sa n-a rămas mare lucru, soția a dispărut, iar fiica a fost adoptată chiar de cel
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
la apogeu. Iarăși, cred, degeaba i-aș spune unui asemenea om cu judecata inflamată că în ecuația minții unui intelectual ideea plagiatului nu apare decît atunci cînd celelalte resurse de afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
care o imprimă juriul național. De asemenea și poeții care au primit laurii la Botoșani au dat greutate acestui premiu, constituindu-se, prin simpla enumerare a edițiilor, an de an, în elita poeziei românești contemporane, la care orice poet autentic râvnește să se alăture cu trecerea anilor. Astfel,- numele sub care se acordă acest premiu, al poetului Mihai Eminescu, poate impune importanța acestuia, în contextul literaturilor europene, acum cînd România este deja în marea familie a Uniunii Europene, ca un brand
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
cerc rotundul lumii", de bună seamă că nu la lumea literară s-a gîndit Ioan Codru Drăgușanu. Deși perfecta ei șlefuire de mică sferă, plutind fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a privitorului privit, a cronicarului parte din istoria pe care o scrie pune în pagină Simion Stolnicu
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
arheolog, atunci cînd a descoperit o statuie, și cum, pentru a se elibera, acesta sfîrșește prin a o îngropa? Și oare tata n-a îmbrațișat-o pe mama atunci cînd a reușit să pună mîna pe un nud pe care îl rîvnea demult? "Urmează să trăiască în trei !"... mi-am spus eu. Da, colecția este semnul unei pasiuni! Iar Jan Lawers, fără a se lăsa cîtuși de puțin intimidat de ea, cutează să o facă publică, să o scoată dincolo de pragul casei
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu le-a rîvnit, singura consolare fiindu-i compoziția. A fost ani de-a rîndul directorul Filarmonicii "Banatul" din Timișoara, instituție care, iată l-a omagiat vineri, 12 octombrie, în mod firesc, cu ocazia împlinirii vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, printr-un concert simfonic
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
de la condiția de reflexivitate a îndeletnicirii, preschimbată destul de arbitrar în condiție pur teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației exacte (...) și a formulării precise împrumută stilului o demnitate la care ar putea rîvni mulți dintre literatorii noștri. Dimpotrivă, în materie de studii literare, umflătura stilistică tinde să cîștige un larg teren, favorizată de superstiția vulgară că despre artă și frumos este nimerit să te exprimi folosind toate podoabele artei și ale frumuseții. Este
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă împreună, faptă spectaculoasă pe care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
rămânând pe oase, spre a fi în continuare sfredelită, arsă, înțepată, smulsă - pe măsura ticăloșiei celui ce ispășește, fără ca o picătură de apă să-i umezească buzele, limba străpunsă de ace. Mintea omului modern se răzvrătește împotriva acestei viziuni, ea râvnește la unele convenite pauze, de oarecare refacere, fie pretinde renunțarea la chinurile fizice, în schimbul unora morale, ce nu ar fi mai puțin mușcătoare. însă nu aceasta este imaginea la care s-a oprit omul de pe stradă, oarecarele trecător, eventual pe
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl compară cu capodopera lui Benjamin Constant, cap de serie
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
să respingeți, și să primiți..." Dl. N. M. nu cunoaște nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiții gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzați că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzație asemănătoare și la cine se referea ea? Ați uitat? Era vorba de PN} (încă nu și CD) în mai-iunie 1990, consumator și el de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-am găsit-o încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
întîmplărilor din casă sînt mici tablouri de țară. De pildă, pensionarea tatei e pusă în legătură cu uneltirile mitropolitului, și cu relațiile lui la curtea vieneză. De asemenea, performanțele școlare scrise pe hîrtie - nesemnificative, declarativ, pentru ambițiosul, dar și dezamăgitul Maiorescu - sînt rîvnite, în primul rînd, pentru cei de-acasă. Starea lui de spirit, a celui pe care obiectivele atacate punct cu punct par să nu-l mai mulțumească, e prinsă într-un aproape vers: "sum singur, înconjurat de o proză grozavă." Tot
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
selenera, febricitara, ființa regimurilor fantastice, a visului". Cu alte cuvinte, "Helga e o idee" (p. 432), ca Dulcineea din Toboso pentru Don Quijote. Adică întruchiparea unui ideal. Deci Nesfârșitele primejdii nu e un roman al adulterului, decât dacă înseamnă adulter să râvnești, prins în plasa căsniciei, independența de pe lângă (și aventura cu) femeia visurilor. E o culpă de imaginație. Nesfârșitele primejdii e "romanul aleatoriu", "cu anecdotă variabilă", visat de George Pelimon. Cenzurile realității se compensează în imaginar, după o regulă unanim recunoscută: "romanul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
să știi să-ți "dai drumul", să tai parâmele care te leagă de tot felul de convenții și coduri sociale. Aceasta este problema mea când încerc să scriu literatură: e o luptă cu limitele pe care mi le-am impus, râvnind la rigoarea criticului literar și la sobrietatea jurnalistului politic. - Spuneați într-un comentariu din 2001 că, reeditând - simbolic - perioada Junimii (întrucât succedau unui pașoptism reiterat), tinerii intelectuali basarabeni sunt chemați să răspundă la două tipuri de provocări: crearea unei literaturi
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
show-uri, am făcut un site, am mizat pe întîlnirile cu marile figuri de teatru de aici și din lume, pe calitatea conferințelor, pe componenta internațională, pentru a susține nivelul comparației, invitînd spectacole, regizori și artiști de primă mărime, incontestabili, rîvniți peste tot: Patrice Chereau, Thomas Ostermeier, Lev Dodin, Josef Nadj, Mathias Langhof, Tamas Ascher, Jan Lauwers, Jean Guy Lecat. Au venit directori de festivaluri serioase, ba am reușit să-l aducem și pe Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh. Am
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
sau cunoștință în București care să nu fie - cum se spune tehnic - "posesor de automobil." Și nu prea mai cunosc oameni care să meargă la serviciu cu metroul, când în garaj sau în fața blocului îl așteaptă mașina la care a râvnit încă din vremea copilăriei comuniste. Câțiva cunoscuți mi-au declarat, franc, fără să realizeze enormitatea poziției pe care se plasează: "Dar de ce să nu merg cu mașina? Să nu meargă ceilalți! Eu sunt dispus să plătesc oricât și să pierd
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
Și totuși, clasicii... de Alexandra Ciocârlie. O vogă limitată la câteva categorii profesionale, dar în nici un caz mai puțin autentică ori mai puțin necesară. Va deveni reperul pasionaților de antichitatea latină, va fi degustată fin de criticii literari, va fi râvnită laolaltă de poeți și prozatori, va fi citită pe sub mână de avocați și de agenți publicitari. Sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple în chip pe de-a-ntregul obiectiv. Din simplul motiv că, înainte de a fi o colecție
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire, asta se Învață iar tu ai șanse să devii un băiat râvnit de toate fetele și femeile pe care ai să le Întâlnești În viața ta! Totu-i să ai voință și răbdare, inteligență ai și dacă mă rogi frumos și mă pupi chiar aici, și arătă colțul stâng al gurii, vei
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rarisime sau, pur și simplu, dorința sa de verificare, dar noaptea a fost una lungă, mai mult albă decât neagră și plină de pasiune, de dragoste și abandonare, de mulțumire și de apreciere, de promisiuni și certitudini viitoare. Frumoasa fată râvnită de foarte mulți sportivi și profesori abia Împlinise optăsprezece ani și de la Înaltul nivel la care ajunsese a decretat: Gata! Mi-ajunge și nu mă așteptam ca tocmai un băiat finuț și liniștit ca tine să mă aducă În acest
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]